734 matches
-
sale. Efortul creator amintește de iubirea tânărului Pygmalion pentru Galateea, copila sculptată de el în fildeș, de care s-a îndrăgostit: „te caut, din amintiri te recompun/ prin șapte culori de curcubeu”, „te-am pictat”, „te-oi zămisli”, „te-oi dezmierda”, „te-oi finisa” (Rogvaiv de iubire). Tocmai încercările tenace ale omului de a atinge starea de beție erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele fericirii întrețin focul viu al oricărui ideal. E ceea ce se „aude” din cânturile iubirii
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
prima noastră dragoste! Vreau să te am aproape în orice secundă a privirii. Lumea este mică pentru cuibul sufletului nostru! PÂNĂ CÂND (Deri kurr) Până când să mă rog Cascadei să împrospăteze sufletul meu aprins. Până când să-i cer Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă... PE MARGINEA LACULUI
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
sufletul în dar, tu l-ai pus într-un sertar... Gândul tău - un gând furat sapă-n mine un păcat, mi-e durere și mi-e leac, dacă taci eu stau și zac... Gândul tău în gând cu mine îl dezmierd când noaptea vine și pe frunte-ți pun o floare pentru clipa ce mă doare.... Mariana Petrache Referință Bibliografică: Gând călător / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
GÂND CĂLĂTOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383567_a_384896]
-
patul uriaș din dormitor. -Te rog, trebuie să ne îmbrăcăm-Crina protesta moale, fără voință, era prinsă-n mrejele iubitului. În loc de răspuns, Florea a îmbrăcat în săruturi trupul cu pielea catifelată precum petalele trandafirilor, întâi a sărutat ochii, apoi în timp ce palmele dezmierdau pielea mătăsoasă, a coborât cu săruturile peste sâni, neuitând să strângă ușor între dinți sfârcurile care se întăriseră instantaneu,ajungând până în vârful picioarelor . Femeia se abandonase în brațele lui, trăia unul din acele momente ale extazului care depășesc puterea de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
-ncălzești. Te rog nu face patul, azi nu mai merg la muncă Și vreau prin așternuturi cu tine să mă pierd, Decât să-nfrunt troiene ce norii mi le-aruncă, Mai bine-mi las obrazul pe sân, să ți-l dezmierd. Azi nu mai vreau să-mi pese și-am să deschid albumul Cu vise înghețate, ce-n nopți prea reci le-adun Și dintr-un vârf de munte, spre tine-am să-mi dau drumul, Pe-o sanie lăptoasă, ca
IARNĂ ÎN LUNA MAI de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382882_a_384211]
-
cu Tine, când ai venit alături de tristul, încâlcitul și asprul meu meleag, superba Primăvară care topește-omături. Și am simțit deodată că-nmuguresc superb, că viața ce de mine voia să se despartă, mi-a dăruit cuvinte, zicând să le dezmierd, nerenunțând o clipă din ele să fac artă. Privesc cu încântare cum tot ce e în jur a prins să-ntinerească sub splendida lumină în care tot ce este e fără de cusur, căci este mângâiată de dragostea divină. Simt că
SIMT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382957_a_384286]
-
iubit, Că n-am știut să fiu a ta! Iubite, să îmi ierți și glasul Ce-adeseori îl înălțam Și iartă-mi, dacă poți, și pasul Din nopțile când te cătam! Să-mi ierți, iubite, mângâierea Că nu te-a dezmierdat mereu, Iarta-mi și gândul și tăcerea Ce te-apăsau în noapte greu! Alintul dulce să mi-l ierți Căci te uita nealintat, Să-mi ierți și-acele dimineți Când te trezeai nesărutat! Îmi iartă, eu te rog fierbinte, Și
MA IARTĂ TU... CEL MAI IUBIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382977_a_384306]
-
câini care deveniseră prietenii lui. Nu se temea când era atacat de câini căci răspundea prin atac însoțit de vociferări și avea câștig de cauză. Nu se temea în genere de nici un animal, era însă foarte atent. În munții Apuseni dezmierda botul „catifelat” al unui măgar care păștea aproape zilnic într-o mică poiană la jumătatea drumului dintre cătunul Plopi unde locuiam și Valea Ierii; urmărea cu interes zborul păsărilor...Era interesat de orice vietate și se bucura de orice priveliște
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând
AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383131_a_384460]
-
Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de ochii tăi și de ninsoare, Mi-e dor de cerul unei nopți de vară, De zorii care cântă la vioară, De răsăritul dezmierdat de mare. Mi-e dor de-o ploaie de lumini pe seară, De toamna care freamătă cu-ardoare, De valuri care tremură sub soare, Mi-e dor de clipe dragi, de-odinioară. Și focul care arde mă frământă, Am ostenit
SONET DE DOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383155_a_384484]
-
dânsul în expozeul său făcea referire. I se pusese la dispoziție un epidiascop, dar Deliu Petroiu manifesta reținere în a folosi mijloace tehnice în demersul didactic. Deși doar în anul II aflându-mă, profesorul Victor Iancu, Moșu Iancu, cum îl dezmierdau cu simpatie studenții, cu rang de conferențiar doar pe atunci, mă băgase, nu știu cum, în seamă și mă făcuse șeful cercului de literatură universală și comparată pe facultate. Acesta însuma studenți interesați de această disciplină, dornici să afle amănunte în domeniu
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
