1,195 matches
-
Are o respirație șuierătoare care se aude de la câțiva metri și bate din picior cu furie. Cotrobăie cartierul de câteva zile și nopți, căutând un evadat periculos, și au dat peste un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale. Legistul a ieșit de câteva minute din pivniță, după ce a plimbat un timp lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe alocuri Își lipise bucăți de hârtie igienică pe fața ruginită. Am Încercat să le dezlipesc, dar domnul Vogelsang Își feri chipul și arătă spre ușa mea - degetele Îi tremurau și buzele, de asemenea. — Vezi-ți de treabă, Knisch. O chiurasă face plecăciuni doar În fața superiorilor. Și adăugă indignat, de parcă asta ar fi avut legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
verde Închis, decorată În stil auster, țeapăn, pe care se afla un exemplar din cartea Sunt necesari bărbații? de Maureen Dowd. Avea un pahar cu ceva de băut Într-o mână și telecomanda În mâna cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită a calcanelor și am reușit să topesc totul încercând să le dezlipesc cu un dizolvant chimic. Nimic nou din punctul ăsta de vedere. Specialiștii în cultura Greciei antice spun că oamenii de pe vremea aia considerau că gândurile lor nu le aparțineau. Când grecii antici aveau un gând, le apărea sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar, rotind între degete cutia de chibrituri cumpărată. Plecați undeva? Aștept soția, vine de la Iași cu cursa rapidă. Mă duc pe peron, poate... Salut! Cine-i? întreabă Vlad cînd Radu iese din restaurant. Un chirurg. Nevastă-sa-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acasă pentru a demara afaceri profitabile pentru ei dar și pentru statul român. Paradoxul României este faptul că trăim într-o țară minunată, cu mulți oameni destoinici și cu un potențial material uriaș și creativ dar nu putem să ne dezlipim de sărăcie. Oare nu putem scăpa niciodată de ea? Un filozof spunea cândva că: „sărăcia întunecă virtuțile cele mai strălucite și poate fi considerată ca mormântul celor mai frumoase proiecte” iar Marin Preda sublinia ideea că: „Sărăcia roade orice ideal
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau Încă să se dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu era decît o suită de tonalități difuze de-o parte și de alta a unei linii imprecise, din vîrful gabiei, omul de cart strigă: — Pămînt! Elliot Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prinde de mână și vorbește cu numele de pe brățara de plastic, ce mai manechin de mâini sunt deja, inele de cocteil, brățări de identificare din plastic atât de frumoase, că până și-o mireasă a lui Christos nu-și poate dezlipi ochii de la ele. Zice: — Ce simți? Asta-i comic. Zice: — Nu vrei să te îndrăgostești? Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi răbdare. Flash. Dă-mi stăpânire de sine. Flash. Faza e că am doar o jumătate de față. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sprijinindu-se de Manus. Știi, Evie ar fi găsit ceva absolut grotesc cu care să-l pună pe antreprenorul de pompe funebre să mă îmbrace. Așa că Evie își aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de intervenție, totul o ținea langa. Camioneta încetini și sări de pe asfalt, intrând pe pietriș sau pe-un drum de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în jurul platformelor transportoare de mașini răsturnate într-o rână, cu mașinile nou-nouțe dinăuntru complet distruse, cu pneurile lor curate și negre în aer. Brandy trage de gulerul rochiei și aruncă o ocheadă înăuntru la plasturele cu Estraderm de pe un sân. Dezlipește folia de pe spatele altui plasture și-l aplică pe celălalt sân, apoi mai trage o gură de aer chinuitoare și se crispează. — Tot tam-tamul s-a stins cam după trei luni de zile, toată investigația asupra abuzului, zice Brandy. