546 matches
-
Celui ce pare că aduce trecutul în prezent ca un fel de exorcizare. Ca pe o forare decisivă dacă vrei să-ți stabilești identitatea. Nu există resentimente. Ci doar un soi de lumină, de liniște în tonul povestirii. Haos. Copacii dezgoliți și înfricoșători stau deasupra capului celor de pe scenă, amenințător. O ștangă coboară un frigider. Din cer, parcă. Și încă unul, pentru că Sașa, băiețelul nostru, este bolnav și undeva trebuie ținute medicamentele, cutiile cu bomboane sau cu șprot pentru asistente, pentru
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
vară a lui, mai trebuie străbătută grădina engleză, parc mare, în clipa aceasta luminat de un soare primăvăratec, deși suntem în decembrie (în centrul Germaniei, în decembrie este cald ca în martie la noi). Cerul e foarte albstru și copacii dezgoliți, peluzele încă verzi compun în cinstea noastră un ultim acord plin de o fragilă și transparentă frumusețe. Încet ne cuprinde iluzia că la o cotitură ne-ar putea întâmpina călare, făcându-și plimbarea zilnică, domnul ministru al ceremoniilor și consilier
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
fiecare zi pe cînd adevărata moarte vine enervant de încet. Cerul oprit Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne, rîvnind precum servitorul prințesele de la curte o fărîmă din cerul oprit! Cum servitorul delicat și sperjur privește pe-ascuns sînii pe jumătate dezgoliți ai prințeselor tot așa robul tău cel al pămîntului născut cu gustul morții în gură tot ignorînd acest trup făcut să vadă lumina stă aplecat peste catapeteasma cerului cu mîinile răsfirate așteptînd evanescența. Uneori citesc pe pereții albi ai Absenței
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
din Balcani încornorații atâția dracula cu mustață căprească și șchiopul șchiopul ni se adună în sânge precum într-un mozaic - tu să crezi în poezie în frecventele mele plecări nicicând mai aproape niciodată mai gingași noi copii în jurul piciorului tău dezgolit doi viermi negri sub o cizmă burdușită de frică la poarta unei noi arte Țestoasa coboară la Dunăre încet fără zgomot ca și cum ar avea la picioare lumea întreagă între o rădăcină și-un bob între fluierele de salcie și ochii
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
liberă nu-și revin în fața măiestriei nebune a pictorului de-a preface în infinit câmpul (cu tot cu splendoarea lui) spre a răsădi infinitul în vază în sufletul lumii (de fapt) aproape două secole mai târziu cu mâinile goale și cu sufletul dezgolit dezarmat în fața haitelor eu o nefericită întâmplare aud: închide ochii vei vedea întunericul zeilor în capul fiecăruia și în fiecare petală Sunt un corb postmodernist intru într-un oraș inexistent caut cu-ndărătnicie în mine eu urâtul și răpănosul ceea ce
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
chip/ cu ochii nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută în înveninare și blasfemie. Dar
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
iar eu mă simțeam invadat de un tremur pe care îl dobândisem pe neașteptate, era ca o coborâre în trecutul nostru de studenți sfioși. I-am privit genunchii, cred că îi vedeam prima oară în viață, erau rotunzi și bine dezgoliți, am mutat pe una din rotule palma ce rămăsese pe umărul ei, mașina a ieșit din șoseaua îngustă, era acolo un început de colină, a fost nevoie de frâna de mână pentru a rămâne ușor înălțați spre cer. Nu știu cât a
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
Zâmbi, apoi zgomotul unor pași pe coridor o făcu să-și întoarcă alarmată capul. Sau poate o sperie tocmai greutatea neobișnuită a acelei pâini răzbunătoare, podoabă a unei zile ce nu-i aparținea. Primul gând al Mariei fu la sânii dezgoliți, dar ar fi fost mai bine să fie al doilea. În încercarea stângace de a se acoperi în fața pericolului pe care-l auzea apropiindu-se, se aplecă înainte în căutarea marginilor bluzei desfăcute, și astfel coroana îi alunecă de pe cap
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
Soția procurorului îi zîmbi tandru și- și coborî vasul de pe umăr. Ippolit Matveevici îi privea cu răsuflarea tăiată brațele goale, ca de ceară, și mîinile care destupau sticla cu stîngăcie. El bău licoarea spumoasă fără să-i simtă gustul. Brațele dezgolite ale Elenei Stanislavovna îi învălmășeau toate gîndurile. Scoase din buzunarul de la vestă o bancnotă de o sută de ruble, o puse pe marginea stîncii maronii din papier mâché și se îndepărtă fornăind zgomotos. Soția procurorului îi zîmbi și mai galeș
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
de preferat să mai fim așa: sexy, pasionale, inteligente, eficiente, organizate, descurcărețe, vesele, relaxate, spirituale, creative, hazlii și, desigur, devreme acasă. Sexy înseamnă să fim gata să lăsăm un bulan la vedere sau să oferim imaginea fulgurantă a unui umăr dezgolit, chiar și când ne aplecăm să căutăm o cratiță, într-un dulap. Da, e de preferat ca dulapurile cu ustensile de bucătărie să fie jos, ca să ne vadă el fundul bombat și lucrat la sală, când răscolim după tigaie. Să
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
Simona Tache În postul anterior am invitat cititorii să-l îmbrace pe Viorel Lis, ca să nu-l lăsăm de Crăciun așa, dezgolit și cu sânii lăsați. Mai jos, aveți rezultatele. Simona Tache: Mika Pana: Nea: SkyNet: Demostene: Laurențiu Rădulescu: Nedormitul: Octavian Bene: Alin Ionescu și Fotoșop: Raluca Hippie: Adriana Timsa:
