456 matches
-
de a fi. De altfel, diferite conotații stilistice dezvoltă în mod implicit toate substantivele provenite din adjective sau prin personificări și care tolerează numai dezinența -ule: urâtule, răule etc., dobitocule, măgarule etc. iar, în funcție de context, și alte substantive cu această dezinență: eroule, puiule, pigmeule etc. Unele substantive prezintă o formă de vocativ omonimă cu nominativul-acuzativul-genitivul-dativul nearticulat, ca o a treia variantă: chelner!, șofer!, birjar!, sau ca unică variantă: elev!, soldat!, tată!, caporal!, ofițer! etc. Încărcate de mai multă energie, aceste forme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme cu substantive proprii antroponomastice: elev Ionescu, soldat Păvăloaia, caporal Dionisie etc. În astfel de sintagme substantivul domn are uneori, în stilul conversației, formă omonimă cu nominativ-acuzativul articulat: domnul director!, domnul profesor! Substantivele proprii sunt cel mai adesea întrebuințate fără dezinență specifică: Radu, Ștefan iar unele dintre ele nici nu acceptă o asemenea dezinență: Andrei, Mihai etc. Substantivele feminine prezintă la vocativ dezinența specifică -o, care intervine, însă, la un număr foarte redus de substantive și numai în limbajul familiar: copilo
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
astfel de sintagme substantivul domn are uneori, în stilul conversației, formă omonimă cu nominativ-acuzativul articulat: domnul director!, domnul profesor! Substantivele proprii sunt cel mai adesea întrebuințate fără dezinență specifică: Radu, Ștefan iar unele dintre ele nici nu acceptă o asemenea dezinență: Andrei, Mihai etc. Substantivele feminine prezintă la vocativ dezinența specifică -o, care intervine, însă, la un număr foarte redus de substantive și numai în limbajul familiar: copilo, fetițo, iubito, bunico, mămico, Mario, Zamfiro etc. și alte câteva. Mai numeroase sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conversației, formă omonimă cu nominativ-acuzativul articulat: domnul director!, domnul profesor! Substantivele proprii sunt cel mai adesea întrebuințate fără dezinență specifică: Radu, Ștefan iar unele dintre ele nici nu acceptă o asemenea dezinență: Andrei, Mihai etc. Substantivele feminine prezintă la vocativ dezinența specifică -o, care intervine, însă, la un număr foarte redus de substantive și numai în limbajul familiar: copilo, fetițo, iubito, bunico, mămico, Mario, Zamfiro etc. și alte câteva. Mai numeroase sunt substantivele provenite din adjective: frumoaso, urâto, netrebnico, ticăloaso etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
provenite din adjective: frumoaso, urâto, netrebnico, ticăloaso etc., marcate de conotații stilistice. Majoritatea substantivelor feminine se caracterizează prin omonimia vocativului cu nominativul și acuzativul nearticulat: mamă, bunică, doamnă, femeie, nevastă, cumnată sau, mai rar, articulat cu articolul hotărât: doamna. Observații: Dezinența -o apare, în limbajul familiar, și la unele substantive masculine, proprii sau comune, terminate la singular în -a, -ă sau -ea: Tomo! Mirceo! prâsleo! Opoziția cazuală la nivel dezinențial prezintă această desfășurare: Masculin Singular: 1. N.Ac.G.D.: -Ø, -u
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un-or, -lor: unor studenți, studenți-lor Observații: La substantivele proprii denumind ființe, articolul hotărât este, la genitiv-dativ, proclitic: lui Andrei, lui Mihai. La feminin, singular, articolul accentuează distincția dintre cele două serii de forme cazuale, diferențiate în primul rând prin dezinență: 1. nominativ-acuzativ: o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații: Când substantivele terminate în ă sau ie sunt determinate prin articol hotărât, articolul, amalgamat cu dezinența de caz și număr, preia la nominativ-acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forme cazuale, diferențiate în primul rând prin dezinență: 1. nominativ-acuzativ: o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații: Când substantivele terminate în ă sau ie sunt determinate prin articol hotărât, articolul, amalgamat cu dezinența de caz și număr, preia la nominativ-acuzativ și funcțiile dezinenței: student-a, poezi-a. La plural, distincția între cele două serii de cazuri se realizează numai prin articol: nominativ-acuzativ: niște, -le: niște studente, studente-le genitiv-dativ: un-or, -lor: unor studente
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o, -a: o studentă, student-a 2. genitiv-dativ: un-ei, -i: unei student-e, studente-i Observații: Când substantivele terminate în ă sau ie sunt determinate prin articol hotărât, articolul, amalgamat cu dezinența de caz și număr, preia la nominativ-acuzativ și funcțiile dezinenței: student-a, poezi-a. La plural, distincția între cele două serii de cazuri se realizează numai prin articol: nominativ-acuzativ: niște, -le: niște studente, studente-le genitiv-dativ: un-or, -lor: unor studente, studente-lor În interiorul sincretismului număr-caz-determinare, articolul hotărât distinge formele omonime de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică și în fața substantivelor mama, tata, bunica, bunicu’; lui bunicu’, lui