900 matches
-
înfipt căpitanului Cristian Mircea V. , secretarul comisiei de încorporare, luat prin surprindere, o șurubelniță în spate, apoi a scos un cuter și un cuțit, cu care s-a tăiat pe piept și la gât. Doi ofițeri din comisie l-au dezarmat pe tânăr. Ofițerul și recrutul au fost transportați la spital și au primit îngrijirile necesare. Evenimentul a fost cercetat, într-o primă fază, de către reprezentanții Parchetului Militar și Poliției Județene. Ulterior, dosarul a fost declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș
Agenda2005-41-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284302_a_285631]
-
persoana capturată de inamic în cursul operațiunilor de război, indiferent dacă a fost combatant sau necombatant, precum și cea asimilată cu aceasta potrivit convențiilor internaționale la care România este parte; persoana care, după încetarea ostilităților, la 23 august 1944, a fost dezarmată de trupele sovietice sau germane, sau, chiar, nedezarmată, a fost internată în lagăre de prizonieri; elevul școlilor militare de ofițeri, subofițeri și maiștri militari, trimis la studii în Germania, precum și soldatul și cadrul aflați în această țară la specializare, considerați
Agenda2005-17-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283619_a_284948]
-
ai sediului de odinioară. De fapt, schimbarea adresei n-a fost altceva decât o continuare a odiseei începute cu ani în urmă. „Toate trec, dar vin altele... și trec și ele” se consolează într-un fel inimosul cercetător, care nu dezarmează în fața necazurilor. Acum, pe strada Porumbescu, la numărul 110, și-a amenajat, cu eforturi proprii, un laborator modern, iar la Cornești, la kilometrul 18, o stație pilot cu microscop electronic, spectrofotometru și ultracentrifugă analitică. Toate l-au costat, la cei
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
geriatriei, într-un cămin de bătrâni din incinta unei mănăstiri romano-catolice de la Popești-Leordeni. Acolo a oferit întreaga documentație, pe care a elaborat-o pentru bătrânii din Variaș, în toți anii ei de căutări, izbânzi și uneori dezamăgiri. Dar n-a dezarmat, pentru că renumele ei și al căminului din comuna bănățeană sunt prețul trudei plătite în nopți de veghe și zile petrecute în lumea cărților, din care a învățat arta de a comunica cu o lume ale cărei taine puțini doresc să
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
sunetul său atât de drag Mirei. Întâlnise acolo persoane devenite azi celebre, din lumea artistică. Unchiul Mirei era actor și ea era mândră de statutul său de nepoată. Îl iubea pe fratele tatălui ei. Devenise un idol personal. A fost dezarmată când i-a spus, mai târziu, că nu o sfătuiește să intre în lumea teatrului. Și-a amintit cuvintele lui, la moartea acestuia, mult prea devreme. Mira stătea cu sacoșele nedesfăcute în bucătărie, ascultând cântecul canarilor ei dragi, retrăind o
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
De ce port în gând vie, a ta fierbinte îmbrățișare, de noi strâns uniți,îmi amintește fiecare ninsoare, prin viscolul nebun, te aștept încă la Universitate, instinctiv uniți pentru totdeauna până la moarte... Să păstrăm în noi candela inimii aprinsă, să nu dezarmăm,declarându-ne învinsă, viață e o provocare, că o flacăra nestinta, Dragostea ce va înflori,te va găsi surprinsă ! Uneori, iubirea apare, fără de veste că o speranța, fluturii vii își întind aripile în zbor la mare distanță. Și de ai
DESPRE IUBIRE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382500_a_383829]
-
Scăpătat ades negativul în minte, Strangulat răul din gene făcure, Păstrând ceea ce-i mai cuminte! Far'de minunatul somn al vieții, Mulți ar fi plâns și agonizat, De n-ar mai fi fost visele ceții, În greutăți câți s-au dezarmat?! Iubirea-i înțelepciunea-n viață, Chiar că te vezi singur pe apă, Vâslirea clipelor în apa curată, Izvor de blândețe ce viața ți-adapă! Să zburdăm ca și orice hoinari În viața fară de griji și ispite, Din a obiceiurilor
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
