864 matches
-
iluzie." (p. 171) Una peste alta, o carte ireproșabilă sub aspectul documentării și descurajatoare sub unghiul perspectivei pe care o deschide. Firește, n-a stat în intenția autoarei să pună pe lume o carte dezolantă. Numai că nu cartea e dezolantă, ci lumea care se prefigurează în paginile ei. Suntem siliți să ne privim pe noi înșine sub speța unei apropiate metamorfoze: o metamorfoză în virtutea căreia omul va deveni o verigă de tranziție către un stadiu evolutiv care, în loc de umanism, va
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
al Scriitorilor de după instaurarea puterii comuniste, care putere ar fi "creat acestui popor un soare nou al inimii, un soare nou al vieții", așa cum găsea de (ne)cuviință a se rosti, în Cuvîntul de încheiere, Mihail Sadoveanu. Tot atît de dezolant ca și scenariul său de concepte ne apare în prezent bilanțul literar propriu-zis al numitului Congres. Ce-a mai rămas din acea perioadă decît, cu rarisime excepții, un imens morman de maculatură? Ce-a mai rămas decît un vraf de
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit că mi-ați purtat/ prin vuietul tăcerii din străzile pustii/ sub tinere sălcii viața pierdută" (Cu toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-un viitor a cărui naștere n-ar putea fi decît o lăuntrică certificare a timpului revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
ascuțite așezate vertical ca dinții unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o încărcătură emoțională subcutanată pentru care peisajul dezolant al uedurilor și colinelor deșertice funcționează ca o cutie de rezonanță, în acordurile parcă ireale ale muzicii sufite (Gustavo Santaolalla a cîștigat un Oscar cu muzica din Brokeback Mountain anul trecut). Evenimentul are repercusiuni politice, mediatizat imediat, în timp ce soțul trebuie
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
privință: capacitatea de cuprindere a fenomenului literar. Criticul se străduiește să nu uite pe nimeni, dă multe înșiruiri de nume, de-a dreptul exasperante când e vorba de contemporaneitate. Vrea să înregistreze totul, ceea ce în principiu e bine, dar e dezolant când recensământul nu beneficiază de nici un fel de criterii de clasificare. Singurul criteriu operant e cel geografic, într-o extensie ce pare să nu demonstreze altceva decât că se scrie literatură peste tot în țară. În partea despre poezie, provincialismul
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
ploile care au spălat vopseaua și au înlăturat genele artificiale; sau hoții, care au furat podoabele. Au contribuit și romanticii care au visat între ruine." (p. 157). De la ulița din Lisa ori Calea Secii la oracolul de la contraforturile Parnasului sau dezolanta Arcadie reală, memoria biografică și culturală a lui Octavian Paler înregistrează secvențe și aspecte deja cunoscute; unele, extrem de familiare lectorului avizat. și totuși continuăm să îl căutăm și, literalmente, să-l devorăm pe acest scriitor inconfundabil, desăvârșit profesor de istorie
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
citi într-un an, în zece ani? Alex Ștefănescu a făcut undeva aceste socoteli, le putem repeta oricare dintre noi, foarte importante pentru exercitarea profesiunii de critic. E necesar să estimezi limitele fizice ale capacității individuale de lectură. Rezultatul e dezolant (cifrele exacte nu contează): poți citi un procent foarte mic din câtă literatură există. Atunci, cum rămâne cu profesionalismul unui critic sau istoric literar? Alex Ștefănescu s-a devotat literaturii române contemporane, ca o măsură de prevedere, pragmatism și onestitate
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
plevuștei, a plagiatorilor dovediți, prinși în locul marilor rechini ai culturii. Văd aici un reflex meschin al vieții noastre actuale: toată lumea fură, dar condamnați sunt numai găinarii. A transpune în cultură o asemenea judecată e cu totul nepotrivit. E cel puțin dezolant să crezi că toată lumea plagiază, numai că unii sunt prinși, iar alții nu. Dacă e adevărat că hoțul neprins e negustor (om, scriitor) cinstit, conform prezumției de nevinovăție, reciproca e dezolantă pentru un cercetător: omul cinstit (negustorul, scriitorul) e un
