256 matches
-
nici măcar nu-i trecuse prin cap așa ceva, că o dusese acasă numai pentru că ea Îi ceruse s-o apere de câini. Vărul răsuflase și el ușurat, ca și cum izbutise În ultima clipă să ocolească o nenorocire și, mai cu seamă, o dezonoare și adăugase și el că țâțoasa artistă era chiar mai curvă decât Maria care, știa oricine, trăia cu numai doi bărbați, nu cu mai mulți. Deși știa că Îl mințea ca să-și râdă de el, Ectoraș se hotărâse pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le mai folosise în trecut - amenințarea că o dezmoștenește, amenințarea că îi taie stipendiile - dar de data aceasta vorbea serios. Bette nu mai era îndrăgostită de Harry, dar nici nu-și propusese să îl părăsească. Cu tot scandalul, cu toată dezonoarea pe care și-o atrăsese asupra capului, nu-i trecuse nici o clipă prin minte să pună capăt căsniciei. Problema o constituia Flora, care se apropia de vârsta de 19 ani, care fusese deja internată în două spitale particulare de boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ajungă unde e. Pentru a-și arăta disprețul, Mao nu i-a mai răspuns lui Kang Sheng la scrisori și bilețele. Omul cu bărbuță de țap e speriat. Și-a petrecut viața făcându-i pe plac împăratului, iar acum înfruntă dezonoarea și moartea. Am un mesaj foarte important pe care să i-l dai tovarășului președinte. De pe patul de moarte, Kang Sheng vorbește cu mesagerii personali ai lui Mao, Wang Hai-rong, care e nepoata lui Mao și viceministru al diplomației, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe verandă, alături de odaia mea, și a auzit tot. Când Maitreyi a aflat asta, a început să plângă mai desperat. Mi-a scris pe marginea unui plic că ar vrea să moară. Pentru o indiană, ceea ce știe Khokha acum e dezonoare. Totuși, când s-a liniștit, mi-a deretecat prin odaie și mi-a aranjat florile pe masă. Eu n-am vorbit."' "Maitreyi a început să scrie o carte de poeme asupra "iluziilor și miragiilor frumoase"." "Azi, pe când îi povesteam destrăbălările
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că nu se poate face nimic. Sper că acum îți dai seama de proporțiile consecințelor trădării dumitale, consecințele pe care le suferim ea și cu mine, cred că-ți dai seama la ce dezastru, la ce durere, la ce irevocabilă dezonoare ne-ai expus. Tom răspunse cu glas leșinat, fără să ridice ochii: — Vă asigur că de la mine nu au aflat nimic. Probabil că au inventat totul. Desigur, e îngrozitor... dar nimeni n-o să le dea crezare... și mai târziu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zgârcit, care îți creează o faimă proastă, dar lipsită de ură, decât să vrei să-ți câștigi faima de om darnic și, pentru aceasta, s-o dobândești pe aceea de om lacom și jefuitor, ceea ce va însemna pentru tine atât dezonoarea, cât și ura oamenilor. CAPITOLUL XVII DESPRE CRUZIME ȘI MIlă ȘI DACĂ ESTE MAl BINE SĂ FII IUBIT DECÂT TEMUT, SAU MAl CURÂND TEMUT DECÂT IUBIT Trecând mai departe la celelalte însușiri mai sus arătate, spun că fiecare principe trebuie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de nevinovăția ei. La ce bun? Eu sânt mama ei de când am pierdut-o pe mama noastră adevărată, și acum, când pe Mihaela o pândește dezonoarea, vin și te întreb: știi care este datoria dumitale? ― Datoria mea? Ce vreți să spuneți? ― Am pus o întrebare clară. Dacă ești om de onoare, dacă ai simțământ omenesc, trebuie, ai obligația morală de a repara tot răul pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă voiam așa? Era cu putință? Îi propuneam căsătoria într-o împrejurare grea pentru ea și mă refuza cu dispreț, tăinuindu-și situația când ar fi trebuit să-mi sară de gât și să-mi mulțumească fiindcă o scăpăm de dezonoare? Atât de mândră să fie fata asta încît preferă să îndure orice consecințe decât să accepte propunerea mea? ― Dacă voiai să mă iei de nevastă, trebuia să mi-o spui la timp. ― Cînd? la care timp? ― Atunci când te iubeam. ― Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi pomenise încă nimic de sarcina ei. Își ascundea taina cu o mândrie uluitoare, când ar fi