161 matches
-
2002) oralități din viața de fiecare zi. Replici auzite pe stradă, conversații ale unor bărbați care ies în pijama în fața blocului, admonestări reciproce ale pasagerilor din autobuzele aglomerate constituie sursa lui de inspirație pentru „înnoirea“ limbajului poetic. Rezultă o poezie dezlânată și trivială, o poezie fără poezie, care nu-l iluminează pe cititor (mai curând îl întristează, ca monologul unui bețiv): „de doi lei rahat cu glugă / cică se strică vremea / unde-o bagi nu mai intră / acum tot eu o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
seamănă a cavou, noi suntem datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. Te sărut, Basarabie regăsită. * Și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scri se, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec săptămânile și nu știu ce să așez pe copertă. Poate coroana de spini a lui Cristos, cu un mugure de speranță și o
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe care am avut-o față de tine. Dar asta poate să mai aștepte. Și, cu un glas și mai dulce continuă: Din moment ce accept ca de data asta să nu se întâmple nimic, căci am fost deja răcită de conversația ta dezlânată, de ce să nu te duci înapoi în camera cealaltă, și-am să vin și eu imediat. - Mulțumesc, doamnă, spuse Gosseyn. După care se răsuci și deschise ușa și păși în camera în care se aflase inițial. Se simțea oarecum rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Vanitosul se întoarce spre oglindă, reîncepe să gesticuleze. Cade perdeaua-nor.) Oamenii mari sunt, de bună seamă, tare ciudați! (Trece la al treilea asteroid. Se repetă jocul. Bețivul, între sticle goale și pline, mormăie mai mult decât cântă, indiferent, o melodie dezlânată. Va mai mormăi la fel, din când în când, și în timpul dialogului cu Micul Prinț.) MICUL PRINȚ: Bună ziua! BEȚIVUL: O fi pentru tine! Auzi, bună ziua! Și ce-i cu asta? MICUL PRINȚ: Ce faci acolo? BEȚIVUL: Beau. MICUL PRINȚ: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
popularitate fulgerătoare. Nervoși, izbucnind brusc dintr-un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi bănuit că studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea însă discuția chiar la subiectul acela confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
notă discordantă cu metamorfoza pe care o suferise Eugen. Se simțea din ce în ce mai străin și mai rece de viața ce o trăise până atunci, pe care acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au întâlnit, față în față, pe la jumătatea lui decembrie. Donna Iulia iarăși nu a înțeles spusele Vânătorului. Acesta a zis ceva despre datorie și singurătate. Despre bărbați și femei, cam așa. Ea privea spre căciulă: albul prindea, orbitor, soarele. Nori dezlânați coborau umbre. Donna Iulia și-a apăsat ochii, o dureau. S-a trezit întrebând despre noaptea în care urmau să vină lupii. Era convinsă că vor năvăli pe întuneric. Vânătorul i-a spus că vor veni ziua, peste puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz un filosof atenian care trăise în urmă cu trei secole: Prețul păcii este tăcerea. Te rog, promite-mi că nu vei mai pune întrebări. Răspunsul acela dezlânat și speriat era mai rău decât tăcerea, iar copilul zise grabnic: Nu voi mai întreba nimic pe nimeni. Neliniștea însă creștea. — Dar de ce l-au numit pe împărat? Zaleucos știa că era cu neputință să îndepărtezi întrebările din mintea micuțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se năpusteau asupra fantoșei moarte. Oricare ar fi fost scopul acelei pantomime, se gândi el, atât Îngerii cât și demonii ar fi făcut mai bine să se grăbească, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vă mai explic imediat înc-o dată totul de la cap la coadă, ca să vedeți că nu e nimic de speriat în toată povestioara asta, își capătă Delfina iarăși stăpînirea de sine, n-am mai auzit în viața mea o istorie mai dezlînată decît asta, zice Tușica. Vorbești despre el de parcă ar fi un drac împielițat, zice Angelina, ori te hotărăști odată să ne spui limpede despre ce e vorba, ori dacă nu, eu îmi iau tălpășița, am pierdut deja destul timp. Tocmai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
piept și, interiorizate, trebuia să-ți bați mult capul până să scoți puțină literatură de la ele. Avangardistele erau neastâmpărate. Îi perforau cu capse tricoul, își dublau volumul sânilor, înmuindu- și-i în parafină, îi caligrafiau, cu verde, pe tencuială, cuvinte dezlânate și-i declarau că poate să plece unde vrea, fiindcă ele fie or să-l aștepte, fie nu. Proletcultistele se dovedeau cele mai îndîrjite. Îi solicitau rapoarte amănunțite despre stările sufletești încercate în munca la strung. Îi înaintau notițe informative
