652 matches
-
Pictorul șchiop, guguștiucul flămînd, vînzătoarea nervoasă, habotnicul înghesuindu-se la miruit, scandalagiul din local, poetul sinucis, cîinele părăsit, mireasa ca un bibelou, copilul cel mai prostcrescut... C^est moi! Astăzi..., explorare bolnavă Pășind din somn întîlnirea cu sine e crudă, dezgoliți sub arcul nocturn ne întrebăm cine sîntem. Și ce facem. Noaptea nu răspunde dar tace semnificativ, examenul ei drept umple de milă sau rușine, ca un rod invers, ieroglifica alcătuire a sufletului. Trezirea în beznă e singura oglindă pură, Amin
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
zări în fața lui o siluetă demnă de toată invidia. Curiozitatea bărbatului din el și instinctele treze de dorinți, l-au făcut să se grăbească. Sub o rochie albă strânsă pe trup, probabil era o făptură superbă, gândi Andu. Picioarele frumoase, dezgolite până la limita gândului meschin, atrăgeau până și privirile bărbaților ieșiți de sub dominația nevestelor mânioase. Un păr frumos, lung și blond era legat sus, îl incita și mai tare și câte nu-i mai treceau prin cap și inimă. Din câțiva
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsându-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele ridicându-se pe ele mieunând, cu dorința vizibilă de a
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
merge și așa! Trebuie să scăpăm de acest ''merge și așa''; că ''merge și așa'' înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând și nu orice. 85. La pușcărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor este egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica. 86. Cum văd participarea românilor de acum la mântuirea lor? Simplu. Ducându-se la
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
al Cezarului. Știa italianul să facă dragoste și să aducă o parteneră de amor în culmea fericirii. Numai retrăind cu ochii minții acele clipe de exuberanță, amintindu-și cu un regret nedisimulat, cum o privea el și cum parcă o dezgolea de orice obiect de îmbrăcăminte, cum în timp ce o săruta pe gât, pe umeri, sau pe spate, o făcea tot mai săracă de îmbrăcămintea avută pe ea, cum îi pica la picioare sutienul ei transparent și cu cei doi trandafiri brodați
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
mine se urcă o duduie vopsită ca icoanele și împopoțonată ca o sorcovă. Să tot fi avut, așa, vreo 55 de ani dar încerca să pară de 35 de ani. Purta hainele strânse pe corp, toate numai sclipici, de-i dezgoleau pulpele până la jumătate iar bietele țâțe erau așa de sugrumate de ziceai că la primul hop sar afară din sutien. Era frumușică, așa, cam ca Gheorghița lui Ciorofleacă, dar parcă un pic mai rablagită, și își purta părul strâns într-
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
e dor de tine Când cerul îmi așterne la picioare Doar frunze moarte, doar povești străine Pe unde ești, tu, dulcea mea-ntâmplare? Ți-am scris de-atâtea ori că-mi este frig Când vântul șuieră câinește peste dealuri Când, dezgolindu-mă de tot ce-aveam divin, Tu m-ai lăsat să umblu peste plaiuri. Ți-am scris cu slove arămii pe frunze Că ochii mei pierduți încă privesc în zare Și încă freamătă iubiri și-ascultă muze Chiar de nu
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382448_a_383777]
-
2014 Toate Articolele Autorului O geană tremurândă atinge lacul Înfiorând fantasmele făpturii Trezind la viață ascunsul și înaltul Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii! Încă-adormită ți-ai intins piciorul Și aprinzând un cer la răsărit Un sân obraznic își dezgolea izvorul Iar toate florile-au înmărmurit! Și vântul chiar uitase să mai bată Când expirând parfum de liliac Tot aerul s-a-nfierbântat deodată Și-l auzeai pulsând tic tac, tic tac! Ce languroasă dulcea mea felină Te-ntinzi precum lumina-n
DULCEA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384118_a_385447]
-
Iubire.../ Să-mi stai la umbra lui, să mi te odihnești,/ Căci vor veni în valuri, clipe-n rătăcire/ Să mi te smulgă, de să nu știi cum să le-oprești!/... Vor încerca să tragă de pe tine, rufe-sentimente,/ Să te dezgolească, de ce mai de preț ai adunat,/ Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente/ Ale obscenității, ce-ți vrea veșmântul destrămat! Secretul unei iubiri adevărate) Frământată de întrebări existențiale, se situează adesea, ancestral, într-un dialog direct. Anotimpurile, sentimentele, tăcerile albite
ÎNTRE MAGIC ŞI SPIRIT de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382979_a_384308]
-
Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost! Până-ntr-o zi când m-a chemat directorul în birou, furios că i-am greșit un raport ce trebuia trimis urgent la Județeana de Partid. - Unde ți-a fost
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
