1,137 matches
-
timpul liber activității muzeistice și lucrării despre păsările României. A redactat lucrarea de sinteză „Catalogul Sistematic al Faunei Ornitologice Române“ (Timișoara, 1944). A fost solicitat să traducă și să completeze lucrarea „Ornis Romaniae“, apărută în germană în 1912. Marea sa deziluzie a fost însă tipărirea, în 1946, a primului volum din „Păsările României“ fără ca numele său să apară pe copertă, cu toate că el nu doar că a tradus o lucrare a lui Robert Ritter von Dombrowsky, ci a venit cu completări, prelucrări
Agenda2006-11-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284860_a_286189]
-
urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu neajunsurile și insignifianța creaturii, ceea ce îl îndeamnă la clemență, poate apărea nesatisfăcător prin repetarea speculară a acestora. Unei calități îi răspunde prin urmare o deziluzie, provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele și Răul, responsabilă de ambele, precum în religiile orientale sau la Jacob Böhme. Neputînd idealiza o atare transcendență, bardul recurge la o ultimă soluție, cea a transcenderii
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
mine prin televiziuni, că am ceva de ascuns, că mint, că ascund cifre. Asta pentru mine a reprezentat o bilă neagră. Nu-l șterg de pe listă, dar o perioadă nici nu l-aș mai număra, pentru mine a fost o deziluzie", l-a aracat Rus pe Crin Antonescu. Referitor la Radu Stroe, Ioan Rus l-a făcut "smecheraș la nivel de Capitală". "Stroe a făcut puțin joc de gleznă la televizor cum o să schimbe el la Curte, că ce date va
PNL, răspuns dur după atacurile lui Ioan Rus () [Corola-journal/Journalistic/42632_a_43957]
-
Știam ce să-i zic, dar nu reușeam. Abia/ acasă, la lumînare (se luase/ curentul în cartier, C. mă sunase/ că-i murise un pacient și nu-i găsea/ nici o rudă), i-am spus, în gînd, ce trebuia” (p. 42). Deziluzia e asumată rece, nu atinge niciodată incandescența depresiei, care ar polua poezia, interferând neavenit alte niveluri emoționale decât cele strict necesare. Nici măcar stilistic, pe Dan Sociu, anormalitatea nu-l interesează. Ieșirea din cele firești este, pentru el, o formă de
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
pe colegul lor de breaslă, pe cel mai bun. Această reacție este, totuși, Îmbucurătoare, cu toate că foarte slabă, Încă. Am fost plăcut impresionată de gestul domnului Mircea Dinescu și am așteptat cu sufletul la gură reacția marelui bard Adrian Păunescu. Când deziluzia devenise aproape o certitudine, l-am auzit și nu ne-a deziluzionat. Dar ... de o bună bucată de vreme nu se mai aude nimic. Nici o voce, nimic. Speranța noastră a rămas suspendată undeva sus, sus de tot. Păcat că cei
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
în apa pîrîului ce șerpuia leneș în apropierea lor. Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști M arginea lacului din pădure, unde ajunseseră Virgil și Bărzăunul, le produse o mare deziluzie. Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca un leitmotiv: În lumea asta, nu-i/ a' timpului secrete un om să le-nțeleagă/ și nici să deslușească a lumii taină-ntreagă". Pentru totdeauna " Viața e-o enigmă. Să-ncerci o dezlegare/ e pură vanitate și auto'nșelare". Deziluzia în comunicarea umană îl poartă pe poet către astfel de gânduri profund amare: Azi suverană-n lume e nestatornicia Cine păstrează pure credința, prietenia ? ...Hafiz, bolnav e duhul acestei vremi. Cum oare Un înțelept sau doctor să-i afle vindecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vremea e hapsână, La cei nedemni să-ntindă a lor loială mână. Totul culminând cu un strigăt suprem: "Ah! În această lume un om există oare?/ Cine pe-Adam din nou să-l nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul discurs liric poartă la transmutarea feerică a vieții și a firii, a bucuriei și a durerii: Fiece fir de iarbă e-o carte ce așteaptă Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie În r?ceal???i imobilitate este dominat, În plan terestru, de ruinele bisericii (surprinse de asemenea Într-o ipostaz? static?), sinistru monument În piatr? al „str?inelor dureri", triste?i ?i deziluzii: „Biserica-n ruin? St? cuvioas?, trist?, pustie ?i b?trân?, ?i prin ferestre sparte, prin u?i ?iuie vântulSe pare c? vr?je? te ?i c?-i auzi cuvântul??untrul ei pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai complexe decât par la prima vedere: "ținta la Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a reda o lecție de morală. }inta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un Ťinvestigatorť al nevăzutelor (s.a.) și nu al aparențelor (s.a.) nemilosului univers tentacular" (p. 27). Analiza lui Mircea Mihăieș nu ocolește nici zonele
