594 matches
-
dai în sora ta! Nu se cade ca un bărbat să lovească femeile! Hiyoshi, vino-aici în clipa asta! Dincolo de paravanul despărțitor, Hiyoshi înghiți în sec și se încruntă acuzator spre Otsumi. Mama lui intră și se opri în ușă, deznădăjduită că iarăși începuseră. Yaemon era înspăimântător, cel mai înspăimântător tată din lume. Hiyoshi se supuse. Se îndreptă de spate și-și privi tatăl. Kinoshita Yaemon stătea așezat în fața vetrei. În spatele lui se afla bastonul pe care-l folosea la mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poartă. — N-or fi iarăși veverițele? Nu, e cineva afară. Ștergându-și mâinile, Oetsu se duse la poartă și reveni imediat, spunând: — E un preot de la Komyoji. L-a adus pe Hiyoshi. Pe fața ei tânără se așternuse o expresie deznădăjduită. — Aha! Danjo, care se așteptase la una ca asta, spuse, râzând: — Se pare că Maimuța a fost pusă pe liber. Ascultă recitalul preotului despre evenimentele recente. Dat fiind că sponsorizase intrarea lui Hiyoshi la templu, își prezentă scuzele tuturor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
închis, ca o fantă îngustă; dădea impresia că pe pielea lui deschisă și plăcută fusese depus un singur ac. Nici chiar Nobunaga nu putea stăpâni impetuozitatea lui Inuchiyo. — Deci, ce-ar trebui să fac cu Inuchiyo? întrebă Mataemon. Stăteau împreună, deznădăjduiți; până și Tokichiro, oricât de bogat în resurse era de obicei, nu știa ce să-i propună. Într-un târziu, spuse: — Ei, nu-ți face griji. Am să mă gândesc eu la o soluție. Tokichiro reveni la castel. Nu încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
departe. Dacă biciuiai zdravăn calul, puteai ajunge rapid în oricare dintre acele locuri. Aproape că vedeau marea armată de patruzeci de mii de oameni ai clanului Imagawa apropiindu-se ca un val. Aproape că o auzeau. Dintr-un colț al deznădăjduitului grup se auzi vocea unui bătrân copleșit de durere: — Ați luat o hotărâre bărbătească, dar nu trebuie să credeți că moartea glorioasă în luptă e singura cale deschisă samuraiului. N-ar fi bine să vă mai gândiți? Eu unul, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mult, era comandantul a treizeci de pedeștri și nu se putea plânge, oricât de neplăcută era situația. Până la moarte. Până la moarte. Soldele pedestrașilor erau atât de mici, încât abia le ajungeau pentru a-și întreține familiile. Iar vocea mută și deznădăjduită care le gâfâia în pântece își găsea ecoul în stomacul lui Tokichiro. Era posibil ca niște oameni să se lepede așa de viețile lor? Cu siguranță, asta părea să se întâmple, și dintr-o dată pe Tokichiro îl izbi gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
noastre nu vor izbândi nimic, indiferent cât de feroce vom ataca. În acest punct, sosiră în sfârșit știri de la Hideyoshi. Dar nu erau vești bune. Kanbei încă nu se întorsese și nu exista nici o informație clară. Mai mult, scrisoarea părea deznădăjduită. Nobunaga țistui din limbă. Dintr-o dată, aruncă în lături săculețul în care i se adusese scrisoarea. — E prea târziu! mugi brusc Nobunaga, cu furie, provocat în sfârșit. Secretar! Scrie imediat mesajul și adresează-i-l lui Hideyoshi. Spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
e în interiorul castelului, nu în afară. Sunt convins că vasalii lui Katsutoyo vor veni astă seară aici. În timp ce analiza cuvintele lui Hideyoshi, Fujitaka medită din nou la vechea zicală: „Cel ce-și odihnește oamenii îi va putea folosi la eforturi deznădăjduite.” Privindu-l pe Hideyoshi, fiul lui Fujitaka își aminti și el ceva. Când soarta clanului Hosokawa se aflase la o mare răspântie, iar vasalii săi se adunaseră cu toții pentru a stabili direcția, Fujitaka vorbise indicând în mod direct poziția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata sunau găunos. Reveni în tabăra principală, care era deja atacată. „Ah,” își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...” Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea neînduplecat înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trimise în afara castelului. Chacha se agăță de mama sa: — Nu vreau să merg. Nu vreau să plec. Vreau să stau cu dumneata, Mamă! Katsuie îi vorbi, mama ei încercă și ea s-o convingă, dar nu-i putură opri lacrimile deznădăjduite. În cele din urmă fu condusă cu forța și scoată din castel împotriva voinței ei. Suspinele celor trei fete se mai auziră un timp pierzându-se în depărtare. Se apropia deja al patrulea schimb al nopții, iar petrecerea cea lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fusese condamnat, ca și noi, pentru delicte de conștiință și exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el și preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa, să nu ne abatem de la drumul nostru." Acum, după trei sute de ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mă prinde de umeri și urlă zgâlțâindu-mă: - Nu se poate, mă bade! Așa ceva nu există să existe! Auzi? Antohi, turnător? Femeile se cutremură privind speriate spre televizor de unde, venind dinspre clădirea "Presei Libere", se aude un fel de geamăt deznădăjduit aducând puțin cu vocea lui Gabriel Liiceanu într-un talk-show la Realitatea Tv: - Și tu, Antohi, fiul meu? A, nu - scuze! De fapt e un fragmențel din bocetul GDS-ului învățat de la strămoșul Cezar... Iar crainicul Jurnalului, cu voce egal-imperturbabilă
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
două volume de eseuri, tratând, toate, aceeași temă. În 1983, în discursul de recepție a premiului Nobel, Golding se arăta uimit de obstinația cu care oamenii caută semnele deznădejdii lăsate de el în opera sa. „Eu nu mă simt deloc deznădăjduit” , spunea el cu acel prilej. Iar paradoxul acesta exprimă cel mai bine luciditatea cu care a privit întotdeauna lumea în care ne este dat să trăim. A primit titlul de cavaler de la regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
barcă. În timpul acțiunii de evadare a lui Papillon, Dega, Clusiot și Maturette, Clusiot este rănit de un gardian. Evadații traversează o regiune mlăștinoasă, ajungând la locul cu barca, constată că aceasta este putredă, iar Dega are o fractură de călcâi. Deznădăjduiți ajung în colonia leproșilor unde cumpără o barcă cu care vor porni pe mare în direcția Honduras. Ajungând pe un țărm necunoscut prin mai multe peripeții ajung la granița cu Columbia, unde vor fi trădați de stareța unei mânăstiri și
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
124. Și avocatul Marinescu căută un înlocuitor, dar nu-l găsi. Nici în persoana lui Vasile Stoian, nici în cea a lui Radu Bădescu, și nici Alexandru Verghelea nu i se păru demn pentru acel post. Și căzu în genunchi deznădăjduit și strigă: Doamne, pe cine să iau? Și Dumnezeu îi șopti la ureche: ș...ț. Și avocatul Marinescu se simți tare ușurat și jură că așa o să facă. 125. Și avocatul Marinescu le trimise tuturor angajaților un e-mail și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și era mai tânăr decât tine, Gaz, cu câțiva ani. Dacă el a putut muri, atunci i se poate întâmpla oricăruia dintre noi, inclusiv ție. Nu c-aș vrea să fiu morbidă, Gaz. Am o imagine vagă a chipului lui deznădăjduit, în timp ce turuiam ca o moară stricată. Mă priveam, de parcă mi-aș fi ieșit din trup, dar nu mă puteam opri în nici un fel. — Am treizeci și trei de ani, soțul meu a murit și o să iau încă un Martini. Pentru că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar fi benefice atât pentru ea, cât și pentru Jake. Dintotdeauna Alice considerase că toți terapeuții sunt niște șarlatani, dar era adevărat că niciodată nu mai fusese în situația în care se găsea acum. Adică niciodată nu mai fusese obosită, deznădăjduită și, mai presus de toate, disperată. Nici o formă de ajutor nu putea fi exclusă. Perspectiva unui profesionist asupra problemelor care-i necăjeau putea fi chiar utilă. Dacă se ajungea la tribunal, faptul că