486 matches
-
inflexibilitatea morală. Să fim serioși, În situații din astea, mai lași de la tine, mai cedezi, le mai cânți În strună companionilor - cine ce are de pierdut dintr-un compromis benign? Am Început să caut În memorie ceva cu care să dezmorțesc atmosfera și s-o readuc pe făgașul colocvialității amiabile dinainte. Fără succes Într-o primă instanță: nu-mi venea În minte nimic nou, dar nici nu mă amuza să ne Întoarcem iarăși la Cioculescu și Rădulescu-Motru sau la Carol I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din cine știe ce zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog să vorbești, insist să știu... M-am ridicat din fotoliu ca să mă dezmorțesc puțin și am făcut câțiva pași până la fereastra dincolo de care se Întindea parcul dens ce Împresura clădirea sanatoriului. Ca să trag de timp, am mimat o preocupare subită pentru peisajul de-afară. Nu mă hotăram dacă să dau sau nu curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
kilometri care despărțeau Osaka de orășelul său natal, a găsit ceasul buclucaș care, Între timp, nu revenise la sentimente mai bune. Și mort a rămas, deși Toshiro Fujimori i-a aplicat În reluare Întreg complexul de proceduri menite să-l dezmorțească: zdruncinări repetate, manevrarea limbilor Înainte și Înapoi, implorări duioase... Efect zero. L-a așezat totuși la mână, spunându-și sarcastic că, mai știi, nefericitul se va simți stimulat de biocurenți și va Învia, cu toate că mecanismul lui nu avea În dotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial. Comandantul turc deschise amândoi ochii, se sculă, se dezmorți puțin pe loc, își aranja ținuta, iataganul. Pe maluri se zărea forfota obișnuită într-un asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iar colac peste pupăză, mai avea de a face și cu un șef de poliție încăpățânat și orgolios care ținea cu dinții să păstreze nepătată reputația comunității pe care o avea în grijă. Cristi își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin. Habar n-avea cât este ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o țigară cu gândul ca apoi să urce în cameră. A doua zi intenționa să plece cu Pohoață pe munte și să cerceteze zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trăgând cât mai mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean. Dimineață, se trezise mai târziu, așa încât nu se întâlnise nici cu Pop nici cu fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văzut zâmbind decât o singură dată, într-o întâmplare hazlie. Unul dintre elevi a găsit o cioară, răbegită de frig, aproape înghețată și a pus-o în pupitrul colegului Dudu Gh., singurul țigan din școală. În clasă, cioara s-a dezmorțit și la intrarea profesorului, cum era obiceiul, ridicau capacul pupitrului și scoteau cărțile și caietele. Cioara eliberată a zburat spre geam, spre uimirea și disperarea elevilor. Toți se așteptau ca profesorul să izbucnească, dar a zâmbit și a spus: Ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl Împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. Străzile Încă lîncezeau În cețurile și răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă pe Horațiu la ochi cu o eșarfă de mătase și-l trase înăuntru. Horațiu primi în cap o tigaie - Tom se dezmorțise în sfârșit și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în sus -, apoi se ascunse sub peruca lui Horațiu, care avea din nou perucă, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
inventat-o ca să... adică nu să vă inducă în eroare, dar cazul e mult, mult mai generos și mai concret în același timp: e vorba despre furt. - Furt? Gabrielescu nu sperase așa un succes. Venise și el să se mai dezmorțească, nu credea în treaba cu răpirea, dar era o zi moartă, răscolise în dosare și spera să prindă și el un mărțișor pentru nevastă-sa de la nebunul cu răpirea. - Domnul de acolo - Mișu îl indică pe fanaticul legionar plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit pe Kindermann de umăr. — Haide, i-am zis, dându-i cheia de la cătușe. Mergem din nou să ne dezmorțim picioarele. Am arătat spre cărarea care se întindea în fața noastră, luminată de farurile mari ale Mercedesului. Ne-am deplasat până acolo unde ajungea fasciculul de lumină și m-am oprit. Aici e suficient de departe, am zis. El se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu e tărâmul milei la ei batjocura e marmelada zilei dar văd acum durere-n privirea alor mei trezit ca dintr-un vis spun cu uimire gata dragostea și ura-s mai reale decât piatra deschide unul geamul e-un dezmorțit de oase ce trist cade lumina peste lucruri mincinoase ! Zi de vară ce frumos miroase la castel florile de tei ! mi s-au risipit șoaptele din vis ale misterului privesc prin perdele arătura trandafirie a cerului ulița spre deal se
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
să deschidă gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.....,și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele trebuitoare îmormântării... A
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
pe viu - tocana sărăcăcioasă (foarte bună scenografia doamnei Iudit Dobre-Kóthay), trebuie să susțină, vreme de două ore, o stare emoțională la cote maxime, utilizând întregul arsenal de măiestrie pentru a comunica publicului comicul de situație, acel „râsu'-plânsu'” care mai dezmorțește spiritele și oprește lacrima. Regizorul Cristian Ioan a știut foarte bine ce face când a ales textul, l-a adaptat la condițiile urbei de pe Mureș - adevărurile enunțate de György Spiró fiind general valabile, indiferent în ce colț de lume ar