putut s-o speculeze în favoarea ei, adăugind: " Uite, sânt gravidă, iar tu ești tatăl copilului pe care-l port în pântece, prefer însă dezonoarea decât să mă mărit cu tine." Impasul în care mă aflam era până una-alta fără ieșire și a rezolva ceva în aceste condițiuni părea iluzoriu. De aceea i-am spus: ― Te rog nu-mi răspunde acum! (Ge caraghioslîc: o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și ăsta-i lucrul cel mai important. Toți împreună, dar în genunchi și cu capul plecat. Nu-i oare mai bine să trăiesc după chipul și asemănarea societății și pentru asta nu trebuie oare ca societatea să-mi semene? Amenințarea, dezonoarea, poliția consfințesc asemănarea aceasta. Batjocorit, hăituit, siluit, pot, în sfârșit, să-mi dau întreaga măsură, să mă bucur de ceea ce sunt, să fiu așa cum firea mea o vrea. Iată de ce, iubite prieten, după ce am salutat solemn libertatea, am hotărât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-o citeam pe-atunci, „Geniul și zeița“, Aldous Huxley povestea că el fusese băiat mare până la 26 de ani! Iată că se putea și mai rău. Dar eu, îmi jurasem, n-aveam să ajung până acolo. Mai bine moartea decât dezonoarea... Astăzi însă mă gândesc că mai bine aș mai fi copi lărit puțin. Fiindcă nenorocita după-amiază în care „am devenit bărbat“ e și-acum una dintre cele mai penibile și mai sordide amintiri ale mele. Irina îmi dăduse un telefon
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că pe această scenă sângeroasă a Zulu-landului se joacă ultimul act al dramei ce cuprinde și capitularea de la Sedan. Urmărit de zuluși, prințul moare absurd, străpuns de sulițe. Destinul lui Milton Cato, care duce cu sine stigmatul degradării și al dezonoarei, nu mai poate fi același, odată ce acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
primului război mondial, al tranșeelor și lașității îi bântuie pe doi dintre cei care se înmormântează în marea Saharei, spre a uita ceea ce nu poate fi uitat niciodată. Soldatul Moreau descoperă în căpitanul Desay pe ofițerul responsabil, la Verdun, pentru dezonoarea detașamentului său. Desay, copleșit de frică, a ridicat steagul alb. Soldații din subordinea sa au plătit prețul închisorii și au purtat stigmatul de foc al lipsei de curaj. Peste ani, în Sahara algeriană, tensiunea dintre cei doi este reaprinsă. Intransigent
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
perspectiva finalului existenței sale să fie contemplată printre norii de fum ai unei țigări. Divinitatea deșertului închide istoria deschisă la Verdun. În fort, ca și la Verdun, ofițerul cedează sub presiunea fricii sale patologice. Ridicarea steagului alb în fort evocă dezonoarea din tranșee. Îi revine lui Moreau privilegiul de a scrie acest ultim rând al istoriei sale. Desay este ucis de legionar. Un ultim rând, un ultim glonț, o ultimă țigară. Moreau este ultimul om care mai stă în calea rebelilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
crezului militar. Declarația mea nu a fost în măsură să-l disculpe și a ispășit o vină de care nu era vinovat. Colonelul Burducea nu avea sânge albastru în vine, nu avea o familie vestită care să-l apere de dezonoare așa cum se întâmpla în alte cazuri. Nimeni nu l-a putut apăra sau n-a vrut să-l apere, iar vocea celor mulți care l-au iubit pentru calitățile lui de om de omenie și militar convins, nu s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
port pentru nimic în lume boneta aia de hârtie pe cap! Nu vreau să mor de pneumonie, făcându-ți dumitale jocul. Înfige-ți furculița în organele mele vitale, dacă ai chef. Nu pun așa ceva pe cap! Mai bine moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decât douăzeci de dolari. Data viitoare s-ar fi putut să fie mult mai mult. Chiar cu o pensie frumușică și câteva proprietăți, un om nu-și putea permite un astfel de fiu vitreg. Dar mai rău decât orice era dezonoarea. * George lipea articolul în albumul cu tăieturi din ziare care era una dintre puținele lui amintiri din ultimul semestru de școală. Îl lipi pe o pagină goală, între un desen