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se dezlipea de raglanul cenușiu și de pălăria cu bor mare, trasă pe frunte, semănînd cu detectivul Pinkerton, prezentat cu fotografie și în Realitatea ilustrată, unul ca el, tot numai nerv și acțiune, s-ar putea gîndi atît de precis la starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndrăznețe, neașteptate. Putea spune că avea pe atunci o îndrăzneală a inconștienței, nici nu băga în seamă complicațiile, primejdiile, consecințele, mai ales pe cele care îl priveau anume pe el, îi dădea bătaie, băga cărbuni în cazane și nu-și dezlipea ochii de la ținta cuvenită. Dar asta a fost, vremea minunilor trecuse, lumea nu mai era tot atît de uimită, de zăpăcită, din pricina rapidității și îndrăznelii sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai rapidă și mai îndrăzneață. Chiar viața se trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Belogorcev Îi va fi tot mai greu să‑și mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
valurile oceanului, cu povârnișuri parcă tăiate cu toporul, cu excepția coastei nordice, unde se află o plajă adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
miră Tapú. —Frică? se miră acum interlocutorul sau. De ce să-mi fie frică? — Pentru că ești sănătos, inca ești în putere, iar în Bora Bora te așteaptă femeia și copiii... Nu mă mai așteaptă, răspunse liniștit. Din clipă când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un strat de lipici făcut să adere la orice, pe vecie. Ăsta e și farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau la ei în studio și pictează o miniatură perfectă. Sau schițează un studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În vagoanele de tren. Pe banchetele din spate ale taxiurilor. Și operele lor rămân „expuse” acolo pentru mai multă vreme decât v-ați închipui. Poșta a făcut etichetele astea dintr-o hârtie atât de ieftină încât nu le mai poți dezlipi. Hârtia se rupe bucăți-bucățele încă de la margini, dar chiar și acolo cleiul rămâne. Cleiul brut, cu gogoloașe gălbui ca mucii, adună praf și fum până când devine o pată neagră, mult mai urâtă decât mica pictură de școală inițială. Oamenii ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să pună capăt tuturor războaielor. Sau măcar celor mai multe dintre ele. După ce Flint și-a recăpătat controlul asupra țâțelor sale, au mers din colegiu în colegiu. Oriunde oamenii beau bere și n-au nimic de făcut. Flint avea deja o retină dezlipită plutind în interiorul ochiului, ceea ce însemna că nu vedea cu ochiul respectiv. Webber își pierduse auzul în proporție de șaizeci la sută de cât îi sunase apa în cap. Leziuni cerebrale traumatice, i-au spus la urgență. Cum tremurau amândoi, țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
după obicei, Ernest aruncă cu pietricele în geam. Sunetul cristalin, de sticlă lovită, o aduse instantaneu în fața ferestrei. Îl văzu și coborî într-o goană nestăvilită, se repezi în brațele lui, cu o dorință copleșitoare de-a nu se mai dezlipi vreodată. El o sărută cu pasiune. Mi-a fost dor de tine. Am dat rateuri și la antrenament și la repetiție. Spune-mi că și ție ți-a fost dor de mine. Nu-i fusese dor. Înnebunise așteptându-l, chiulise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
comicul situației, Radu Noia trăia o stare de spirit departe de puterea lui de concepere. Când ea îl invită să urce în apartament, în ciuda rațiunii de-a fugi cât mai repede, fără să privească înapoi, el nu reuși să se dezlipească de căldura ochilor ei negri, ce i se roteau în cap luminați de o licărire sălbatică. Se așeză pe canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ți dădea amețeală, Rebeca stârnea invidii nemărturisite. Posesoare a unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare și se simțea rușinată de pieptul ei mic, de adolescentă. Își imagina cam ce efect putea avea asupra unui bărbat trupul gol, de zeiță, al Rebecăi. Adus, într-un moment oarecare, aproape de ea, Radu discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de primii pași făcuți În spuma blândă și călduță a mării. Karl rămăsese În picioare În apa puțin adâncă de lângă mal. și-a amintit de strălucirea razelor soarelui oglindite pe mare și de spaima care Îl cuprinsese când și-a dezlipit picioarele de fundul apei și s-a lăsat În voia valurilor, mișcându-se cu o libertate pe care n-o mai simțise, de parcă abia atunci Își descoperea propriul corp. și-a amintit de asemenea de clipa când băgase capul sub
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]