278 matches
-
permanente, izvorât din muntele Dumnezeirii mereu în sine, să curgă zi și noapte, purificator, prin inimă și minte? Cât trăim în trup, cugetul nu se poate limpezi definitiv de dorințe, oricât le-am sublima să lucreze numai binele. Atunci să deznădăjduim? Să renunțăm la purificare? După atât drum parcurs? Nu! Nu vom renunța! Oricât am risipi energia spirituală, atât vom fi: cât vom aduna în noi energiile dumnezeiești. Se vede un mal. E departe, dar se vede. Tot ce mă desparte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în Hristos, a plâns împreună cu el. Și-a mărturisit greșeala, înțelegând că Dunmezeu i-a dat posibilitatea de ispășire înainte de a muri ca un vinovat. Atât cât ne-a ajutat Dumnezeu să-i arătăm dragostea noastră, îl încurajam să nu deznădăjduiască. Dar prin lucrarea lui satan, care vedea că-i scapă, a început iar să plângă ca un disperat, voind să se desprindă de trupul comun și să se prăbușească. Din spatele lui, Titi Stoica, deși foarte slăbit, cu o putere pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Obreja mi-a șoptit: Acesta e Costache Oprișan. Îl cunoșteam doar din auzite. Deși era foarte slăbit și bolnav, fizionomia lui inspira încredere; bărbia ieșită puțin înainte îi dădea un aer de o voință deosebită. Toți păreau timorați, dar nu deznădăjduiți. Până spre miezul nopții am fost alergați, sub lovituri de bâte, cu saci grei în spinare, până la epuizare. Spre miezul nopții a intrat în cameră un bărbat osos, cu capul mai mare decât ar fi fost proporțional cu restul trupului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeu însuși a sădit în noi dorul de a trăi, căci se întreabă înțeleptul părinte Grigorie Paloma „de ce ne-a făcut vii, dacă n-ar fi iubit un asemenea chip deosebit?... Dumnezeu a rânduit educarea noastră prin dreptate, ca să nu deznădăjduim cu desăvârșire... A mângâiat tristețea morții cu nașterile necontenite. A înmulțit neamul prin urmași ca mulțimea celor ce se nasc să întreacă într-o mare măsură numărul celor ce mor.” Fiind viață prin excelență, Dumnezeu vrea să se reflecte și
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
când am pornit spre colină, deși era senin până hăt-departe, apa râului părea mai mare. Moșul a dispărut întocmai cum apăruse pe nesimțite. Tata, rămas pe gânduri, a privit cu uimire căruța plină cu lemne de foc, s-a uitat deznădăjduit la mine, a luat biciușca în mână și a început să bată calul. Eu am coborât repede din căruță, priveam cu ciudă înapoi, dar moșul nu se vedea. Aș fi vrut să alerg după el, să-l ajung din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
auditoriu pe măsura mesajului lui, și se pregătește, În muțenia sa, de a revela altfel „marele adevăr”. Istoria este plină de astfel de „nefericiri” ale Învățătorilor. Moise va distruge primele Table ale Legii (cele mai importante, purtând semnătura lui Dumnezeu), deznădăjduit că nu are cui să le predea. La fel și Nietzsche, care se va Închide În el, din lipsă de receptori, pentru a da curs, aproape agonic, strigătelor lui Zarathustra. O astfel de decepție se poate converti În ceva pozitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
exercițiu de virtuozitate sofistică din opera lui Damian Stănoiu în care călugării, pentru a-l convinge pe cuviosul Chiril să le mai dea vin, apelează la armele cuvântului: "Chiril se înapoie cu sticla... pe jumătate plină. Ermolae făcu un semn deznădăjduit către duhovnic. Acesta își lărgi brațele în semn de nedumerire și dezamăgire și grăi astfel: Fiule Chiril, sfântul apostol Pavel, în epistola sa către efeseni, scrie aceste cuvinte: "cine seamănă cu scumpete, cu scumpete va și secera..." Ți-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ce face” - se spunea într-un articol. Altele purtau titulatura: „Deșteaptă-te române”, de Oct. Danieleanu, „Să cucerim ce avem de cucerit”, de Leca Morariu, „Legea noastră strămoșească”, de G. Ciupercă, „Gazetăria în țara noastră”, de Șt. Păvelescu, „Un strigăt deznădăjduit de acum 50 de ani”, de S. Netea un comentariu al cărții „Înfruntarii” tipărită în 1871, „Istoria banului și datoria României”, de Șt. Moldovan, care făcea referiri concrete și la Tezaurul României depus la... Moscova; „Socialismul și formele lui” de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o acordă ministrul instrucției celor 71 de colegi propuși pentru decorare, ei cer în loc de decorare să li se dea posibilități de existență.” (11 mai 1932). În preajmă erau alte articole : „Vrem dreptate” (Alexandru Popovici, învățător), „Bacșișul” (V. Vicol), „Să nu deznădăjduim” - scria mai conciliant Al. Simota. După Congresul învățătorilor bucovineni de la Rădăuți din august 1933, Foaia își propunea ca în afara paginilor cu articole profesionale, pedagogic-didactice, informații, să aibă o dată pe lună și un supliment literar de 2 pagini. Cât timp a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
