414 matches
-
de cerneală. Pare o carte de școală, datând din aceeași perioadă ca șapca și cravata maiorului. Pran o deschide la pagina indicată și începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe pufnește dezgustat: — De unde, dispăruseră, nu dăspăruseră, găgăuță! Încearcă din nou! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți, în afară de el.“ — Nu! Stai drept, băiete. Și rostește versurile cu convingere. Despre asta îți vorbesc. Va trebui să mă asculți. Ascultă ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa, cu capul plin de cuissade, frottage și soixante neuf , nimeri într-un bordel. Acolo, o madamă receptivă la nevoile lui, observând că nu prea era interesat de fete, îl lăsă într-o cameră cu un băiat. A doua zi, dezgustat, Gus își ceru transferul înapoi, la cavalerie. Transferul i-a fost refuzat. Iar programul extenuant de tenis combinat cu călăria în zori de zi, nu-i alinară nicicum sentimentele cutremurătoare de vinovăție. Cu cât încerca mai mult să le îngroape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-și trec o sticlă dintr-o mână în alta, încurajându-i pe anglo-indieni. — Haideți feroviarilor! Dați-i înainte! Omorâți-i pe ticăloșii ăia negri! Așa! Echipa de la căile ferate joacă tare, umflându-și pieptul cu mândrie. Bobby îi privește dezgustat. Suporterii i-ar fi părăsit imediat, dacă ar fi jucat cu o echipă de albi. Aceștia sunt corcituri în adevăratul sens al cuvântului, care dau din coadă, bucuroși de resturi. Într-o seară, Bobby primește răspuns la rugăciunile sale. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dansuri pe care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că durerea așteptată nu se face deloc simțită. Corpul meu își întâmpină bucuros intrusul. Împăratul Hsien Feng se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și în partid. După ce l-a felicitat, între patru ochi, secretarul de partid îl întrebă ce părere are despre Costică Fărocoastă, acum conțopist la primărie. Pentru acest personaj epoca de glorie trecuse. În tonul întrebării, profesorul întrezări posibilitatea unei răzbunări. Dezgustat, dădu din mînă a lehamete. - Nu e decît un nerod. Speriată de perspectiva măritișului ei cu un profesor, în cele din urmă titulara epistolei găsi un inginer. Avea acum mașină, doi copii și un soț care o înșela. Se adaptase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre vasalii săi, anunțând că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă penelul. — Deci, el a fost. De câtva timp, nu l-am supravegheat pe nesocotitul ăsta. O s-o plătească. Se încrunta ca și cum ar fi blestemat pe cineva, iar mâna în care ținea scrisoarea adresată soției sale începu să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era o aromă dulceagă, prea puternică. Am pășit pragul și am observat cu groază că la mese erau numai cupluri, iar pe peretele din față scria cu un roz pal: La mulți ani de Sfântul Valentin! Am clătinat din cap dezgustată. Uitasem complet, sau mai bine zis nu mă interesase niciodată sărbătoarea aceea stupidă de pe paisprezece februarie. Victor Însă avea cu siguranță o altă părere, pentru că zâmbea mulțumit de sine cu un trandafir În mână. M-am Întrebat cum de floarea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sale de expert, așa cum făcea de obicei. Cu toate astea, nu eram deloc pregătită pentru ceea ce s-a întâmplat. Mi-a spus verde-n față că vizita mea la spital nu-l amuza câtuși de puțin. De fapt, părea chiar dezgustat. — Când ți-ai pierdut simțul umorului? l-am întrebat eu uluită. Ești la fel de rău ca Brigit. N-am de gând să răspund la așa ceva, a șuierat el. După care, spre oroarea mea, m-a anunțat că relația noastră s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