făcut pentru biologie, reprezentând aorta unei rațe și o schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu niște ochi mânioși. Numai ce m-am înfățișat, că m-a și repezit: - Nu ți-e rușine, Stiliano? Cum ai putut să apari în public în halul ăsta, în văzul tuturor? Nu-ți vine să intri-n pământ pentru dezonoarea cu care întinezi numele tău și pe cel al familiei tale, petrecându-ți nopțile în taverne, printre prostituate, căni de vin și zaruri? Aflându-mă prea aproape de el, m-a împins cât colo, trântindu-mă pe jos și strigând: - Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aprinsă, deoarece Camilla se temea de Întuneric. Dintr-o dată i se făcu și lui frică. În Întuneric Îl așteptau 13 mai, spectrul Întors din trecut, Tecla Molinari, Montecitorio și Înfrângerea. Iar Înfrângerea aducea cu sine indiferența rece a puterii, uitarea, dezonoarea și poate chiar scările romane - Închisoarea. Eh, poate că noaptea lucrurile par mai grave decât sunt În realitate, dar Îi părea că nu mai are cale de scăpare, că era prins În cursă, ruinat. Nu rezistă dorinței de a privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
singura satisfacție pe care o putea găsi În sala aceea de dans. Pentru un politician nimic nu e mai dezolant decât un comitet electoral. Dacă ieși viu dintr-un comitet, ești pregătit apoi pentru orice josnicie. — Cărui fapt Îi datorez dezonoarea prezenței tale aici? Zero Își atinse nasul precaut - nara Îl ardea de parcă ar fi avut Înfipt În ea un chiștoc aprins. Ezită, conștient că nu se mai prezentase În fața tatălui său de la Crăciun, și de atunci trecuseră mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
arest preventiv, ceea ce e cu totul altceva. Se apropie de el și Își Înălță capul pentru a-i Întîlni privirea. Doamne, ce mult crescuse! - E o calomnie, zise ea cu vocea ei cea mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cal de pe jos, si, călăuzit de o forță diabolica, l-a aruncat spre față numitei figuri a Fecioarei Maria, si o parte din acel bălegar, așa cum se numește în vernaculara, "a rămas prins pe diadema" numitei imagini, spre marea ei dezonoare și dizgrație și spre rușinea credinței creștine, si ca, in momentul când așa-numiții Cei Opt au dorit să-l aresteze, când le-a văzut patrulă, el a înșfăcat un pumnal și cu acesta s-a rănit la piept, tăindu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
97, care contrasta această escatologie "mai mică" a judecății imediate cu "mai marea" escatologie a Judecății de Apoi. 184 Vezi Cohen, "Honor" (mai sus, cap. 2 n. 29), despre nevoia de a curăța casele imediat spre a șterge rapid semnele dezonoarei. 185 E. Casalini, " La Santissima Annunziata nella storia e nella civiltà fiorentina", în Tesori d'arte dell'Annunziata di Firenze (Florența, 1987), 75-99. Suntem recunoscători lui P. H. Jolly pentru permisiunea de a citi exemplarul dactilografiat al lucrării ei nepublicate
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Tommaso. Cu un fluierat ușor îl făcu atent pe Carlo. Prietene, îi spuse dacă într-o zi, mai devreme sau mai târziu, te-aș lua cu mine într-o cetate unde totul funcționează ca o clepsidră și unde cuvintele nedreptate, dezonoare, necinste, pizmă, gelozie, violență ar fi izgonite, ai veni? Cu ochii-nchiși. Am încredere în tine. Poate însă exista o cetate fără răutate și fără violență, bazată doar pe dragoste? Dacă nu există, o vom inventa noi. Mai întâi în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
decomprimă interioritatea de eventuale reziduuri ale resentimentului prin conectarea sa la valorile creștine. Orizontul libertății interioare este unul spre care tinde continuu un om superior: ”Abuzurile, nedreptatea, mai ales în comunism erau atăt de evidente, încăt lașitatea ar fi însemnat dezonoare. O, căt e de salutară pedagogia suferinței! Mult mai greu mi-a fost și îmi este să mă războiesc cu egoismul meu. Atăta timp căt dușmanul, opresorul e unul exterior și te ridici împotriva lui în numele dreptății, e mult mai
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]