930 matches
-
estetica implicită a relațiilor umane profunde capătă o forță nebănuită, devine o împăcare cu lumea și cu propriile vise. Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi înșine, prea des niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un cuțit În inimă. Începea să Înțeleagă cîte ceva, dar Încă nu Îndeajuns de mult pentru a recunoaște că se Încadrase pe o bandă de circulație greșită; la fel ca atunci cînd se rătăcea stînd pe loc, se simțea complet dezorientată, Într-o lume care-și schimbase pe neașteptate reperele, devenind dintr-o dată ostilă și de neînțeles. — Stați puțin... Despre ce copil vorbiți? Întrebă. — Despre copilul meu, evident! Aveți un copil? — Doar v-am spus că sunt Însărcinată În luna a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prins ca Într-o menghină, un fel de Înțepenire se instalează În toate membrele, de jos În sus, pînă la respirație, și nici măcar gîndurile nu se mai mișcă În largul lor. Din cauza asta, Christina se simțea izolată de restul lumii, dezorientată și neputincioasă, motiv pentru care nu mai voia nimic, decît să ajungă mai repede acasă. Și poate din același motiv, i se părea că tot ce avea să urmeze scăpa de sub autoritatea rațiunii, revărsîndu se Într-un delir de Întîmplări
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de lume, Christina n-ar mai fi fost nevoită să facă permanent efortul de a ghici sensurile unor jocuri de cuvinte care disimulau, de cele mai multe ori, intenții sau atitudini Înșelătoare. Un efort la capătul căruia Își simțea sufletul obosit și dezorientat. CÎnd citise știrea despre deplasarea polilor magnetici, nu bănuise nici o clipă că ar putea fi doar rezultatul inspirației de moment a vreunui reporter mai leneș, care se sculase prea tîrziu În dimineața aceea, sau n-avea chef să iasă din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
omul nostru Întîrzia, am avut timp să-i observăm pe Îndelete. Palizi, cu obrajii supți și fețele cenușii, bărbații nebărbieriți, femeile avînd capul acoperit cu niște baticuri mari de lînă ale căror margini le cădeau peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles, manifestația lor era una de natură politică. Am făcut un gest de lehamite și dispreț: — Nostalgici comuniști!... — Sindromul captivității, completă Pablo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a început spectacolul, zice Dendé. O fi la Universității, Victoriei, grupuri mari Gulie, începe Roja să bolborosească dezlipindu-și de la buze sticla aproape goală, e zece trecute dimineața, cobor din camionul care mă adusese pînă la Arcul de Triumf, mă simt dezorientat, nu știu cum să scap de uniforma asta nenorocită, așa că îmi scot mantaua și o îmbrac pe dos. Îmi dau seama că arăt ridicol, dar n-am încotro. Nu-i nimic, îl liniștește Dendé, e revoluție, acum totul poate să treacă neobservat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Tîrnăcop, tu faci găurile și treaba scîrboasă. Ai văzut cît de rapid am căzut de acord? se minunează Gulie luînd cuiul să vadă cît este de ascuțit. Pregătește sfoara, boxerule, îi zice lui Tîrnăcop, care începe să-și plimbe ochii dezorientat de la ghemul pe care-l ține în palme la ceafa Curistului, am început, îl anunță Gulie înfigînd vîrful cuiului în pielița moale pe care o strînge într-o cută între degetul mare și cel arătător. Nu mai sîngerează, o să iasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
facem vînt mai repede, dar n-a fost să fie, zice Gulie, privind la trupul moale al Curistului. Bine i-ați făcut, strigă brusc Roja, luîndu-i prin surprindere, știam eu că javra e un semn, zice. Ce javră? întreabă Gulie dezorientat, avea privirea lui, începe să le explice Roja, uite că se mișcă, observă Tîrnăcop, eu l-am lovit, recunoaște, nu-i nimic că o să-și revină, cazul trist e celălalt, Care celălalt? întreabă Dendé fără să mai înțeleagă nimic. Ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face să ne simțim de parcă am fi mîncat prea multă vată de zahăr la bîlci și apoi ne-am fi dat În călușei. Lui Stacey Îi plăceau călușeii. Noi și ea, ea vîrÎtă Între noi. Familia nucleară, Învîrtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stînd Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea, ei, rîde un tip. RÎde de noi. Nu-l recunoaștem. Învîrtindu-ne, răsucindu-ne scăpați de sub control. Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte aducătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi cineva care poate să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sub strălucirea cețoasă, aproape imperceptibilă a lămpilor cu gaz. Se Îndreptă spre o acuarelă cu două doamne care stăteau față-n față. În fundal, un bărbat cu baston și ochelari de soare bâjbâia Într-un Întuneric etern. Femeile păreau la fel de dezorientate, deși hainele mulate care le scoteau În evidență șoldurile, gulerele pufoase de blană și cizmele lucioase cu mii de capse minuscule de-a lungul fluierului piciorului, până sus la rotulă, erau semne că nu erau deloc dezorientate În același sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie Înaltă, cu hainele șifonate, și pe soțul ei. Aceștia se Împleticeau În urma agentului, dezorientați și deprimați, prin aburul care șuiera și prin strigătele În limbi ciudate. Lui Josef i se păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea siguranța lui. Rotițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră, dezorientat, profesorul. Sînt așteptat. La șapte jumătate... Toți sîntem așteptați i-o întoarce sec șoferul. Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim să ajungem la restaurant. Cum să ne-ntoarcem?! se aud voci. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rece; abia acum aș fi lubric. Nu m-am înșelat: Maria poate să existe așa cum mi-am închipuit-o. Dar pentru asta, trebuie răbdare, dibăcie, pasiune ; trebuie..." Un pom, plecat pînă la pămînt, troznește cu zgomot, înfiorînd pînă și frigul. Dezorientat, Mihai privește într-acolo. Nu cumva, abia de-acum, de-aici încolo, încep să mă îndrăgostesc de Maria, făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci, ai rămas handicapat, obsedat că... Nu numai asta. O colegă de-a mea, în studenție, la care țineam toți, revenind la realitate după o perioadă de explozie sentimentală alături de un escroc, și-a dat seama că-i gravidă, și..., dezorientată..., încercînd un leac... Asta-i culmea, zău! rîde încet Cristina. O femeie adevărată, cum ți-a plăcut să mă consideri, își asumă toate riscurile, ba mai degrabă știe să le elimine, cînd acceptă o astfel de întîlnire. Și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull se înstrăina de el. Îl dezbrăcase și îl ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă avea tăria de caracter necesară (la naiba, doar se înscrisese în programul de îmbunătățire a performanțelor personale patronat de Ducele de Edinburgh, escaladase Catskills, câștigase cursa organizată în cadrul conferinței de presă a unui important furnizor DIY) pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
antiromânești, puse la cale de organizații oculte precum cele masonice: Nu este întâmplator faptul că declinul acut al standardelor de viață a coincis cu o creștere la fel de acută a sprijinului pentru PRM. Lipsurile economice aspre au dat naștere unei populații dezorientate, mulți din această categorie dorind să afle cine le provocase starea de mizerie, iar Vadim și aliții lui și-au dat din plin silința să demonstreze că nu statul comunist fusese de vină. [...] Vadim a susținut cu o și mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la o carte la alta. Tocmai în aceste schimbări poate fi recunoscut. Aici, însă, pare să nu aibă nimic în comun cu tot restul operei sale, cel puțin după câte îți amintești. E o deziluzie? Să vedem. Poate ești puțin dezorientat, ca atunci când îți este prezentată o persoană pe care după nume o identificai cu o anume figură, și încerci să potrivești trăsăturile pe care le vezi cu ceea ce-ți amintești și nu merge. Dar apoi continui și îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
părinții chinezi, contracte clare, cu ele și cu familiile lor, și plăteam cu bani peșin, numai să nu-i mai văd revenind mereu, mame și tați costelivi, în ciorapi albi, cu coșulețul de bambus mirosind a pește, cu aerul acela dezorientat, de parcă veneau de la țară, deși toți locuiau în cartierul portului; de câte ori, când trecutul mă apăsa prea tare, nu mă cuprinsese speranța unei schimbări totale: să schimb meseria, soția, orașul, continentul - un continent după altul, până când am înconjurat pământul - obiceiurile, prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
magazinele, începând cu cele de bunuri de primă necesitate, și sfârșind cu produsele de lux și superflue: mai întâi golesc vitrinele de mărfuri, apoi fac să dispară tejghelele, rafturile, vânzătorii, casierițele, șefii de raioane. Mulțimea de clienți rămâne o clipă dezorientată, întinzând mâinile în gol, văzând cum se volatilizează cărucioarele pe rotile; apoi e și ea înghițită de neant. De la consum, trec la producție: suprim industria, ușoară și grea, fac să dispară materiile prime și sursele de energie. Și agricultura? Adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
arăta transformau restul lumii într-o realitate virtuală. Își schimba culoarea din fiecare nou unghi. Devenea verde la un pas de-al meu. Roșie la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și mă întrebă dacă am familie. Am scris: Mda, e fratele meu gay, dar a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu se schimbă situația, va trebui să arunc un porc în apă, desi metodă asta nu prea-mi este pe plac. Se referea la ultima și cea mai disperată metodă de care se foloseau vechii polinezieni: atunci când se simțeau total dezorientați, aruncau un porc în apă, căci, fără să se știe exact de ce, animalul nu încerca niciodată să se întoarcă pe vasul de pe care a fost aruncat, ci, după câteva momente de șovăire, începea să înoate spre cel mai apropiat uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]