călărit-o într-o noapte, la o petrecere din Rathfarnham, acum vreo zece ani. Un cor de voci ultragiate a izbucnit instantaneu. —Cum poți să spui așa ceva! am exclamat cu toții. Obraznicule! Ne-am uitat unii la alții cu niște expresii dezgustate. —Obraznicul! am dat cu toții din cap cu hotărâre. Obraznicul! Eu m-am uitat la Shake și el la mine și amândoi am zis: —Obraznicul! Brigit s-a întors către Joey, iar Joe s-a întors către Brigit și amândoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca un cretin, după care te oprești și aștepți ca toată lumea să-ți spună cât ești de grozav... Misty știa probabil că se vorbește despre ea fiindcă a ridicat dintr-odată capul din ziar și s-a uitat către noi dezgustată, după care a ridicat două degete. Eram sfâșiată de sentimente contradictorii, o profundă admirație și o gelozie cumplită. —în fiecare zi rezolvă cuvintele încrucișate din The Irish Times, mi-a șoptit Clarence. Careul ăla, cel mai dificil. Și nu mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai scundă. în ultimii doi ani și jumătate am locuit în New York. înainte stăteam la Praga...“ — Unde e Praga? m-a întrebat John Joe. E în Tipperary? —Doooooamne! Clarence s-a strâmbat dezvelindu-și dinții și a clătinat din cap dezgustat. Auzi colo? „E în Tipperary?“ Cap sec ce ești! Toată lumea știe că Praga e în Sligo. îmi părea rău că-mi scăpase toată povestea aia cu locuitul la Praga. Și asta pentru că în clipa în care auzea asta, toată lumea devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simți excelent după ce scapi de toate impuritățile alea? am întrebat dornică să iau parte la discuție. — Nu-mi spune mie de impurități, a râs Clarence. Bineînțeles, n-aveam la mine nici o pereche de chiloți curați! Doamne! m-am gândit eu dezgustată. îhhh! Eram revoltată. De ce trebuise să pomenească de chiloți?! Mi l-am scos de la inimă. Și era păcat, ținând cont că tocmai începuse să-mi placă. Clarence s-a așezat, iar conversația și-a reluat firul de dinainte de apariția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke! Când vine Dermot vrei să... ăăăă... știi tu...? m-am oferit eu cu mărinimie în timp ce făceam niște gesturi de genul „să o șterg“ cu mâna. —Să ce? Vreți să fiți singuri în cameră ca să... ăăă... știi tu...? Chaquie părea dezgustată. —Cum? Vrei să spui ca să ne putem angaja într-un act sexual? E un fel de-a spune. Ce limbaj romantic! —Sfântă Fecioară, nu! a exclamat Chaquie. Singurul lucru bun din toată povestea asta cu internarea e că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lupt cu el și cu flautul lui atunci când vreau să-mi citesc cartea în pat! Și oricum, nu avem voie să urcăm cu vizitatorii în camere. N-avem voie să urcăm cu vizitatorii în camere? Era rândul meu să fiu dezgustată. — Până și la închisoare deținuților li se permit vizite conjugale! Chaquie a continuat să facă ture până la fereastră și înapoi și, în final, la unu și jumătate a decretat: —A venit. Era aproape imposibil să-i descrii tonul. Regăseai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a zâmbit ea. Bosumflată, n-am făcut decât să privesc fix în poală. — Mai bea o ceașcă de ceai, mi-a propus Celine. Și mai ia și niște biscuiți. Am acceptat în tăcere. Voisem să-i demonstrez cât de dezgustată eram refuzând să mănânc, dar un biscuit cu ciocolată e un biscuit cu ciocolată. —Cum te simți acum? m-a întrebat Celine după o vreme. —Mi-e frig. —E din cauza șocului, mi-a spus ea. Asta îmi convenea. însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
displac cel mai mult la propria persoană. Asta e o ocazie foarte potrivită ca să examinezi derbedeul din tine. Nu poți nici să tragi un pârț în locul ăsta fără ca gestul tău să aibă parte de o interpretare hilară, m-am gândit dezgustată. Josephine nu avea dreptate. N-aveam nici în clin, nici în mânecă cu derbedeii, nu eram deloc așa cum credea ea. Spre marea mea ușurare, în după-amiaza aia, lumina reflectorului a căzut din nou asupra lui Neil. Și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se ridicase la cote impresionante. Voiam ciocolată și aveam de gând s-o obțin. Nu mi-a fost ușor să deschid cutia. Pentru numele lui Dumnezeu, Margaret nu desfăcuse nici măcar banda adezivă de pe ea! Ceea ce însemna, mi-am dat seama dezgustată, că nu deschisese cutia nici măcar ca să lingă oul! Am început să îndepărtez banda adezivă cu mare atenție. Mâinile mici și grăsuțe îmi transpiraseră. Dar