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
asemenea judecată e cu totul nepotrivit. E cel puțin dezolant să crezi că toată lumea plagiază, numai că unii sunt prinși, iar alții nu. Dacă e adevărat că hoțul neprins e negustor (om, scriitor) cinstit, conform prezumției de nevinovăție, reciproca e dezolantă pentru un cercetător: omul cinstit (negustorul, scriitorul) e un hoț, deocamdată, nedovedit. S-ar putea ca o "filosofie" ieftină a plagiatului să-ți insufle gândul că nu există originalitate în cultură, dar lipsa de originalitate nu e sinonimă totuși cu
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
un punct cu filmele lui Lucian Pintilie, Emir Kusturica sau Cristian Nemescu. O privire exterioară pune în evidență o Românie de tot hazul, originală, dar și recognoscibilă, în același timp, în grotescul ei cotidian. Privit din interior, același peisaj pare dezolant prin mizele minore care consumă energiile oamenilor, lipsa de substanță a relațiilor umane și, nu în ultimul rând, dificultățile de comunicare, chiar între (sau, mai cu seamă între) oamenii provenind din același mediu. În ultimă instanță, Fiecare cu Budapesta lui
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
cu ea, dar fără ea... ca și cum ai vedea ce-ți lipsește, fără să ai cum să păstrezi ceea ce ai descoperit... În absența ei, lumea își pierde ceva din culoare, ca și cum s-ar întuneca, nuanțele dispar într-o eclipsă, o umbră dezolantă se întinde peste lucruri atunci când ea se îndepărtează, semnificațiile se diminuează, întocmai ca un loc peste care a trecut o lumină strălucitoare, și nimic nu poate fi la fel ca înainte de venirea ei... Intensitatea pe care o aduce prezența ei
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
unei anumite lipse de imperium mental, reflex al slăbiciunii generale a filosofului". Criticul român reamintește aprecierile lui M. Eliade chiar asupra Cărții primului Zarathustra, numit de greci Zoroastru, insistînd pe cărțile pehlevi ale Avestei, care "se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor" (ceea ce nu i s-ar potrivi în nici un caz lui Nietzsche!) și ale căror idei "sînt amestecate într-un talmeș-balmeș de texte și comentarii rituale". O altă aserțiune a lui Papini primește de asemenea o replică: "Nietzsche
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
din simetrie și limpezime, din slujirea adevărului adevărat. Insistă Sebastian: e o noblețe a scrisului zilnic, profund, îndrăzneț, fără ostentație, după cum există și gazetărie cel puțin de condiție îndoielnică, bunăoară foiletoanele "de ocazie", glosările festiviste, precum și subiectele "ursuze și sterpe", "dezolante din fire", cu "muză mediocră și trivială", care meschinizează scrisul și îi răpește libertatea morală 4. Despre foileton, Sebastian are mereu cuvinte elogioase, punându-l la temelia construcției culturii românești, prin faptul că a suplinit o vreme funcția cărții și
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
apartenența la atitudinea Caragiale, numai că structura tânărului gazetar și a societății este alta, urmașul cu mari resurse persiflante, dar fără posibilitățile comicului mai mult bonom ale înaintașului și într-o lume nu atât de veselă, iar deodată tristă și dezolantă. Nici viața politică nu-i acaparatoare pentru el, cu atât mai puțin politica de partid. Ca gazetar de atitudine, nu poate fi doar spectator ori registrator neutru, dar nici militantism politic nu face: "Eu însemn doar punctul de vedere al
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
s-au potolit. Să fie oare un semn al senectuții care tinde să aplatizeze toate sentimentele - și cele bune și cele rele? Dar alții, dar alții... Intelectuali, scriitori, oameni nu lipsiți de fantezie... Mai bine, totuși să nu evoc cazurile dezolante care abundă în societățile noastre, cazurile de vindictă, lovituri sub centură, răniri cu vorba și cu fapta - toate sub imperiul mîniei, a vanităților oarbe, violenței, invidiei, setei de putere și glorie, adesea tot atîtea componente ale urii; să-mi amintesc
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
