555 matches
-
recurgând la o convertire literară. Ne previne ocrotitor: ,,Povestiri ocrotite de promoroaca dragostei de viață’’. Frumoasa metaforă folosită aici sugerează indubitabil un stil de a fi în lume. Într+adevăr, Constantin Slavic a iubit și iubește viața cu o pasiune devoratoare și s-a bucurat plenar de multiplele ei provocări. A iubit, a detestat (poate) pe unii, a petrecut cu prietenii, cu femeile, cu amicii ocazionali, a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
găsi la Opera Română, așa cum exista ea la Cluj și la București în deceniul al șaselea, un mod de a trăi - integral - în teatru. Acolo unde un miracol se întruchipa.Trecător. Seară de seară altul. Fără o astfel de credință, devoratoare, profesiunea aceasta nu poate să se convertească în artă creativă. El era în fiecare seară prezent, pe scenă sau în sală. Când a venit la București, în 1958, avea treizeci de ani. Cântase roluri importante. A fost ales pentru "Oedipe
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
care-l mai puteam face era să privesc. Mă simțeam de parcă urma să iau parte la o crimă, deși nu-mi era prea clar dacă aveam să fiu victimă sau asasin. Pasiunea dusă la extrem este însoțită de o foame devoratoare. La fel de adevărat este și faptul că, printr-un proces de transformare născut tocmai din această intensitate, ea se poate hrăni cu aproape orice. Eu traversasem ultima perioadă susținut de gândul că o voi revedea pe Honor; și cu convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
drăguț din partea lui? (După numai douăzeci și patru de ore de la trezirea din anestezie, știe, după cum observați, că am refuzat să pun pe mine altceva în loc de blugi în zi de sărbătoare!) Femeia cu care se împarte rezerva, a cărei privire drăgăstoasă și devoratoare încerc s-o ocolesc de zor și căreia, din câte-mi amintesc, nu i-a cerut nimeni părerea, își ia asupra ei sarcina de a ne înștiința că Rabbi Warshaw este unul dintre cei mai venerați oameni din tot Newark-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele sistem de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcându-l să-i accentueze din nou prezența în sistem. Odată pusă în mișcare, nu aveai cum să oprești bucla al cărei elan creștea mereu. Pe măsură ce treceau săptămânile, Ward deveni sclavul propriei sale mașinării. În fața acestui instinct tot mai puternic, devorator, de supraviețuire, Ward aduse din ce în ce mai multe rectificări sistemului și, fără să-și dea seama, se dezbără de propria umanitate puțin câte puțin. În anii 1950 existau șase corpuri, în anii 1970, șaisprezece; în anii 1980, treizeci și patru. Irezistibilul instinct de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la coapsele largi cu formele sale moi și ondulate, la fascinația sa translucidă, rece și devoratoare. Testamentul ghețarului. Fotografia Totuși, o urmă a prietenului meu s-a găsit... Portmoneul său bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în vale, câteva zile mai târziu. Cum a ajuns acolo, cum l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adesea vorbesc de contra-miracole. Fata cea bună a moșului alege caseta simplă de aramă, din care se materializează toate bogățiile pământului... Reiterarea forțată a miracolului produce un efect invers; fata babei alege cutia de aur plină cu șerpi și lighioane devoratoare. Omul vrea să ucidă miracolul sau are tendința să-l deprecieze, pentru că nu a fost el obiectul lui. Mai există, desigur, categoria visătorilor, a celor ce cred că pot deveni ușor obiectul miracolelor, a celor înclinați către alternative magice. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dumnezeu găsește soluții, evident suprafirești, ambelor aporii: 1. va transmite „amintirea morții” (mneme tou thanatou) prin intermediul unui vis al lui Isaac, rolul arhanghelului Mihail reducându-se la acela de interpret al visului; 2. va trimite în sprijinul arhanghelului un duh devorator, care va consuma alimentele în locul său. Cum scopul meu nu este să ofere o descriere și o interpretare amănunțită a Testamentului..., sar peste câteva scene (intervenția Sarei, de pildă), pentru a ajunge la segmentul apocaliptic, esențial demersului morfologico-hermeneutic. Visul trimis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
