561 matches
-
de cavaleria ușoară.24 Pentru a scăpa de aceste atacuri, tot mai frecvente și mai devastatoare, suveranii italieni și germani au fost siliți să plătească tribut ungurilor, pentru a-și proteja domeniile și locuitorii. Izvoarele contemporane vorbesc despre jafuri și devastări crude, aproape an de an, ale ungurilor. Momentan, jafurile au fost stopate de regele Germaniei, Henric I Păsărarul, care, în 933, a înfrânt pe unguri la Merseburg. Dar, în 934, în alianță cu pecenegii, ei au organizat o mare expediție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mod de viață, care le râvneau pășunile și turmele. Numărul pecenegilor migrați (transferați) în sudul Dunării nu-l cunoaștem, izvoarele bizantine vorbesc de 800.000! Stabilirea majorității efectivelor pecenegilor în Imperiu (sudul Dunării), survenită în 1046 sau 1048, urmată de devastări distrugătoare, a provocat perturbații mari în regiunile nordice ale Imperiului, mai ales în Paristrion. În urma acestor tulburări, Bizanțul a pierdut temporar controlul politic asupra teritoriilor dintre Dunăre și Haemus, unde stăpânirea sa a devenit pur nominală. Numai în 1091, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lupte cu forțele din Rusia sud-vestică. Acțiunile militare inițiate de mongoli au fost frecvente în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să străbată Moldova, provocând devastări și prădăciuni populației locale. Din corespondența regelui Bela IV cu papa reiese că mongolii ar fi pătruns în Ungaria, în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al lor, dete pe mâna sălbatecului contingent auxiliar de cumani să prade-n bunăvoie toate orașele și orășelele dintre Constantinopol și Adrianopol câte erau tributare latinilor. Tot într-o vreme cu cumanii sau puțin după aceasta se-ntrecură în opera devastării și latinii, cari aveau mânie atât asupra romeilor, pentru că s-au fost răsculat, cât și contra cumanilor, pentru că suferiseră o înfrîngere din partea lor. Și pustiirea nu se mărginea numai pe uscat, ci latinii coperiră și marea c-o nenumărată mulțime
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestor atacuri care arăta un curs descendent; Obiectivul războiului împotriva terorismului este absența atacurilor teroriste. Dar este acest obiectiv real? Și dacă obiectivul inamicului este distrugerea lumii? Un singur terorist acționând cu o armă de distrugere în masă poate cauza devastarea inimaginabilă și nu este nici o garanție, într-o lume în care armele de distrugere în masă proliferează, că o asemenea operațiune nu poate fi realizată. Mai mult decât oricând, în războiul împotriva terorismului descurajarea trebuie să rămână obiectivul fundamental în
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
înșiruiască „stricăciunile” pe care acei ultimi cincisprezece ani le aduseseră societății italiene, ocazie cu care vorbește despre „genocid”. Pasolini, autor și personaj public, trăiește de acum drama unei comunicări întrerupte, un drum fără întoarcere pe care se confruntă cu o devastare culturală percepută de el ca fiind iremediabilă. Pasolini preferă lumea țărănească, religioasă și mitologică, chiar dacă este afectată de o eternă inegalitate socială, ori Italia din perioada fascistă sau post-fascistă, în care „viața era ca atunci când eram copii, și vreme de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o explica, în principal, prin diferențele de esență confesională dintre cele două popoare 24. În surse străine (Thietmar de Merseburg, Otto de Freising) și, în mod curios, chiar locale, cehilor le-au fost atribuite trăsături detestabile - sălbatici, cruzi și prădalnici. Devastările la care cavalerii bohemi, aliații lui Friedrich I Barbarossa, au supus orașul Milano în anul 1158, întăreau elitele europene în această opinie 25. În pofida faptului că principii din Cehia recunoscuseră de timpuriu și incontestabil supremația regatului Franc de Răsărit, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sfârșitul care se prevedea („așezarea popoarelor pe baza drepturilor lor naționale“), „ar fi fost o nedemnitate să așteptăm foloasele, fără a fi luat parte la sacrificii“4. Desfășurarea războiului, a acțiunilor militare și politice aducea elemente noi; agresiunea împotriva Serbiei, devastările și atrocitățile din Belgia și nordestul Franței, colaborarea germano-austro-ungară ne îndepărtau de Puterile Centrale. Iritarea opiniei publice din Regat creștea și din pricina tratamentului la care era supus neamul românesc după izbucnirea războiului. „Sute de mii de români trebuiau să lupte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgânilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie mai ales în cercurile intelectuale atât din Roma, cât și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgân din secolul al patrulea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă analoagă, adică aceea de a stabili relații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu mai poate face altceva decât să adopte o atitudine filobarbară, observând că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decât alte catastrofe din trecut. Totodată, barbarii fie sunt deja creștini (Orosius se face în mod deliberat că nu vede faptul că ei sunt în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întâmplă în general cu toate poemele acestor poeți galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sunt departe; de-acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrânit și devastările barbarilor arată că sfârșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; apare și câte-o reminiscență din Prudențiu. Întâlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. I-au fost atribuite lui Oriențiu și alte scrieri minore
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare, „Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa”, 4 (1974), 423-460. V. Scriitori italici Dacă Africa și Galia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atât de grave și a rămas până în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al cincilea este de-acum întrerupt orice raport între Italia și celelalte provincii occidentale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să se „convertească”. Vremurile creștine, acelea în care s-a răspândit noua religie, nu sunt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Horosius: Iordanes scrie având în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și de războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întâi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercând să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat poate răspândirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum se întâmplase în Africa unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al cincilea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începând cu a doua jumătate a secolului al șaselea, cultura vizigotă produce personalități cu o anume greutate, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai târziu, după cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 410, goții lui Alaric jefuiseră Roma, devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgînilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie, mai ales în cercurile intelectuale atît din Roma, cît și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgîn din secolul al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă similară: aceea de a stabili relații cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Orosius, care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu poate face altceva decît să adopte o atitudine filobarbară, observînd că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decît alte catastrofe din trecut. în plus, barbarii fie sînt deja creștini (Orosius trece în mod deliberat sub tăcere faptul că ei sînt în cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu găsim aici gînduri foarte profunde și nici poezie de calitate, inclusiv pentru că scrierea ne-a parvenit în stadiul de schiță. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de motive moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întîmplă în general cu toate poemele poeților galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sînt departe; acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrînit și devastările barbarilor arată că sfîrșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; par cîteva reminiscențe din Prudentius. întîlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. Lui Orientius i-au fost atribuite și alte scrieri minore, a căror
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă Africa și Gallia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atît de grave și a rămas pînă în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat, și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al V-lea este întrerupt orice raport între Italia și celelalte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]