să-mi fii... Citește mai mult Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă,Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii,După lungi pribegii,întors acasă.Aș vrea să mă mai dezmierzi,Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave,Aș vrea să nu te mai întorci,Să stai,să-mi spui că mai rămâi.Aș vreas-aud iar glas de clopoței,În noaptea sărbătorilor de nea,Aș vrea s-aud iar vocea ta,Cântând
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
humus și o bere pe care am luat-o de la un chioșc cu kebab din drum. Mă simțeam isteață și organizată. Nu a durat mult. * * * —Am numit-o Flora și Fauna pe scurt. Shelley ținea receptorul cu umărul și îl dezmierda cu vocea ei specială pe care o păstra pentru jurnaliștii de artă. —Trei tinere talente britanice, o reinterpretare completă a conceptului de peisaj și picturii de natură statică... mmm hmmm... mmm hmmm... absolut... băuturi și antreuri de la șase și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să mă adopte pe mine. Se deslușea timid la capătul unui raft, legată În piele de culoarea vinului și susurîndu-și titlul În litere aurite ce ardeau În lumina distilată de cupola din Înalt. Am Înaintat pînă la ea și am dezmierdat literele cu buricul degetelor, citind În tăcere. Umbra VÎntului Julián Carax Nu auzisem niciodată de acest titlu ori de autor, Însă prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era luată. De ambele părți. Am luat cartea cu cea mai mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care-l respirau m-au tîrÎt Într-un tunel de aventură și mister din care nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
gerului. Casa îmbătrânea, ca și oamenii. Destinat nu primea niciodată oaspeți. Le întorsese spatele tuturor. În fiecare duminică, mergea la slujbă. Avea banca lui, marcată cu inițialele familiei, care erau cioplite în lemnul de stejar. Nu lipsea niciodată. Preotul îl dezmierda din priviri în timpul predicilor de parcă ar fi fost un cardinal sau un complice. Apoi la sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în piață. Sub salvele clopotelor, în timp ce Destinat își punea mănușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la drum, pe uliți mici, Lângă gropi, printre căsoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută-mi zâmbetul sprințar, ce-ascunde al meu gând, Opac pentru acei ce-n van, să-l înțeleagă viața-și vând. Dezmiardă-mi trupul frământat de o tainică chemare, De dorință subjugat și de parfum de lăcrămioare. Supune-mă și fă-m-a ta, acum ori niciodată, Îți dărui toată viața mea, n-ai să-nțelegi vreodată. Mi-e dor de mine
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
m-au și întristat. Așa s-a născut acest pamflet, la care sper să se amuze și alți. EL și Ea s-au văzut, s-au plăcut și s-au căsătorit. În primii ani totul a fost perfect. El o dezmierda cu dulcegării de genul; - Porumbițo, rândunico, pisicuța mea, iar ea la rândul ei îl alinta. -Motănelul meu, ursulețul preferat. Cu timpul au apărut certurile și neînțelegerile și aceste cuvinte s-au transformat în altele, care se refereau la unele animale
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
nu îți va părea rău. Aici vei putea să duci din nou viața dulce de altădată. Când vom deveni o bucată de zid, vor crește pentru tine, fructe și plante exotice care te vor hrăni. Vor veni bărbați ca să te dezmierde și să faci dragoste. Știm că îți place, că te-ai prostituat pe toate drumurile. Aici vei putea vinde și consuma droguri iar noi te vom avertiza de pericole. Hoții vor veni să se ascundă alături de tine și nu îți
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
mele. Zidește-ți primăvară în al meu trup o poartă, Pe unde să pătrundă parfumul tău mereu, Să renasc din abisuri cu tine, mai voioasă, Feeric curgă-n mine sclipiri de curcubeu. De umerii tăi prind ritmatice sonete, Când mă dezmierzi cu dulcea-ți mângâiere, Visele-mi înfloresc și urc ale vieții trepte, Fiindcă, primăvară, iubesc dulcea-ți adiere! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvară / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
cată, Dar când boala roade-n tine La spitale pun... lăcată! Și de ce, te-ntreb, Ioane, Mai naște România plozi? Dacă suntem milioane, Și ne ucid niște nărozi...?! Și de ce, te-ntreb, Ioane, Ai tu brațele vânjoase? Au, doar să dezmierzi cucoane Și la hoți să le faci case?! Referință Bibliografică: Dar de ce, te-ntreb, Ioane / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DAR DE CE, TE-NTREB, IOANE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361354_a_362683]
-
hibernare, Un zefir dictează versul odelor nemuritoare. Tânără și solitară într-o zi de primăvară, Muza scrierilor mele a luat chipul de fecioară. Ea m-așteaptă în pădure lângă brazii de argint, Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, Dar cochetă, capricioasă, dispare și n-o revăd Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd. Am noroc, din întâmplare, întâlnesc o pământeană, Părul blond, brațele goale sub hlamida-i diafană, Mlădioasă și senină
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
apa vieții ca lungă viață tu să ai să-mi dai parfum să-ți simt savoarea și toată dragostea să-mi dai... Te-aș săruta cu drag în blânda rază a asfințitului de soare și-n lungul nopții te-aș dezmierda și te-aș iubi și nu te-aș mai scăpa din dulce-mbrățișare... Vino și rămâi! Vino mai des Dacă nu mă minți Și rămâi mai mult Să-ți simt prezența Prin răsuflarea-ți caldă Și adierea părului, Să-ți
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]