268 matches
-
nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau, erau mutilați, răniți de geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau, erau mutilați, răniți de geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de goliciune. Toate depind
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ducă vestea „ucenicilor și lui Petru”. Petru este citat separat de Înger, dată fiind tripla lui apostaziere. Într-un fel, invitația Îngerului, cu caracter special pentru „prințul apostolilor”, este o reconfimare a elecțiunii În ciuda greșelii sale. Petru nu trebuie să deznădăjduiască; și el, ucenicul care și-a renegat Învățătorul de trei ori Într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a Învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși decât Petru, fie spus În paranteză). Luca, așa cum
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
absolută, fără speranță. „Și plecând, s-a spânzurat”. Cuprins de remușcări, Iuda Își ia singur viața. El procedează pe dos decât Petru, cel care L-a renegat pe Domnul de trei ori Într-o singură noapte, dar care n-a deznădăjduit. În cazul lui Petru se poate vorbi clar de metanoia. Cele două cuvinte ale lui Matei creează un cerc de mister În jurul morții lui Iuda. Misterul sporește când mergem și citim relatarea făcută de Luca În Faptele apostolilor 1,16-20
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se așterne uitarea. N-a voit ca numele lui să fie asociat cu extravaganțele lui Ovidius Naso. Și nici cu dizgrația Iuliei Minor. Poate era mai bine să-i fi lăsat împreună, dacă Livia tot a mirosit ceva. Își frânge deznădăjduit mâinile. Dar cum? Respirația i se precipită. Încearcă s-o controleze. Însă spaima îi face inima să bată în continuare cu putere. Și doar i-a atras atenția fățarnicului ăluia de Asinius Gallus că, dacă nu-și ține gura, va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile de munți acoperite de nori de ploaie. Samuraiului i se făcu milă de el. Își dădea bine seama că Velasco nu se va mai putea întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu, nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde, în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă." 9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
toate părțile, cădeau stele... I-am spus că mi-e dragă, și o credeam... și plângeam. De ce? Ea spunea că eram atins în mândria mea de om independent, că năzuințele mele au fost înfrînte. Cine știe de ce eram așa de deznădăjduit! Mă simțeam slab? sau ridicol? Și mă gândesc, și-i măsor cuvintele, și nu-mi iese măsurătoarea și-i, urmăresc gesturile, și sunt multe care nu-s pentru mine, și acum, când stă alături, ar vrea să se ducă până la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
are și că asta o enervează peste măsură. Când a auzit că trebuie să reiau trenul seara, a exclamat: "Eu plec cu mata!". Mi-a repetat de mai multe ori fraza asta, cu toate că-i explicam de ce nu se poate. Era deznădăjduită când a trebuit s-o las. Peste o zi va găsi un pretext, va veni la București, va vorbi cu tine și veți vedea ce e de făcut. Peste două zile tocmai când mă nelinișteam din nou neavând nici o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să ia informații și apoi se retrag, fără chef de amuzament. Nici domnișoara Țurai, care probabil că țipă la fel, nu ne enervează decât uneori, căci nu o auzim decât rar. Hacik stă mult de vorbă cu noi și e deznădăjduit de boala lui Viky. N-am mai văzut un om de omenie mai perfect ca el, îndurerat de tot ce se întîmplă rău în jurul lui. Poți să-i spui toate necazurile fără nici o jenă. Ai impresia, indiferent de ființa lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că și atunci când reușea să Înghesuie câte un cuvânt În discuție, acela era Încercuit și tăiat imediat. Margotte Îi dădea Înainte vajnic, enorm de dornică să facă bine. Și cu adevărat chiar era bună (asta era ideea), era nețărmurit, dureros, deznădăjduit de partea cea bună, cea mai bună, a fiecărei chestiuni umane mari: de partea creativității, de partea tinerilor, de partea negrilor, a săracilor, a oprimaților, a victimelor, a păcătoșilor, a flămânzilor. O remarcă semnificativă din partea lui Ussher Arkin, care dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aici, se scufundaseră, cu o săptămână înainte, în vreme ce încercau să treacă fluviul a cărui crustă de gheață, deși puternică, cedase sub presiunea colosală a marilor mașinării de fier. Că doi soldați, ieșiți pe jumătate din cele două turele mai ridicară deznădăjduiți brațele în sus, în timp ce fluviul cu acoperișul crăpat îi înghițise liniștit. Se