Craia , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017. Zăvoaiele nu mai cresc, Munții se despăduresc, Mările se neliniștesc, Frunțile îmbătrânesc, Copiii nefericesc, Părinții se răzvrătesc, Iernile înnebunesc, Verile lungi se feresc De seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolesc Atunci când toate privesc Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc Pe ramul primăvăresc. Aș vrea să îmi vând din tăcere. Pe străzi mi se vinde plăcere Și acasă nimeni nu-mi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost! Până-ntr-o zi când m-a chemat directorul în birou, furios că i-am greșit un raport ce ... Citește mai mult 2. Aventura fatalăTimpul trecea...mă apropiam de treizeci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Degeaba, că nu-ntâlneam nicio privire...Asta e! Am fost o proastă și lălâie. Îmi chinuiam sânii mari cu un sutien urât, care mi-i ascundea de tot într-o rochie largă, închisă până la gât...Și erau altele ce-și dezgoleau sânii mici, până aproape de buric...Doamne, ce proastă am fost!Până-ntr-o zi când m-a chemat directorul în birou, furios că i-am greșit un raport ce ... XII. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAPITOLUL 1, de Năstase Marin, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trecătorule! oprește-ți gândul și ascultă cum se perindă primăvara prin pletele noastre mângâindu-ne dorul, cum și-așează blând înflorirea de teamă să nu ne dezgolească cu bătăile ei,inima, cum își lasă izvorul să ne treacă pe sub umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
de tenebre fără fund. Dante se ridică spre dânsa, fără să Își dea seama de ușurința cu care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
A fi îndrăgostit, adăugase bărbatul știrb, asta cere multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care-o locuiau, Pământul. În tot acest timp, ploaia aștepta o de mult uitată comandă, undeva între Lumea de Deasupra și Cea de Dedesubt. Curenții ce purtau gândurile navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
În redacția căreia lucra. S-au privit un moment În tăcere. — Ei? — Ei? — Pentru Dumnezeu, Amory, cum te-ai ales cu ochiu’ ăla-nvinețit și cu maxilarul umflat? — Un fleac, a râs Amory. A jupuit haina de pe el și și-a dezgolit umerii. Aici să te uiți! Tom a fluierat Încet. — Ce te-a lovit? Amory a râs din nou. — Ia, o grămadă de oameni. M-au bătut. Serios. Încet, și-a tras la loc cămașa. — Trebuia să se Întâmple odată și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gheață, cu cecuri sau cu carte de credit? mă Întrebă ea ridicându-se din fotoliu și apropiindu-se de mine. Cu banii jos, i-am răspuns eu. Imediat a Început să-mi descheie doi nasturi de la cămașă, apoi mi-a dezgolit pieptul, s-a aplecat și a Început să-mi sărute sfârcurile. Era mai Înaltă cu un cap decât mine. În jurul ei plutea un miros puternic de parfum. Acum că o priveam de aproape, am putut să observ că materialul costumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
întâmplă cu tine, Deubel, dar în ce mă privește poți să te târăști înapoi în colțul de excremente al acestei instituții de unde ai venit. Sunt foarte pretențios în legătură cu cei cu care trebuie să lucrez. Nu-mi plac ucigașii. Deubel își dezgoli și mai mult dinții galbeni. Rânjetul lui semăna cu claviatura unui pian vechi și foarte dezacordat. Trăgând în sus de pantalonii din flanel lucios, își îndreptă umerii și împunse cu burta în direcția mea. M-am stăpânit cu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sărută apăsat. Șocul gestului o dezechilibră și o aduse direct în brațele lui fără putința de a se împotrivi. Dar nu dură mult și punând palmele pe pieptul lui îl împinsă cu putere. Jumătatea dreaptă a rochiei alunecase pe umăr dezgolindu-l, rămânând agățată de sfârcul obraznic. - Nesimțitule! Cum îndrăznești?! Ieși afară din casa mea! Imediat! - Țî, țî, țî iubită mică așa se vorbește cu "logodnicul" tău? O privea cu un fel de ură amestecată cu dispreț. - Ești nebun! Ieși afară
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
Cum parteneriatul sexualității este triunghiular, e lesne de înțeles faptul că regizorul (artistul) îi transferă spectatorului întreaga încărcătură dramatică, pentru ca acesta să se poată bucura de spectacol în cel mai voyeurist mod posibil. Atenția se va concentra pe ceea ce se dezgolește și ceea ce se acoperă, prin includerea emoțională a spectatorului în câmpul privirii personajelor, sau, dimpotrivă, prin simularea reprezentării scenei în fața unui privitor absent. Va mai trebui să adăugăm că cel ce privește se neagă oarecum pe sine, devenind spectator-personaj în
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
de secundă a intrat cu privirea în vechiul apartament, în baie și în dormitor. Imaginile i se perindau cu repeziciune de parcă totul s-ar fi întâmplat acum și aici. Se revăzu ținând-o strâns în brațe, acoperind-o cu sărutări, dezgolind-o. „Ufff ...de n-ar fi fost scena aceea care m-a urmărit atâta vreme!”Zâmbetul i se transformă în rânjet. Dinții scrâșniră în strânsoarea puternică a maxilarelor. Umilința ce a simțit-o în finalizarea acea grăbită, fără să știe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
strigat vocea și un vânt rece i-a înghețat rănile. Ai înșelat și ucis ... ai intrat pe teritoriul meu și ai semnat pactul cu mine. - Nu îmi amintesc. - Acum îți amintești? Liderul s-a ridicat de pe scaun, gluga a căzut dezgolindu-i fața . Nu ... nu era cu putință , cu siguranță delira de la dureri și chinurile îi luaseră mințile. Se uită îngrozit la celălalt cum îi rânjea hidos, cu ochii arzând și obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
și pe o înscriere a acestuia într-o altă dimensiune care nu este cea a realității imediate. Marea provocare a artei contemporane constă, în opinia mea, în a demonstra că dimensiunea simbolică se poate anula, lăsând în fața ochilor noștri imaginea „dezgolită” de intenționalitate a reprezentării, în estetica ei imanentă și efemeră. La acest nivel, „frumusețea” nu se arată decât pe sine. Corpul femeii frumoase se poate privi cu naturalețea cu care privim un peisaj. „Sexualitatea” este un dat intrinsec, nu este
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]