somnul... Avem leu aici? Este, cum să nu fie: leoaicele sunt peste tot. Iubesc, sugrumă, lasă, o iau de la capăt, dar au și ceva probleme. Asta-i piatra lor miraculoasă. Costă aproape o juma de o pensioară, dar face: rămâi devoratoare pe viață... Foșnet de parale. O ninetistă și-a deschis calea către fericire. N-o văd. Aud doar foșnetul lovelelor, simt invidia mută a celorlalte. O altă ninetistă, Doamne ferește, zice că-i berbec, și i se recomandă onix; sau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oricum, subînțeles acolo. Obiectele nu există decât în măsura în care ne îndreptăm noi spre ele organele de simț și le "înșfăcăm". Upanishadele denumesc graha această acțiune a simțurilor de apropriere a universului fizic prin apucare, o înșfăcare a obiectului în gheara subiectului devorator. Primul gest care definește, așadar, subiectul în raportul său cu lumea este unul agresiv, de impunere de sine prin supunerea a ceea ce îl înconjoară. Eu văd, eu pot, eu înțeleg, eu vreau, eu am iată tentaculele verbale care ne guvernează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceeași frică a bărbatului de acel altceva, străin sieși, femininul. Desigur, de când feminismul s-a înarmat cu chiar armele lui Freud pentru a demonstra că frica masculină de sex își are rădăcinile în asocierea subliminală a vaginului cu o gură devoratoare (vagina dentata), lucrul acesta nu mai poate să mire pe nimeni. Ceea ce uimește însă este felul în care japonezii au acționat vorbim aici, bineînțeles, tot despre impulsuri inconștiente pentru a-și exorciza această teamă și ce consecințe îndepărtate a avut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în film și în poveste care îi revine lui Stephen o privește pe Anna și el este tulburător: "Nu era cu nimic diferită de celelalte femei". O altă întrebare rămâne suspendată. Ce anume a făcut din Anna obiectul unei pasiuni devoratoare menită să măture totul în cale? Pentru a înțelege mai bine trebuie să revezi scena primei întâlniri dintre Stephen și Anna. Anna i se prezintă în timpul unui dineu, într-un loc aglomerat de persoane indiferente sau preocupate, un loc neutru
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
cu mofturi de pisică gravidă și cu judecăți de gașcă, judecăți complotate în sieste după mâncăruri grase..."; "... nu te mai citez că e prea insalubru și prea prețios-jegos ce scrii în finalul introducerii..."; "...Manolescu are ceva fanatic în ambiția lui devoratoare, în setea bolnavă de putere, pentru care și-a abandonat talentul de-odinioară, intrând în mâzga și balele combinațiilor..."; "...are totuși un pic de zgomot în râs, dar e mai mult un fel de scârțâit de ușă ruginită..." "...are și
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
condenseze în ea o viață întreagă, care vrea să nu uite, să imprime pentru totdeauna. Este acea privire a celor care se despart definitiv de cineva foarte drag, și care încearcă să înregistreze cel mai mic detaliu cu o intensitate devoratoare. Alexandra se va întoarce în orașul ei, condusă la gară de un grup de femei din Groznâi care i-au devenit „surori", pentru că, așa cum spune Malika, dacă în acest război bărbații sunt inamici, femeile au devenit cu toate surori de
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
fire debile, decolorate, se împiedicau în sprâncenele drepte și rămâneau arcuite caraghios acolo), țăcănitul lingurii izbite de dinți, apoi, când îi vâram sub nas farfuria cu felul doi, obrajii ei rotunzi care se umflau într-una gata să pleznească - pentru că devoratoarea de telenovele nu înceta să își umple gura cu mâncare, dar uita să mai înghită bolul celălalt (și pe cel anterior - le zdru-mi-case îndelung, absentă, și acum le depozita, ta-sân-du-le într-una cu limba încleiată , între măsele și obraz. Îmi
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