ședințele de consiliere fuseseră ideea ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adăugat când am primit faxul. Mi-am imaginat că sunteți În plus, nu că Înlocuiți pe cineva. Deci totul e În regulă din punctul acesta de vedere. Walter se opri și oftă. Când vorbi din nou, avea un aer ușor deznădăjduit. — Domnule Bennie, iertați-mi Îndrăzneala, dar v-a dat cumva domnișoara Chen un cadou de Crăciun pentru mine? Aoleu! Bennie căută rapid o explicație. Evident, mită. Câți bani voia oare? Spera să nu-i vrea În bani chinezești. Domnișoara Chen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-o plecare fără Întoarcere, Într-o ieșire din spațiul ocrotitor al casei, din universul blând al focului din vatră, spre necuprinsul pădurilor asupra cărora se așternea, aspră și străină, iarna. Toate aceste vești ajungeau la căpitanul Oană, amestecate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
intrarea În luptă a căpitanului mai poate restabili Încrederea oștenilor. Cei doi se priviseră o clipă și Înțeleseseră că se gândesc la același lucru. Însoțit de mica lui gardă, cu calul Erinei aproape lipit de Crivăț, căpitanul trecuse printre rândurile deznădăjduite ale vânătorilor domnești și ale călăreților de Timiș, ajunsese În locul În care Apărătorii continuau pătrunderea spre Eminek și deveni vârful de atac. Avea frâul calului Înfășurat În jurul pumnului strâns al mâinii drepte și Îi avea, tot În dreapta, pe Erina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele unei bătălii. Un cal galopa, tot mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe care tot onorabilul Centru o cunoaște mult, cu mult mai de aproape decât noi ăștia, conservatorii. Iată dar seria fenomenologică a spiritului omenesc. Întîi: opoziție crâncenă contra guvernului. Apoi: China, Afganistan, Șir-Ali, Abubekir. În fine, portofoliu, prietenul Serurie, reacțiune deznădăjduită. Astfel vedem că filozoficul număr trei se repetă, și aci, spre edificarea celora ce cred în Trinitatea a toată existența din Univers. Tot această serie o observăm la "Steaua Romîniei". De la opoziție crâncenă contra guvernului, trecând prin Afganistan, a ajuns
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în comun la mijloacele de apărare. Când așa-zisul partid conservator spune țărei pe față că sfărâmarea instituțiilor ei liberale este principiul său de acțiune toate nuanțele liberale trebuiesc întrunite spre a face mai mare puterea de rezistență la lovirile deznădăjduite ce se pregătesc din partea "așa-zișilor conservatori", căci acest nume e luat mai mult ca o pavăză spre a ascunde trupul reacționar. Tot ce este liberal să opună o rezistență care să zdrobească campania deznădăjduită a conservatorilor contra instituțiilor de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
puterea de rezistență la lovirile deznădăjduite ce se pregătesc din partea "așa-zișilor conservatori", căci acest nume e luat mai mult ca o pavăză spre a ascunde trupul reacționar. Tot ce este liberal să opună o rezistență care să zdrobească campania deznădăjduită a conservatorilor contra instituțiilor de astăzi. Numai astfel uniți vom face ca această nouă furtună ce conservatorii voiesc să ridice în sens reacționar să fie cea din urmă suflare a lor. {EminescuOpXI 247} Bravo! Nu e rău, pentru început. Școala
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tot a numi pe conservatori reacțiune, lăsînd-o aceasta pe seama "Telegrafului". Care ne e mirarea însă când vedem că "Steaua Romîniei", apropiindu-se de d. Brătianu - ceea ce e treaba ei - vine să ne combată cu armele "Democratului" din Ploiești, vorbind de deznădăjduitul nostru asalt asupra instituțiilor liberale. E drept că în martie a. c. "Steaua Romîniei" mai făcuse o încercare de-a combate programa noastră, zicând că teoriile roșilor, pe cari noi le numim cosmopolite și importate, sânt de tradiție istorică. Am răspuns
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]