mama. Observații: Substantivele feminine terminate la singular în -ie sau -ia, când sunt determinate prin articol hotărât nu mai prezintă dezinențe omonime pentru genitiv-dativ, singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ, plural; prin acțiunea funcției poetice, pentru evitarea succesiunii a trei de i, dezinența de genitiv-dativ este omonimă cu cea de nominativ-acuzativ singular: opoezi-e/unei poezi-i/poezie-i. Când sunt determinate prin articol definit, substantivele masculine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bunicu’, lui mama. Observații: Substantivele feminine terminate la singular în -ie sau -ia, când sunt determinate prin articol hotărât nu mai prezintă dezinențe omonime pentru genitiv-dativ, singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ, plural; prin acțiunea funcției poetice, pentru evitarea succesiunii a trei de i, dezinența de genitiv-dativ este omonimă cu cea de nominativ-acuzativ singular: opoezi-e/unei poezi-i/poezie-i. Când sunt determinate prin articol definit, substantivele masculine cu dezinența -a la singular realizează corelația nominativ-acuzativ vs genitiv-dativ, ca și substantivele feminine, la nivelul dezinențelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru genitiv-dativ, singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ, plural; prin acțiunea funcției poetice, pentru evitarea succesiunii a trei de i, dezinența de genitiv-dativ este omonimă cu cea de nominativ-acuzativ singular: opoezi-e/unei poezi-i/poezie-i. Când sunt determinate prin articol definit, substantivele masculine cu dezinența -a la singular realizează corelația nominativ-acuzativ vs genitiv-dativ, ca și substantivele feminine, la nivelul dezinențelor și articolului (-a/e-i: pașa/pașei, popa/popei. Substantivul tată prezintă două forme paralele, una asemănătoare cu opoziția tuturor masculinelor, numai la nivelul articolului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i, dezinența de genitiv-dativ este omonimă cu cea de nominativ-acuzativ singular: opoezi-e/unei poezi-i/poezie-i. Când sunt determinate prin articol definit, substantivele masculine cu dezinența -a la singular realizează corelația nominativ-acuzativ vs genitiv-dativ, ca și substantivele feminine, la nivelul dezinențelor și articolului (-a/e-i: pașa/pașei, popa/popei. Substantivul tată prezintă două forme paralele, una asemănătoare cu opoziția tuturor masculinelor, numai la nivelul articolului (tată/tatălui) cf. elevul/elevului, alta, asemănătoare cu opoziția femininelor, la nivelul dezinențelor și articolului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivelul dezinențelor și articolului (-a/e-i: pașa/pașei, popa/popei. Substantivul tată prezintă două forme paralele, una asemănătoare cu opoziția tuturor masculinelor, numai la nivelul articolului (tată/tatălui) cf. elevul/elevului, alta, asemănătoare cu opoziția femininelor, la nivelul dezinențelor și articolului deopotrivă (tata/tatei; cf. mama/mamei). 4. Elemente suprasegmentale. Intonația fixează definitiv identitatea specifică a cazului vocativ între celelalte cazuri. Marcă redundantă pentru formele distincte prin dezinențe specifice (omule!, copile!, surioaro!), intonația anulează omonimiile cu nominativul nearticulat: Andrei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tatălui) cf. elevul/elevului, alta, asemănătoare cu opoziția femininelor, la nivelul dezinențelor și articolului deopotrivă (tata/tatei; cf. mama/mamei). 4. Elemente suprasegmentale. Intonația fixează definitiv identitatea specifică a cazului vocativ între celelalte cazuri. Marcă redundantă pentru formele distincte prin dezinențe specifice (omule!, copile!, surioaro!), intonația anulează omonimiile cu nominativul nearticulat: Andrei! Maria!, tată!, copii!, cetățeni etc. sau cu genitiv-dativul plural: domnilor!, doamnelor!, cazuri lipsite de o intonație specifică. 5. Elemente sintactice. Topica introduce o marcă în plus în conturarea identității
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu genitiv-dativul plural: domnilor!, doamnelor!, cazuri lipsite de o intonație specifică. 5. Elemente sintactice. Topica introduce o marcă în plus în conturarea identității vocativului; substantivele în vocativ au topică liberă; prin aceasta, vocativul se distinge de nominativ, când nu are dezinențe specifice: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai, Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai” (M. Eminescu, I, p. 213), „Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simple, la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ: aducerea-aminte, băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii nominale, opoziția cazuală se realizează complet, în interiorul sincretismului determinare-număr-caz și în legătură cu genul substantivelor, prin convergența a cinci modalități: dezinența, morfemele determinării, prepoziția-morfem pe, articolul și intonația. Substantive masculine Singular N.: un/-l: un copil/copilul Ac.: (pe) un/-l: (pe) un copil/copilul G.: (al) unui/-lui: (al) unui copil/copilului D.: unui/-lui: unui copil/copilului V.: -e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu care are în comun categoria intensității, dar și de substantiv, datorită specificului acestei variabilități. La substantiv, genul este o trăsătură semantică stabilă, o constantă a planului semantic complex al unităților lexicale, chiar dacă intervine o anumită specializare la nivelul variabilei; dezinența de singular -ă e caracteristică, în general, unor substantive feminine, iar dezinențele -Ø sau -u, unor substantive masculine sau neutre, dar aceste dezinențe caracterizează totdeauna unități lexicale distincte: prună/prun, italiancă/italian, eroină/erou, nu variante gramaticale ale aceleiași unități