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
aspirațiile convertirii unor trăsături particulare în arme de atac ideologic, etatismul convertit în "generozitate" și propagarea utopiei "fericirii obligatorii", obținută prin perseverente inginerii sociale desfășurate sub controlul marilor-maeștri ai spălării pe creier sunt comune celor două ideologii: fascismul descins din deziluziile Primului Război Mondial placat pe forța sprijinită militar a comunismului european de după a doua conflagrație planetară. Evident că "fascismul liberal" e o problemă a campusurilor americane infestate de comunism. Din acest punct de vedere, putem vorbi mai degrabă de o dereglare psihică
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
el, un ratat. Dar fiecare generație și-a avut bărbați și mai ales femei de marcă, în ani mai prielnici sau de restriște: ai emigrărilor peste ocean pentru un loc de muncă, ai războaielor, dictaturii mussoliniene, ai marilor iluzii și deziluzii comuniste. Prin ei, observați în manifestările cotidiene în momentele existențiale semnificative, ajungem la imaginea, și ea mereu schimbătoare, a satului, a zonei; este parcurs drumul anevoios de la înapoiere și sărăcie lucie, maestră în arta supraviețuirii, la un trai acceptabil, la
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
dar să se îndepărteze de ceea ce credea că este vocația sa reală, altcineva să-și urmeze dragostea, dar să-și rateze cariera sau să aibă o carieră strălucită cu prețul unei singurătăți asurzitoare), așa că, mai devreme sau mai târziu, apare deziluzia. Copilul din fiecare dintre noi moare o dată cu primele dezamăgiri majore, în momentul în care constată pe propria piele că fericirea nu este obligatorie și că oricât de mult și-ar dori un lucru există posibilitatea, ba chiar probabilitatea foarte mare
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
ar avea de spus chestiuni majore se retrag. Defensiva aceasta este mană cerească pentru mediocritate și impostură. Ocupă teritorii, funcții, poziții și cred, vai, că eternitatea le aparține. Revolta din noi a amorțit. Nici mirare nu mai e. Nici iluzie. Deziluziile populează subconștientul. Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale în strânsă legătură - dacă nu chiar în același plan - cu presiunea continuă a mediului social, formatat de contextul istoric. Altfel spus, interioritatea devoalată și disecată aici, cu o luciditate care i-ar fi plăcut lui Camil Petrescu nu reprezintă
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
fost primit fugarul, hotărât să riște totul spre a evada în lumea liberă, discuții se poartă între el și gazdă, modestul, dar onestul Bențea, sanitarul încrezător în promisiunile comunismului. Dispus la compromis, Bențea va avea prilejul să cunoască toate amărăciunile deziluziei, Lucian va izbuti, prin întâmplătoare cunoștințe, să se salveze. Romancierul, care a ales exilul în anul 1975 n-a avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în care
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
la un sfârșit de toamnă blând, cu măceși visători, într-o lume plină de iluzii, fals și migrene...". Vin și vă întreb, stimată doamnă descoperitoare, dacă nu cumva exaltarea dvs. enormă nu cere și nu provoacă, doamne ferește, chiar ea deziluzia. Este adevărat că poetul scrie bine și chiar foarte bine, dar asta nu cred că vă dă dreptul să luați hotărâri importante în numele lui, cum ar fi de pildă să solicitați publicarea în revistă și o prefață la o carte
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