tău te iubește, ești și frumosă, colonelul se uita cu poftă la ea. Auzind ce spune și văzând gura, din care se scurgea un firicel subțire de bale , a părăsit încăperea, în care se afla libidinosul colonel. Asta m-a dezarmat, am mers la câteva societăți să găsesc de lucru. Tot ce mi se oferea era sub pregătirea mea, iar salariul de mizerie. Între timp comandantul regimentului a fost trecut în rezervă, la comandă a venit o persoană mai tânără și
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
picioarele ei, asta voia? Nu , ar fi vrut ca Eugen, să fie, cel care o admiră, care o dorește, care o vrea, care nu poate trăi, fără să simtă mirosul ei de femeie tânără și îndrăgostită. Câștigase în fața lui, îl dezarmase, savura victoria, știindu-l de acum ca pe un om de nimic. Îngenunchiase bărbatul mândru și plin de el, bărbatul fatal căruia femeile trebuie să i se închine, nu știe să piardă, e prins în propria haină a îngâmfării, a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
picioarele ei, asta voia? Nu , ar fi vrut ca Eugen, să fie, cel care o admiră, care o dorește, care o vrea, care nu poate trăi, fără să simtă mirosul ei de femeie tânără și îndrăgostită. Câștigase în fața lui, îl dezarmase, savura victoria, știindu-l de acum ca pe un om de nimic. Îngenunchiase bărbatul mândru și plin de el, bărbatul fatal căruia femeile trebuie să i se închine, nu știe să piardă, e prins în propria haină a îngâmfării, a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
ei, care purta o cămașă roz cu flori, foarte țipătoare, scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o enormă batistă albă și o flutură de mai multe ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când se află destul de aproape, întrebă într-o franceză cu adevărat de baltă și macaronară: — Gacel...? Ești Gacel, tuaregul? Da, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe șanțul dintre doi pereți pînă sus, aproape de colțul tavanului și mă privește de acolo cu un soi de provocare, să vadă ce mai inventez. Aș vrea să-i mulțumesc că a fost inteligent și că a reușit să mă dezarmeze. Doamne, dă-ne și nouă inteligența gîndacului, dar tavanele lumii sînt mai joase decît tavanul bucătăriei mele. Sună. Ce mă fac... dacă e ea? N-am mai văzut-o de cînd ...acum ce-i spun, că n-am știut, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așteptând tăcută. Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
incendiu fără consecințe, un atac ratat la o filială bancară, Cum s-au descurcat, acum că nu avem poliție, Atacatorul era un amărât, un amator, iar pistolul, deși era autentic, era descărcat, Unde l-au dus, Oamenii care l-au dezarmat l-au predat la un regiment de pompieri, Pentru ce, dacă acolo nu există spațiu amenajat pentru a ține pe cineva arestat, Trebuia să-l ducă undeva, Și ce s-a întâmplat după aceea, Mi s-a povestit că pompierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iritata.. m-ai întrebat ce ‘mită” mai e și asta, “pentru ce?”, ți-am cerut ceva, inima nu se oferă prin “cerere.. În zadar am incercat să-ți spun că-i “prețuire nu “cerșire, dar în zadar..iaar..m-ai dezarmat, mi-ai întors planurile..am căzut pe scaun..o lacrima izbutise să-mi crăpe ochiul să iasă pe cat nici n-am dorit asta..rapid s-a prelins pe obraz..am șters-o repede, oamenii iar se uitau, am facut un
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
istoric; și sunt autorizat a o face - eu am fost cetățean al acelei republice. Am asistat la mărirea și decadența ei, și nu în calitate de gură-cască, ci în calitate oficială! Când poporul a călcat poliția, eu m-am repezit și am dezarmat pe un subcomisar de serviciu, luându-i sabia din cui. M-am încins cu ea, și am avut norocul să treacă atunci pe lângă mine Prezidentul Republicei. Eram de șaptesprezece ani; înfățișarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului mă numi subcomisar în locul
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
serviciu, luându-i sabia din cui. M-am încins cu ea, și am avut norocul să treacă atunci pe lângă mine Prezidentul Republicei. Eram de șaptesprezece ani; înfățișarea mea hotărâtă atrase privirile Prezidentului mă numi subcomisar în locul zbirului pe care-l dezarmasem.” Apărută la 21 noiembrie 1896 în „Epoca”, scurta povestire a lui Caragiale, intitulată Boborul, ne prezintă istoricul unui stat: Republica de la Ploiești. Luptând împotriva „tiraniei”, Caragiale ne va supune altei tiranii: tirania sublimului, pentru ca imediat după aceea, la numai câteva