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
sportive. Vocile au devenit mai puternice. Cei care sărutaseră mai des buzele paharului, aveau chef de dans, așa că îi tot îndemnau pe nea Petrică și pe frații Oprea să ia în brațe „burduful” miraculos și celelalte instrumente, pentru a-și dezmorți picioarele. Aceștia erau mai ales noii absolvenți, bărbați sau femei din comună, care se cunoșteau de o viață între ei. Intelectualii și invitații de seamă încă mai discutau, mai puneau treburile comunei la cale, erau mai reținuți. Cum în încăperea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
lor, porniră să povestească, amândoi odată, despre extraterestrul care apăruse la Cotul Mureșului. Paznicul îi ascultă, aruncând din când în când privirea spre gâtul sticlei care ieșea din ranița lui Nelu. În cele din urmă, hotărând că putea să își dezmorțească picioarele foarte bine făcându-le pe plac celor doi pescari, își părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriașă care lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Acasa > Strofe > Atasament > O NOUĂ PRIMĂVARĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se-apropie o nouă primăvară, Se dezmorțește a lui Cupidon aripă, Plimbându-mă pe alee, într-o seară, Asist la o poveste de iubire ce se înfiripă. Cu el și ea, un băiat și o fată, Sub clar de lună se plimbau haihui, Deodată, în inimi îi
O NOUĂ PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363417_a_364746]
-
mama mea. Când avea aproape nouăzeci de ani a stat un timp la mine pentru a-și controla și îngriji sănătatea la o policlinică. Dimineața mângâia florile pe care le țin în balcon și vorbea cu ele. Spunea: „maică, îmi dezmorțesc oasele!”. În realitate făcea o gimnastică a minții. Avea o filozofie simplă a vieții, fără multă carte, dar cu multă înțelepciune și mult adevăr adunate în ea. Avea un echilibru sufletesc de invidiat. Filozofia ei m-a ajutat mai târziu
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Du-te cu Dumnezeu, că voi fi acolo! Credința în Domnul îl va alunga pe diavol!” În ziua următoare, pe la amiază, ajunseră la castel unde domnea o atmosferă stranie. Deși nimeni nu avea chef de ospăț, niște lăutari încercau să dezmorțească atmosfera. Muzicanții lălăiau pe limba lor din ce în ce mai încet de teamă să nu trezească din somn duhurile rele. Deodată din curtea castelului apăru un străjer disperat și cu fața albă: - Căpitane, s-au întors împielițații! Rumoarea și spaima cuprinseră sala. - Stați
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
pentru începerea unei noi săptămâni... era duminică seara. La Paphos am făcut un scurt popas în acea seară și am vizitat portul; ruina unei fortărețe, pefect luminată și numai bună de vizitat - ne-a atras atenția de pe faleză; ne-am dezmorțit picioarele plimbându-ne cu „Țuca”, magnifica și zburdalnica noastră jucărie vie pe țărmul mării și curiozitatea ne-a împins înspre port. Când ne-am apropiat de fortăreață am găsit pe un perete o placă din marmură pe care am citit
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
el în direcția suportului surprins. Requiemvon W.A. Mozart scria cu litere gotice în partea superioară a celei dintâi pagini, îngălbenită de vreme, a partiturii deschise. Mijise la rândul său, zâmbind, ochii. Da, firește, confirmase, tocmai în după-amiaza aceea își dezmorțise puțin degetele, căci cu artrita de care suferea în ultima vreme... De ce alesese tocmai Recviemul? Întâmplător. Cu totul întâmplător. Îi căzuse în mână în timp ce căuta altceva. Dar nu regretase. Fiindcă îi plăcea la nebunie Mozart. Ah! Fericiți au fost cei
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
ȚĂRII MELE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Munții se despăduresc, Marile se neliniștesc, Frunțile îmbătrânesc, Copiii nefericesc, Părinții se răzvrătesc, Iernile înnebunesc, Verile lungi se feresc De seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolesc Atunci când toate privesc Cu ochii-nchiși nefiresc; Așa că precupețesc Colț din albastrul ceresc Și-aștept și eu să plesnesc Pe ramul primăvăresc. Aș vrea să îmi vând din tăcere. Pe străzi mi se vinde plăcere Și
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
19 septembrie-01 decembrie 2016, Constantă Sursa foto: Pe #ulicioara - #Corina #Chirilă #Arsmuriendi #literatura #poezie #poezii Zăvoaiele nu mai cresc,Munții se despăduresc,Marile se neliniștesc,Frunțile îmbătrânesc,Copiii nefericesc,Părinții se răzvrătesc,Iernile înnebunesc,Verile lungi se ferescDe seri, ce dezmorțesc Umerii, ce-mi dezgolescAtunci când toate privescCu ochii-nchiși nefiresc;Așa că precupețescColț din albastrul cerescși-aștept și eu să plesnescPe ramul primăvăresc.Aș vrea să îmi vând din tăcere.Pe străzi mi se vinde plăcereși acasă nimeni nu-mi cereSă îmi
ÎNCHISTARE DE SEARĂ – ŢĂRII MELE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367488_a_368817]
-
își pieptănau, unul altuia,genele răsfirate peste mantia primăverii din care se ivea,cu ochi umezi,zâmbetul jilav al câte unui bulb.Ce frumos înflorea pământul! Fiecare căscat era toropit de iubirea cu care Dumnezeu le atingea sufletul.Copacii își dezmorțeau gândurile sub privirea mugurilor,gângurind a prunci. O simfonie de dragoste necoaptă plutea în aerul cu sărutări de miri.Din loc în loc vedeai exersându-și zborul amorțit de ospățul iernii,tot felul de insecte,mândre de fâlfâitul cu care îngenuncheau
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]