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specificului acestei variabilități. La substantiv, genul este o trăsătură semantică stabilă, o constantă a planului semantic complex al unităților lexicale, chiar dacă intervine o anumită specializare la nivelul variabilei; dezinența de singular -ă e caracteristică, în general, unor substantive feminine, iar dezinențele -Ø sau -u, unor substantive masculine sau neutre, dar aceste dezinențe caracterizează totdeauna unități lexicale distincte: prună/prun, italiancă/italian, eroină/erou, nu variante gramaticale ale aceleiași unități lexicale, ca în desfășurarea sensului categorial de număr, de exemplu: prună vs
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o constantă a planului semantic complex al unităților lexicale, chiar dacă intervine o anumită specializare la nivelul variabilei; dezinența de singular -ă e caracteristică, în general, unor substantive feminine, iar dezinențele -Ø sau -u, unor substantive masculine sau neutre, dar aceste dezinențe caracterizează totdeauna unități lexicale distincte: prună/prun, italiancă/italian, eroină/erou, nu variante gramaticale ale aceleiași unități lexicale, ca în desfășurarea sensului categorial de număr, de exemplu: prună vs prune, eroină vs eroine, erou vs eroi etc. Categoriile de număr
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.D., feminin, singular, N.Ac. G.D., feminin, plural: albe, bune, frumoase, grele, negre (unei, niște, unor) case albe, frumoase Acest tip de flexiune se caracterizează prin gradul maxim de variabilitate și cuprinde majoritatea adjectivelor românești. Adjectivele prezintă la singular, masculin dezinențele -Ø (alb) și -u vocalic (negru) sau semivocalic (greu). Observații: Face excepție de la această clasă, adjectivul june (întrebuințat mai frecvent substantival), care prezintă o omonimie accidentală - masculin singular - feminin plural, ceea ce determină dezvoltarea a numai trei teme distincte 3: Tema
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural. Se cuprind în această clasă adjective derivate prin sufixele -esc (românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în velară și cu dezinența zero la singular, masculin aparțin tipului I de flexiune: aprig, pribeag, opac, vitreg, veșnic etc. Prezintă aceleași trei teme distincte adjectivele nou și roș (cu flexiunea relativ neregulată): 1) măr roșu, 2) floare roșie, 3) (unei, unor) flori roșii, mere
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de singular (instantaneu). Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Se cuprind în această clasă adjective cu două teme distincte: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, N.Ac. feminin, singular: dulce, mare, subțire măr dulce, mare/pară dulce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ac. G.D., masculin și feminin plural: dulci, mari, subțiri (unei) pere dulci, mari (niște, unor) pere dulci, mari Adjectivele din acest tip de flexiune fac parte din categoria adjectivelor cu o singură terminație din clasificarea tradițională și se caracterizează prin dezinența -e la singular: mare, verde etc. Adjectivele sunt invariabile după gen. Tipul V de flexiunetc "Tipul V de flexiune" Se cuprind aici adjective cu două teme distincte, caracterizate prin omonimiile: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular și plural, G.D.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bălaie, rotofeie, stângace (unei) fetițe, (unor) fetițe bălaie, rotofeie, stângace Adjectivele din această clasă variază numai în funcție de genul substantivului, la singular și la plural. Se caracterizează prin acest tip de flexiune adjectivele cu rădăcina terminată în consoană africată urmată de dezinența la singular masculin i (ultrascurt) sau în unul din diftongii ai, ei, oi (bălai, rotofei, greoi). Celor șapte tipuri de flexiune ale adjectivelor variabile li se adaugă clasa adjectivelor invariabile în funcție de genul, numărul și cazul substantivului cu care intră într-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și caz, opoziția de gen la adjectiv implică numai doi termeni: masculin și feminin; când substantivele neutre sunt la singular, adjectivele iau forme de masculin, iar când sunt la plural, adjectivele iau forme de feminin. Opoziția masculin-feminin se realizează prin dezinențe care exprimă concomitent și opoziția de număr și caz, într-o relativă legătură cu tipul de flexiune al adjectivelor: • -Ø/-ă; adjective din tipul I și II de flexiune: alb/albă; frumos/frumoasă; adânc/adâncă, studențesc/studențească. Observații: Adjectivele derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]