L-am îmbrăcat pe Viorel Lis by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19040_a_20365]
-
cad pe umerii redezgoliți de haina ce o poartă ? nu e bucuria ei de frunză moartă ce știe că oricând poate să întoarcă norocul în favoarea ei și că la anul poate fi copac o umbră sau chiar sânul de fată dezgolit spre a împrăștia licoarea frumuseții în ochiul ce o privește mai atent de azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: sclipirile toamnei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1770, Anul V, 05 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SCLIPIRILE TOAMNEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384700_a_386029]
-
zilnic, pe marginea ferestrei: „Asta e poziția cu care încep și ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea vântului ș...ț, bărbia făcând un unghi de o sută douăzeci de grade cu gâtul, brațele larg desfăcute, picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri de copii aduc bucurii. Iarna în trăsură trece peste văi
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Frumosul și culoarea, Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător, Că nu e o-ntâmplare aceasta! Transformarea, E calea care face pe om mai veghetor. Și eu, cu vântu-n plete, cu ploi ce cad pe față, Cu brațele întinse ca ramul dezgolit, Simt în tăceri astrale cum cerul mă răsfață, Căci mugurul din scoarță, la viață s-a trezit. Și stă în așteptare, cuminte, pân-la clipa, În care primăvara-i va da un nou avânt, Plesnind de sănătate, își va-nălța aripa
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită... Peisaje sublime încântă, Suflete și chipuri
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383411_a_384740]
-
Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Târziu în noapte Târziu în noapte ne iubeam Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soartă păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot
TÂRZIU ÎN NOAPTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383499_a_384828]
-
TÂRZIU ÎN NOAPTE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Târziu în noapte Târziu în noapte ne iubeam Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
să fiu, Schimbându-ne prin anotimp Ne transformăm în verde viu! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Târziu în noapteTârziu în noapte ne iubeamNebuni,pe răstigniri florale,Cu ploaia ce bătea în geam,Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți,Trântiți pe canapeaua moale,Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale,Eram doar goi,prin timp trecut,Pierduți,râzând de bătrânețe,Încremeniți că ne-am pierdut,Doar soarelui dădeam binețe,Pierduți în azi,pierduți în timp,Pierduți în tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
el. Acum, mi-e silă, dar atunci, păhărelele de șampanie și pișcoturile alea mizerabile, pe fondul mângâierilor și pipăielilor prin părțile intime, mă înnebuniseră de tot. Hăhăiam ca proasta, fierbeam ca un cazan de smoală topită și m-am lăsat dezgolită...Nu m-am opus deloc...Abia așteptam să mă pătrundă...Eram în stare să mă arunc în el și, ticălosul, știa că ardeam de nerăbdare...A rămas surprins că eram virgină. Dar i-am simțit orgoliul de tăuraș satisfăcut. A
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
se împlinise, Olga venise de dimineață la serviciu, birourile erau goale, s-a așezat în fotoliul din fața biroului picior peste picior, de așa natură ca atunci când cineva intra în încăpere, primul lucru care îi sărea în ochi, era frumoasa pulpă dezgolită a piciorului , bluza avea un decolteu adânc, generos, o parte a sânilor rotunzi și tari erau la vedere, cealaltă parte se putea ghici ușor prin bluza transparentă. Nu era macheată, doar buzele roșii de la mama natură aveau puțin ruj de
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
Am impresia că toți ziariștii din jurul meu sunt veseli, sfidând vremea de afară...N-au nicio grijă, în timp ce eu privesc pe geam în gol, printre picăturile de ploaie... Cobor și îmi târăsc picioarele spre intrare...Simt ploaia rece pe picioarele dezgolite...Nu știu dacă e o impresie, dar, parcă, tremur...Mă așez la coadă obișnuită...Acum aș vrea să treacă mai greu secundele, dar tocmai acum ceberii de la intrare și-au găsit să se miște mai repede!<<< Îmi vine rândul, mi-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92415_a_93707]
-
experiență - până la faptul că cel care are pușca îi este superior celuilalt, personajele sunt în continuă schimbare. Fiecare generează câte un mic conflict, cu mereu aceleași rădăcini în Război. Ba sunt unul împotriva celuilalt, ba merg în fața inamicilor cu pieptul dezgolit, ba se rănesc, ba se ajută... A treia tabără este cea a forțelor pacifiste, ocupate să ia poziții corecte în mass-media. Un singur reprezentant al acestei tabere are bunătatea de a fi înduioșat de tragedia celor trei soldați... rivali. Mass-media
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri de copii aduc bucurii. Iarna în trăsură trece peste văi
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
Articolele Autorului Doina pădurii în iarnă Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Păsările i-au plecat demult și frunza rânduri i-a căzut, sub pasul greu al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]