Gheorghe Crăciun operează clasificarea sa în trei tipuri fundamentale: lingvistică, reflexivă și tranzitivă (ultimele două concepte sînt împrumutate din Tudor Vianu). Poate din pricini polemice, ne e prezentată mai întîi poezia lingvistică (ludică și experimentală), apreciată ca fiind cea mai "dezolantă". E un rod prin excelență al limbajului jocular, o producție experimentală care "cedează inițiativa cuvintelor", dislocînd materia verbală curentă, tentînd a inventa noi texturi ale exprimării. "Realitate implacabilă" a evoluției literaturii, ea s-ar ivi în perioadele de oboseală, alexandrine
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
despre fluturi) în compania înțeleptului său câine Voltaire, are revelația târzie a unei ființe superioare, eventual, a marii iubiri. Pornind "pe firul cleios și firav al zilei, cum ar fi spus Céline", spre a explora un tipic cartier de provincie, dezolantă illo tempore, ca și acum, burdușită fiind de buticurile tranziției nesfârșite, naratorul o cunoaște pe Ada, o misterioasă, frumoasă prostituată de lux, cu suflet de aur. Moartea (sinuciderea acesteia), după o perioadă de coabitare cu eroul nostru, este enigma povestirii
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
buruieni pentru a se pune câțiva cartofi, niște varză și varză creață. Parcă era o grădiniță făcută ca să se joace copiii: o suprafață nu mai mare decât aceea a unui covor. În rest, de jur împrejur, totul avea un aspect dezolant. Își aminti cum arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
unor evaluări. N-a fost să fie. Am avut de-a face cu o remaniere clasică, desfășurată după toate regulile netransparenței și arbitrarului, într-o atmosferă de război între președinte și premier. Ce fețe ponosite la depunerea jurământului! Ce figuri dezolante, ce orizont fără speranță! În al doilea rând, șeful statului coboară standardele politice, deși logic era să le ridice, dacă tot a forțat o remaniere. Acceptă fără nicio obiecție să fie înlocuiți profesioniști ca Vlădescu sau Dumitru cu politruci, cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în miresmele din copilăria mea imaginară, în parfumul pachetelor nemțești. Iliescu s-a întors patru ani mai târziu. Lumea s-a decolorat, a căzut iarăși în trecutul alb-negru, fără sclipici și fără visuri, iar lumea mea arăta iarăși ca o dezolantă pungă de la sindicat. Acum, la sfârșit de 2009, pe 17 decembrie, am povestit multe, într-un restaurant din spatele Bisericii Albe, de pe Calea Victoriei, cu câțiva diplomați occidentali și colegi de breaslă. Restaurantul este, din câte mi s-a spus, casa în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vei alege, nu vei reuși nimic, nicăieri, niciodată! - O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
serviciu (troleibuzul și capsula spațială, printre altele, pot depune mărturie), construirea de case (poate fi un zgârienori Început fără grandiosul efort al unui excavator?) și distracțiile (lipsită de televizor și de calculator, viața omului ar fi, se pare, un pustiu dezolant). De aceea zic: gata! Prea mult am suportat comenzile nedemnului urmaș al maimuței! Cine are senzori de sunet să audă, cine are camere video să le caște bine! A trecut timpul protestului pașnic, al cârâitului Încăpățânat din ambreiaj ori al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mustăți (?), circula pe atunci în România, de care era foarte mândru. Dar nici aici Baliff nu ne-a lăsat în pace. Tata a fost mutat la Tataia, lângă Constanța. De această localitate îmi amintesc faptul că, era cu un aspect dezolant și cu foarte mulți hoți. Stăteam cu chirie la o casă și într-o dimineață, ne-am trezit fără treapta de beton din fața scărilor. Eh, vremuri! Am totuși o amintire plăcută, în care tata a arătat că este capabil să
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
fatidice, dar se impune prin rotunjimea ei comercială - izbutesc să macine, să fărîme și să uniformizeze.[...] Un centenar e o lichidare.[...] Centenarul consumă și epuizează.[...] Centenarul unei opere este ciopîrțirea ei.[...] Totul se face cu o minuțioasă exactitate, cu o dezolantă precizie de birocrat, cu o grabă febrilă, care pare să răzbune așteptarea îndelungată a opiniei publice. Și pe urmă, după ce în sfîrșit formula a fost stabilită, după ce rafturilor istoriei li s-a adăugat încă un număr, după ce dicționarele enciclopedice au
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]