octombrie 1923. Anul IV, numărul 1 venea cu vestea, pusă în prima pagină: REAPĂREM!. „Ne venea așa de greu să ne despărțim sau mai exact să ne împăcăm cu gândul dispariției acestei reviste, care fărâmițase atâta energie într-o luptă deznădăjduită cu neînduratele cerințe ale tiparului.” În aceste nevoi și a restrânselor mijloace ale celor de la Hiena, le-a „întins „o mână de ajutor” editându-le revista, cine? - cei de la Editura Ramuri, care își pun amprenta pe coperta editoriatei: LITO RAMURI
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
I, 2 O exclamație, în partea de introducere, marchează sosirea în scenă a povestitorului: Scapin (1) Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sînteți în apele dumneavoastră. Octave (1) Ah, bietul meu Scapin! Sînt pierdut, sînt deznădăjduit, cel mai nefericit om din lume Exclamațiile lui Octav îi trezesc curiozitatea lui Scapin care vrea să afle ce îl determină pe acesta să ajungă într-o astfel de stare (întrebări ale curiozității); prin mărturisirea lui, Octave anunță ceea ce va
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
disfuncționale (categoriile „tristețe/deprimare” și „frică”). Tristețe/Deprimare Frică Funcționale Disfuncționale Funcționale Disfuncționale trist item 2 nefolositor item 5 preocupat item 10 anxios item 8 mâhnit item 15 deprimat item 12 îngrijorat item 6 îngrozit item 16 amărât item 7 deznădăjduit item 26 neliniștit item 24 panicat item 20 melancolic item 3 fără speranță item 4 încordat item 14 înspăimântat item 11 necăjit item 13 depresiv item 9 alarmat item 19 înfricoșat item 25 supărat item 21 distrus item 22 tensionat
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
viață fiind, din ochii nelegiuitului ieșeau viermi foșgăitori. În zadar a înălțat spre Dumnezeu rugi și mărturisiri, n‑a dobândit vindecarea” (III, 4, 5). Cu toate acestea, în fața morții, monstruosul personaj își vine în fire și recunoaște atotputernicia lui Dumnezeu: „Deznădăjduit din pricina stării sale și revenit, de altfel, la o dreaptă vedere a lucrurilor omenești, în ceasul morții a spus acestea: Drept este să te supui lui Dumnezeu și să nu te crezi egalul Lui, când nu ești decât un muritor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
același timp venirea Anticristului. Între acestea două există o legătură complexă; dispariția unuia atrăgând imediat după sine instaurarea celuilalt. În comparație cu epoca eshatologică, epoca prezentă se dovedește suportabilă, acceptabilă chiar. Am putea caracteriza atitudinea lui Hipolit drept cea a unui „optimist deznădăjduit”?: trebuie să suportăm răul prezent cu conștiința permanentă că acesta oprește venirea răului absolut. Credincioșii sunt îndemnați să accepte răul relativ al Imperiului fără să cadă totuși în tentația compromisului lașității și apostaziei. În fine, Hipolit cunoaște tratatul sfântului Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adânc și de puternic, încât el simțea cum trăiește muncile iadului aici, pe pământ și în acest iad el striga la Dumnezeu, Îl ruga cu lacrimi și cu nădejde să i Se arate, „ținea sufletul său în iad și nu deznădăjduia“, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. Însă omul trupesc nu simte urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
să rămână fidelă originalului. Pe de altă parte, autorul ne oferă câteva interpretări cu totul noi la teme care au marcat definitiv învățătura arhimandritului Sofronie și a cuviosului Siluan. De pildă, faimosul cuvânt „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” primește, sub pana părintelui Zaharia, o neașteptată profunzime; capitolul despre calea terapeutică a monahismului, ca și paginile despre transformarea rușinii la momentul spovedaniei în armă duhovnicească (marcând astfel trecerea din planul psihologic în cel ontologic al cunoașterii lui Dumnezeu), reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne compor tăm ca și cum ar fi ultima din această viață, ca o ultimă șansă de ane îndrepta, a ne căi și mântui. Cugetarea sau meditarea la moarteși la cele ce veșnic îi vor urma, „ținerea minții în iad, fără a deznădăjdui” (Sfântul Siluan Athonitul)<footnote Vezi Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui! Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice, ediție îngrijită și traducere: Maria-Cornelia și diac. Ioan I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000. footnote>, moartea înainte de a muri, însensul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