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă amenițată cu extincția... Știu
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
Ei sunt foarte severi... - Am încercat la Clubul mincinoșilor. Dacă nu ești politician, instalator, comentator, responzabil cu salariile, avocat, antreprenor sau măcar ipohondru, nici măcar nu stau de vorbă cu tine. Sunt dezolat! Domnul Ghezuntertoit încearcă să mă îmbărbăteze prietenește: - Nu dezarma... Cazul dumitale e apă de ploaie în comparație cu cel al domnului... sau mai bine să nu dăm nume reale, să-l numim domnul A. Domnul A a solicitat în urmă cu doi ani să fie primit în Clubul Încornoraților. Vreau să
SCHIŢE UMORISTICE (97) –CLUBURI EXCLUSIVE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366988_a_368317]
-
cuprins umerii și i-a sărutat tâmpla îndepărtându-i ușor șuvițele roșcate ce o acopereau, căutându-i privirea. Ea a continuat să facă pe supărata iar el i-a spus cu blândețe-ai caracteristică în voce, care știa că o dezarma și o făcea să i se topească supărarea: -Desire! Sigur că nu mă îndoiesc, că ești capabilă de multe lucruri bune! Gândeam în sinea mea, că încă îmi porți pică pentru petrecerea ta. Doream să-ți obțin clemența, în cazul
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
penal îl invită în Parlament la raport. „- Nicio problemă !”, a zis premierul. Vă amintiți că a mai fost și de fiecare dată, șparlamentarii au ieșit șifonați rău de tot. Piedicile puse zi de zi, ceas de ceas nu l-au dezarmat, dimpotrivă! Cioloș a tăcut și a făcut. Că nu a realizat într-un an, ceea ce vrem noi de 26 de ani, e o altă poveste. Sunt enorm de multe lucruri de îndreptat, pe care corupția generalizată, instaurată de sistemul mafiot
TABLETA DE WEEKEND (165): CIOLOŞ – SINGUR ÎNTRE DUŞMANI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368582_a_369911]
-
este”, 95 pagini. Pe prima pagină putem citi cu litere bolduite: Soției mele, prinos de gând pentru eternitate - Marian Malciu. Bărbatul acesta, soțul, tatăl și toți la un loc întrupați în poetul, autorul acestor versuri, al acestui „Dialog mut...”, nu dezarmează în fața trecerii timpului, nu-și uită și nu-și amendează trăirile. El apelează la motivul oniric pentru a-și începe dialogul cu femeia iubită, cea trecută într-o altă lume, dar nu uitată, ci păstrată în ființa sa, a autorului
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
mă înjure c-un par direct în cap! Momentan,neavând cască de protecție pe respectivul organ, am suportat lovitură după lovitură,gândindu-mă că ori se rupe organul ,ori se plictisește cumnatul ,că el era, ninorocitu! Drept care ,după ce l-am dezarmat, l-am bătut și eu măr! Că tot umbla el prin sat cu vorba că i-am futut-o pi soră-sa și pi mă-sa! Așa cî vă rog să-l mai regulați și dumniavostră cu organul legii!Că
DEŞERTUL DE CATIFEA (58-60) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363650_a_364979]
-
palmele sub ceafă. „Dacă era Adrian aici, mereu lângă mine, treceam mai ușor prin aceste momente ce m-au epuizat. Câte emoții! Câte supărări și așteptări neîmplinite, iar eu..., eu sunt singură, o mână de om... Uf! Hai, Emanuela! Nu dezarma! Finuța are nevoie de tine și nu ai voie să treci cu vederea nimic din cele ce îi pot primejdui viitorul! Sper că nu am trezit-o. Are nevoie de odihnă...” își zise Emanuela întorcând capul către fetiță. Daniela respira
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
Miroase a praf de pușcă, iar superputerile se sfidează și vor să se sfîșie reciproc în văzul lumii. Noi suntem la mijloc, cînd pradă și cînd scut, pentru unii și pentru alții, cu economia jefuită de U.E. și cu armata dezarmată de N.A.T.O., fără apărare și fără resurse, mai săraci ca niciodată pe această lume. Am căutat aliați și protectori strategici și am găsit stăpîni. Tot prin noi înșine vom izbîndi, cu înțelepciune, inteligență și diplomație. În aceste condiții catastrofale
100 (1918-2018) de FUNDAŢIA ACADEMICĂ DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349771_a_351100]