un cadru fizic în altul. În al doilea rînd, mintea umană deține amintiri false despre evenimente care nu s-au întîmplat niciodată, dar care par reale; spre exemplu, teoreticiana se întreabă retoric dacă ordinatorul ar putea să învețe ce este deziluzia. În al treilea rînd, Ťproblematica subconștientuluiť trebuie avută în vedere, întrucît o simplă mașină nu poate ști care dintre amintirile unei minți umane se presupune a fi conștiente și care ar trebui să rămînă în subconștient. De asemenea, nu trebuie
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
sine ("filosofii au fost întotdeauna infatuați") s-a desfăcut "din cheotori", iar purtătorul său s-a pomenit singur față-n față cu sine, cu "suflețelul" său, "ars de îndoială și patimă ca în ceasul dintîi al vieții"... E drept că deziluzia provocată de Noica apare legată și de-o întîlnire a d-lui Liiceanu cu Cioran, care, dîndu-i sfatul de-a nu mai citi un timp, îi deschide ochii asupra primejdiei pe care o constituia severul program paideic noician, cel al
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
din acest talent monomaniacal și lipsit de dogmatism iese farmecul adevărat al romanului. Vrea s-o revadă pe Valeria, vrea să îl reîntâlnească pe Mihai, cel mai bun dintre povestitorii aflați pe benzile sale audio. În ambele cazuri, va înfrunta deziluzia cu decență. Iubita din adolescență e căsătorită și neiertătoare, povestașul a murit între timp. Scenele erotice trăite în imaginație vor dispărea, în vreme ce legendele cu demoni încarnați și cu regulamente fantomatice vor rămâne doar în amintirile vagi ale nostalgicului transfug. Fără
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
alcătuiesc această selecție foarte riguroasă din lirica autoarei, complet diferite ca tematică și formă, au ca numitor comun tocmai lumina blândă, tristețea nelipsită de o oarecare duioșie, emoția în fața inefabilului, specifice scrisului Constanței Buzea. Într-o lume plină plină de deziluzii și eșecuri, poezia este singurul punct stabil, factorul de echilibru capabil să aducă liniștea în suflet și puterea de a continua. Impresionantă în poezia Constanței Buzea este decența, discreția elegantă, economia de vorbe cu care își exprimă nefericirea. Există, la
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
care știe să își facă victimele mai fericite decât le-a făcut condiția lor de om. Criminalul este agentul unui adevăr defa vorizat, discri minat, care, deși se manifestă în mod universal și domină impulsurile materiei, ale încarnării, simte nevoia deziluziei, a sincerității primare; când își elimină prada, o face cu obsesia purificării spațiului pe care îl locuiește: prezența neantului este prea puternică, este fizică, lumea trebuie curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este un scriitor uitat: din 1976 și pînă după 1989, el nu a publicat nimic în presă sau în editurile din țară. O părăsise, în cele din urmă și într-o stare psihică lamentabilă, cauzată, după propria mărturisire, de marea deziluzie politică a comunismului; intrase deci în rîndul Ťinterzișilorť, ca destui alții (între care mă număr). Deși, după '89, a publicat în editurile din România mai mult de zece cărți - adică foarte multe, cred că mai multe decît oricare alt exilat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
presupune absența speranței, pentru Delumeau, fericirea fără speranță nu are sens. "Omul nu este pe pămînt dintr-o întîmplare, chiar dacă este produsul evoluției. În zilele noastre, mulți aspiră totuși la fericirea imediată fără speranță, care sfîrșește cel mai adesea în deziluzie, descurajare și sentimentul de a fi pe drumul către neant. Această dorință a unei fericiri fără speranță mi se pare o atitudine fără viitor și semnul confuziei în care se găsește societatea noastră contemporană. A profita din plin de viață
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
puterii de la București. Ce poți spune când afli că un simbol al luptei anticomuniste, un om al cărui nume era sinonim cu speranța a făcut un pact - mă rog, o jumătate de pact - cu Securitatea? În primul moment cazi pradă deziluziei. Apoi, dacă ești de bună credință, încerci să cauți circumstanțe atenuante. Pentru că, îți dai seama, nu știi prea clar ce a făcut Neculai Constantin Munteanu pentru Securitate, dar știi teribil de bine ce a făcut împotriva regimului comunist. De aceea
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]