povestea că a doua zi dimineața cei doi soldați ieșiți din apă și prefăcuți în Feți Frumoși, se preumblau pe malul de vizavi cântând din balalaice de dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și, în cateva cuvinte s-a arătat dispus să primească cererea în căsătorie a lui Ferrau pentru sora sa. Dar frumoasa fată, nesimțind nicio înclinație pentru un bărbat atât de brutal și de sălbatic la înfățișare a fost atât de deznădăjduită de această propunere,încât, a șoptit fratelui sau să vină, dupa ea, în pădurea Ardenilor, a dispărut din ochii amândurora cu ajutorul inelului fermecat. În clipa urmatoare, Argalia încăleca pe armsarul său cel iute și a luat același drum. Ferrau porni
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
viața insului nu-i așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fața lui Isus Hristos. 7. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; 9. prigoniți, dar nu părăsiți; trîntiți jos, dar nu omorîți. 10. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11. Căci noi cei vii, totdeauna suntem dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare, și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă durea, și nu a învățătorului sau a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un vârtej de vânt. Cu toții priveau în sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea problema alegerii între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se în fruntea întrunirii și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite în zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-și croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, înainte de a fi, în sfârșit, ucis și el. Hidetsugu puse mâna pe cal, dar, înainte de a apuca să încalece, animalul fu lovit de un glonț. — Împrumută-mi calul! Alergând deznădăjduit prin vâltoarea luptei, Hidetsugu zărise un războinic călare care trecea grăbit pe lângă el și-i strigase să se oprească. Trăgând brusc de frâu și întorcându-se, omul privi în jos, spre Hidetsugu. Ce este, tânărul meu stăpân? — Dă-mi calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chiar divanul meu, și să mă Întreb: dacă le-aș cere acestor oameni Înțelepciune, cunoștințe, credință, cinste, nu aș vedea, la fiecare Însușire pe care o enumăr, gloata Înseninându-se, apoi scufundându-se și dispărând? Mă descopăr singur, khwaje Omar, deznădăjduit de singur. Divanul meu e gol, palatul meu - de asemenea. Acest oraș, acest imperiu sunt pustii. Am mereu impresia că sunt nevoit să bat din palme cu o mână legată la spate. Nu m-aș mulțumi să chem de la Samarkand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fac, dacă mă îmbrac și ies, va spune că l-am părăsit, dacă rămân aici, nu am unde să mă ascund de el, sunt în bătaia puștii unui țintaș orb, care ar putea să mă ucidă din greșeală. Mă întorc deznădăjduită în baie, cada mă îmbie să mă așez înăuntru, îmi privesc iar fața, pleoapele mi s-au umflat deja peste ochii roșii, buzele îmi tremură, nu așa ar fi trebuit să arăt în dimineața aceasta, nu aici ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
glasul ei, dintr-o celulă ferecată, într-atît îi era de sfîșie-tor plânsul și de dornic de libertate glasul. ― Allan, mai mă cunoști tu? Sunt eu, tot eu, rămân aceeași, Allan, orice s-ar întîmpla... Fii bărbat și lucrează înainte, nu deznădăjdui... Nu mai pot, Allan, iartă-mă... nu mai pot. Aș vrea să-ți spun... Glasul i-a amuțit deodată. Venise cineva, probabil d-na Sen. Am strigat în zadar: ― Allo! Allo! Nu mai răspundea nimeni. M-am întors abătut de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rochie. — Poate că ni se potrivește să stăm pe scări. — Mie, în orice caz, mi se potrivește. — Ești o fată ciudată. — Care, parcă, nici nu ar fi o fată. Neașteptata lor scenă de dragoste se datorase faptului că amândoi erau deznădăjduiți. O deznădejde care le infuzase, amândurora, o nesocotință, o indiferență deloc tipice pentru firea lor. Pearl o așteptase întreaga zi pe Hattie, întâi cu încredere, apoi cu întristare și cu bănuieli crescânde. Încercase să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
crescut mare, e și mai rău. Dar nu-i așa, acum e mai bine, pentru că putem vorbi, am putea fi prieteni. — N-am putea fi niciodată prieteni. Nu spune așa ceva! Eu știu de unde provin toate astea, de la cartea dumitale. Ești deznădăjduit din pricina cărții pe care nu o poți scrie, și atunci vrei să distrugi totul în jur, să nimicești orice a mai rămas. — Nu fi proastă, tu nu știi nimic despre cartea mea. — Nu te poți purta și dumneata ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]