șansă de ane îndrepta, a ne căi și mântui. Cugetarea sau meditarea la moarteși la cele ce veșnic îi vor urma, „ținerea minții în iad, fără a deznădăjdui” (Sfântul Siluan Athonitul)<footnote Vezi Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui! Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice, ediție îngrijită și traducere: Maria-Cornelia și diac. Ioan I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000. footnote>, moartea înainte de a muri, însensul detașării de plăcerile lumii și eliberarea de păcat, moarteade fiecare clipă și de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
necesară. Trebuie să se dedice cu toată răbdarea, să se apropie de el cu toată sensibilitatea pentru a-i oferi precaut ajutorul, redeșteptând în el energiile latente. Eleva D. Georgeta în vârsta de 17 ani, cu despicătură unilaterală completă operată, deznădăjduită de semnele malformației încearcă o tentativă de sinucidere, după care părinții o prezintă clinicii noastre pentru completarea terapiei complexe: retușuri chirurgicale, reeducare fonetică, psihoterapie. În urma acțiunii noastre intensive, eleva D.G. și-a recăpătat încrederea în forțele proprii, optimismul și dorința
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
împrejurările războiului - evacuări, rechiziții, prestații, ruinarea producătorilor agricoli prin lipsa mijloacelor de muncă, adică animale, vehicule și unelte, cu mari pierderi umane, împovărați cu un mare număr de invalizi, orfani și văduve, iar din punct de vedere moral o populație deznădăjduită de suferințe și lipsuri (subl.ns.)”. După acest tragic preambul din care transpare talentul unui bun orator dar și al unui bun avocat, Bontaș (pe care-l bănuim a fi fost unicul autor al acestei adrese-cereri) a continuat astfel: „...dela
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
se angajează muncitor la garajul firmei Peugeot. La 21 aprilie 1919 mama sa moare la Brăila. Prăbușit, I. se redresează citind ce i se recomandase: „Opera lui Romain Rolland a fost pentru mine o revenire la viață, când eram mai deznădăjduit. Am sorbit din ea forțe de rezistență împotriva amărăciunilor pe care le aduce viața, oricare ar fi omul.” Aflând din „La Tribune de Genève” că „celebrul scriitor Romain Rolland a descins la Hotelul «Victoria» din Interlaken”, I. îi scrie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
și desfășurat în Franța, au existat martori care au declarat, în pofida numeroaselor mărturii, că în URSS nu există lagăre. Se considera că importantă este salvarea visului socialist, iar în acest sens afirmația lui Jean-Paul Sartre a rămas celebră: "Să nu deznădăjduiască Billancourt-ul!". Soljenițîn este un scriitor complex, cunoscut și comentat în ipostazele de publicist, gânditor și luptător pentru afirmarea valorilor morale fundamentale. Întreaga lui operă a captat interesul comentatorilor, așa cum s-a întâmplat, de altfel, cu tot ceea ce ține de personalitatea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Grație mai multor compoziții literare de un foarte mare interes se pot urmări profundele transformări care au avut loc în timpul crizei. Textele cele mai importante sunt cunoscute sub titlurile: învățături pentru regele Meri-ka-reMustrarea Profetului fpu-wer; Cântecul Harpistului; Dialogul unui om deznădăjduit cu sufletul său. Autorii lor evocă dezastrele provocate de prăbușirea autorității tradiționale și mai ales nedreptățile și crimele care mână la scepticism și disperare, și chiar la sinucidere. Dar aceste documente indică în același timp o schimbare de ordin interior
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
folos mai ales nouă, și Societății. Dar, întrucât văd că nu ne îndepliniți rugămintea, îndrăznesc să vă făgăduiesc că, dacă faceți ceea ce ne dorim atât de mult, ne vom strădui să folosim bine acest dar; dar dacă nu, nu vom deznădăjdui, ci vom păstra aceeași încredere în Domnul ca și cum ați fi scris totul”. Părintele n-a răspuns nimic; dar cred că în aceeași zi l-a chemat pe Părintele Luis Gonçalves 1 și a început să-i istorisească cele întâmplate, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
momente grele, dar și momentele, la rândul lor, trecuseră; acum, în schimb, greutatea nu se lăsa aruncată de pe umeri, piatra luată de pe inimă - zile, săptămâni, luni în șir; marea clipă a descătușării nu mai sosea), de un prânz cu lacrimi. Deznădăjduit de o veste rea tocmai primită, din cele pe care avea grijă să ni le servească din când în când medicul șarlatan, am izbucnit în plâns, mama a încercat să mă îmbărbăteze și, după un timp, m-a obligat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]