figura nu mi-a reușit fiindcă odată cu ea am rupt și capacul cutiei de carton. însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mie prin minte chestia asta, dezvăluirea cu pricina explica foarte multe lucruri. Dar atunci n-ar fi trebuit să fie vorba de „tata“, în loc de „mama“? — însă Daryl consumă prea multă energie cu dependența lui de droguri, a continuat Luke dezgustat, ca să-i mai rămână ceva și pentru viața sexuală, oricare ar fi aia. Aha, am zis eu, deși nu eram foarte sigură ce-ar trebui să spun, dar fiind convinsă că trebuia să dau un răspuns. Toată seara, un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care era ambalat pachețelul pe care mi-l dăduse. Eram mult prea agitată ca să mai stau să apreciez hârtia superbă și fundița strălucitoare de pe el. Dar înăuntru nu era decât un volum de poezii de Raymond Carver. —Poezii? am chițăit dezgustată. Eu vreau o călăreală. După care am dat cu cartea de perete. Am mai trântit și alte lucruri prin apartament. Brigit, curva nenorocită, nu era acasă, așa că nu aveam cui să mă plâng. Enervată, mi-am smuls desuurile alea senzuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
c-o să mă mai uit la el după felul în care s-a comportat astă seară, o să aibă o surpriză... Am oftat mai mult tristă decât furioasă, după care am dat din nou oripilată din cap. Pe cuvânt... am răsuflat dezgustată. Câteva secunde mai târziu, am pus din nou mâna pe telefon. Sigur că o călăreală nu ieșea din discuție. 45tc "45" încă un weekend. Două zile în care eram eliberată de teama chestionarului. în ciuda faptului că din punctul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi i-am văzut expresia mohorâtă și rece și mi-am amintit că acum lucrurile stăteau altfel. Ședința a început. îi simțeam pe ceilalți pacienți foindu-se nerăbdători. Probabil că într-o altă viață stătuseră lipiți de ghilotină, mă gândeam dezgustată, refuzând însă să-mi aduc aminte cât de nerăbdătoare fusesem și eu atunci când CPI, a lor, venise să dea cu ei de pământ. — Poți să ne spui care e relația ta cu Rachel? l-a întrebat Josephine pe Luke. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a oprit pentru un schimb furios de cuvinte. Probabil că i-a spus să n-o mai strige Maura. Cu siguranță că nu m-a recunoscut, fiindcă atunci când a trecut la partea cu ridicatul și lăsatul șuvițelor, a exclamat dezgustată, cu un accent neaoș de Dublin: —Doamne! Unde ți-ai făcut părul ultima oară? Arată ca o zonă calamitată. — Aici, am răspuns eu înfricoșată. Trebuia să mă chinui să nu vorbesc ca ea. Mi-era rușine de accentul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cea mai tare categorie profesională din univers și n-au ajuns așa fiindc-au fost drăguți. După cum mă așteptam, Maura și-a trecut degetele prin părul meu scoțând tot felul de sunete nemulțumite și de țâțâituri. —Dumnezeule, a zis ea dezgustată. E varză. Ce i-ai făcut? — Nu știu. Urmează să-mi mai spui că l-ai uscat cu föhnul. —Uneori. —Ești nebună? Nu poți să usuci cu föhnul un păr uscat ca paiul. îl hidratezi vreodată? Sigur că-l hidratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mama nu era singura povară care-mi apăsa conștiința. Sunt o ratată, le-am adus aminte lui Helen și Annei. Am luat droguri. —Și ce-i cu asta? au vociferat ele. Și ce-i cu asta? m-am gândit eu dezgustată. Era limpede că surorile mele nu aveau nici cea mai vagă idee despre gravitatea situației. Să nu mai iei, m-a îndemnat Helen ridicând din umeri. E ca atunci când ții cură de slăbire. Doar fiindc-o iei razna și halești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru întâlnirile DA. Mulțumesc, Doamne, m-am gândit simțind o ușurare care parcă îmi făcea inima să tresalte. Trebuia să încep să particip la întâlnirile de sprijin, dar nu voiam să mă duc singură. Am sunat-o pe Nola și, dezgustată, i-am povestit despre recăderea în păcat. Nola nu m-a certat. Ca și în cele două dăți când venise la Cloisters, a fost foarte drăguță, deși poate puțin prostuță. Curând am aflat că așa era Nola: foarte drăguță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]