Noi vom cânta marile mulțimi agitate de muncă, de plăcere sau de revoltă; vom cânta mareele multicolore și polifonice ale revoluțiilor în capitalele moderne; vom cânta vibranta fervoare nocturnă a arsenalelor și șantierelor incendiate de violente luni electrice; gările lacome, devoratoare de șerpi ce fumegă"... O nouă sensibilitate, tutelată de vitalismul dionisiac al lui Nietzsche transferat în mediu urban odată cu îndoielile în fața adevărurilor cu majusculă și definitive ale rațiunii și "înțelepciunii" pozitiviste, era proclamată cu voce tare. "Beția", "nebunia" simțurilor elementare
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Cuvintele se dilatau, ritmul, gestul, corpul. Sau, dimpotrivă, se comprimau. Intrau la apă, păreau gnomul cu toba de tinichea ascuns pe sub fustele întîmplărilor. De cîte ori cobor în gara din Craiova, simt cum mă înghite gura imensă și hulpavă a devoratorului Titus, simt cum devin prizoniera unui gigant talent, Ștefan Iordache, și cum mă scufund, iarăși și iarăși, în oceanul minții lui Purcărete. "Titus Andronicus" a fost oglinda fermecată prin care am intrat, ca Alice, în lumea minunilor, în lumea de
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
dorința de a-și pune pe hîrtie impresiile ei. Căci ceea ce definește un critic nu e atît plăcerea de a citi cărți, cît dorința de a scrie despre ele. Dincolo de detaliile autobiografice care alcătuiesc portretul autorului (copilăria cu lecturile ei devoratoare din Andersen și Jules Verne, adolescența cu descoperirea lui Turgheniev, Stendhal sau Hugo, primele experiențe erotice și apoi cariera de critic în anii comunismului), din volum se desprind cinci trăsături frapante ale scriitorului. Prima este că autorul nu are o
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
după Crăciun, precizează încă odată ADN-ul minimalist al cineastului care pornește de la o situație banală, care evoluează pe coordonate previzibile și a cărei „rezolvare" nu implică nimic spectaculos, nimic paradoxal, nimic care să invoce o problematică abisală, devianțe, pasiuni devoratoare, sau un context sapiențial-so-ciologic mai larg decât cel al poveștii, un pretext pentru dezbaterea unor probleme esențiale pentru societatea de tranziție etc. Povestea ar putea fi rezumată astfel: Paul (Mimi Brănescu) este căsătorit cu Adriana (Mirela Oprișor), cu care are
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
de cercetători și "un tonic sexual", cel puțin pentru populațiile care au un climat de zonă temperata continentală mai capricios, climat din care face parte și țara noastră. Rezultatele cercetărilor efectuate timp de 9 ani în diferite zone cu populații "devoratoare de gulii" au arătat că unele coenzime ale apetitului erotic feminin, cât și ale fertilității, sunt produse în prezența "vitaminei E-4", o pseudovitamină care penetrează extrem de rapid membranele celulelor nervoase hipotalamice. Acestea sunt implicate direct în sexualitate și în
Efect surprinzător al consumului de gulii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/61893_a_63218]
-
de eclipsă” (Fulger); „Ne priveau apoi lacomi văpăile colorate din palme” (Printre cei primejdioși); „O piatră căzînd prin vidul cosmic, arsă de tot, postumă. Tristețea-i lipitură de pe flăcări” (Interiorul lucrurilor); „ai voie să bei/ în sinea ta pentru focul devorator” (Politețe). Astfel s-ar putea explica senzualitatea nesățioasă, transferată în imagerie, a poetei. Focul posedă o dublă semnificație simbolică, în funcție de modul în care e obținut. Dacă se produce prin percuție (prin fulger), are un caracter spiritualizant, o intenție de purificare
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
numai de „firma” Editurii Cartea Românească, ci și de faptul că-l avea redactor pe Florin Mugur. Succesiv, cele două epopei îl determină să se privească în ochi și să-și reprime tendința meliorista, de a mai caută refugii. Pasiunea devoratoare pentru poezie, pentru literatură, în general, nu scade, insă cresc în el, în special în ultimii 3-4 ani de viață, semnele unei splendide maturizări etice. Aurel Dumitrașcu, cel din 1987- 1989, deși nu abandonează esteticul (depun mărturie ineditele acelei perioade
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]