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căută iritat un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Baruch Kishon atât de bine ca în Elveția, unde puteai să iei prânzul pe peronul gării și să îți fixezi ceasul după trenuri. De aceea a simțit doar încântare când Guttman i-a pomenit de Geneva în acel lung și dezlânat monolog pe care i l-a ținut la telefon duminica trecută. Un telefon care, se gândea acum Kishon, ar fi putut fi ultimul pe care l-a dat profesorul. El și Guttman vorbeau des. A spune că unul era sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceilalți, Îndreptățiți să creadă că avuseseră dreptate. Se pare că infirmasem o supoziție și confirmasem alta. Sigur este că ieșisem din confruntare mai bine decât intrasem. Ca prizonier, se-nțelege. Ca istoric, eram nemulțumit de modul În care prestasem, fusesem dezlânat și prolix, dar se pare că, până la urmă, izbutisem să mă fac Înțeles. Asta dacă nu cumva stimabilii Înțeleseseră mai mult și mai multe decât avusesem eu În intenție. O să vedem ce va fi În continuare, mi-am spus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ciudată treabă. Cu atât mai ciudată cu cât funcționa sincopat și aleatoriu: m-am convins atunci când, În reluare, profesorul a ajuns cu povestea la episodul manuscriselor. Am așteptat mai mult decât interesat să văd dacă va reitera sau nu considerațiile dezlânate despre textul lui Georg Simmel și dacă va mai reuși s-o facă În stilul bandă de magnetofon cu care tocmai mă uimise. Nici una, nici alta: l-a amintit În treacăt și a mers liniștit mai departe. 32 - Cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rezultatului, cel puțin. Numai că remarca mea privind utilizarea calculatorului viza altă țintă. Vroiam să știu dacă Eveline Își păstrase capul pe umeri și acționase profesionist ori se lăsase copleșită de mirajul comorii, abandonându-se Într-o căutare irațională și dezlânată. Nu era cazul. Atunci, de ce insistase totuși să joace pe terenul geometriei, deși, după primele Încercări, ar fi trebuit să-și dea seama că drumul ales nu duce nicăieri, atât timp cât fiecare dintre rezultatele la care ajungea se dovedea irelevant ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
moment părea singura ipoteză logică. Aș fi preferat să rumeg problema ceva mai mult timp, dar împrejurările nu mi-o permiteau. Conversația a continuat să se reverse, plină de aceleași observații caraghioase ca până acum, aceleași scânteieri rizibile, aceleași comicării dezlânate și întorsături pseudohistrionice și, una peste alta, a trebuit să recunosc că eram impresionat de acest pungaș cu cap de dovleac. Era, poate, un pic obositor, dar nu dezamăgea. La plecarea din anticariat, îi invitasem deja pe Tom și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cinstindu-și înaintașul comun, dizgrațiatul și dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată, erudită, ne ajuta să izgonim plictiseala drumului. Zburda într-o direcție un timp, ajungea la o bifurcație și vira brusc, luând-o în altă direcție, fără să se oprească pentru a hotărî dacă la stânga era mai bine decât la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru fragila Aurora, începeam să-l văd ca pe o epurare, semn că Lucy se bătea pentru propria viață. Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită o aruncase într-un autobuz într-o după-amiază dezlânată, nebunească și o expediase la New York, iar pentru următoarele șase luni fata fusese abandonată. Cum poate o pesoană mititică să asimileze o asemenea desfășurare stupefiantă a evenimentelor fără să se simtă măcar parțial vinovată? De ce-ar fi vrut mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
notă discordantă cu metamorfoza pe care o suferise Eugen. Se simțea din ce în ce mai străin și mai rece de viața ce o trăise până atunci, pe care acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unde ar fi trebuit să se afle ușa livingului și-am început să înot cu zel într-acolo. N-am ajuns departe. Ceva uriaș trecu în viteză prin apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc în jur fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
privirile celorlalți; se opri brusc întorcându-se spre ea; intraseră într-un con de umbră jilavă și ea, își ciocni voit, violent, trupul fremătând de al lui; își lăsă sânii puternici să-l izbească în piept și alunecă spre pământ dezlânată; surprins, antrenat de căderea și forța femeii o urmă vrând s-o protejeze însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cum numesc sunetiștii banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una dintre ele mi-a fost precis iubită. Rămîne visător cîteva secunde, cu buna și larga lui inimă făcută zdreanță de alintul pisicii favorite. Că nici n-am putut pleca la fi-mea, la Kioln
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aflu, de aceea, te rog să ai răbdare cu mine, Ina dragă. Te mai rețin numai un pic, cu o poveste scurtă care poate ar vorbi în locul meu mai bine și mai mult decât toate cuvintele adunate în această scrisoare dezlânată. Într-o seară, când se îngâna ziua cu noaptea, ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]