511 matches
-
în închisoarea din Seghedin (1912), unde îl vizitează I. L. Caragiale. După eliberare trece în Regat și este cooptat în comitetul Ligii Culturale. Între 1914 și 1916 ține numeroase conferințe și cuvântări, pledând pentru intrarea României în război alături de Antantă, în vederea dezrobirii Transilvaniei. Când țara noastră intră în război, se înrolează voluntar, ceea ce va face mai târziu și fratele său mai mic, Eugen Goga. La solicitarea generalului Constantin Prezan vine în Moldova, la Cartierul General, și are o contribuție importantă la redactarea
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
activează în cadrul Editurii de Stat a Moldovei, al Comitetului Științific Moldovenesc, al revistei „Octombrie” și al organizației scriitoricești „Răsăritul”. Debutează în 1929 cu placheta Poezii, după care urmează culegerile de versuri În flăcări (1931), Sirenele zidirii (1932), De pază (1935), Dezrobire (1935), lipsite de valoare literară, ca și piesele Codreanu (1930) și Biruința (1933). Articolele sale de critică literară aparțin unui lector nu lipsit de gust, dar adânc marcat de dogmele sociologismului vulgar. A tradus din Pușkin, Lermontov, Esenin ș.a. SCRIERI
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
1929; Codreanu, Tiraspol, 1930; Întrebări literare (în colaborare cu I. Vainberg), Tiraspol, 1930; În flăcări, Tiraspol, 1931; Tinerimea în luptă și zidire (în colaborare cu Leonid Corneanu), Tiraspol, 1931; Sirenele zidirii, Tiraspol, 1932; Biruința, Tiraspol, 1933; De pază, Tiraspol, 1935; Dezrobire, Tiraspol, 1935; A. Vlahuță, Tiraspol, 1935; 1 mai, Tiraspol, 1935. Repere bibliografice: I. Grecu, Mereu pe prima linie, „Nistru”, 1985, 10; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 162. N.Bl.
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
, publicație apărută la Iași, lunar, între 1 iunie și noiembrie 1920, cu subtitlul „Revistă literară, socială și științifică”. Redactor: Eugen Relgis. Colaborează cu poezie Ion Barbu (Dezrobire, În ceață, Toiagul), Tudor Arghezi (Prințul, localizată și datată Văcărești, 1919), Al. A. Philippide (Desen murdar), Ion Vinea (Nocturnă, Iarnă, subintitulată Sat rusesc în Basarabia și datată 1917), F. Aderca (Remușcări, Mea culpa..., Stegarii, Ruga de seară a unui revoluționar
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
lor dure ziarele Basarabeț și Drug ale lui P. Crușevan. În această campanie s-a Încadrat chiar și ziarul Moldovanul, organul grupării moderate a naționaliștilor basarabeni, care-și formulase drept sarcină majoră promovarea luptei pentru redeșteptarea națională a neamului și dezrobirea lui economică <ref id="37"> 37 Moldovanul, nr. 1, 14 ianuarie 1907.</ref>. Organul de presă al grupării moderate, chiar din primul număr, critica violent ziarul Basarabia, numindu-1 „vrăjmaș al neamului” <ref id="38"> 38 Ibidem.</ref>, acuzându-l că
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
țăran, devine istorică. Înainte de război nu putea exista om simțitor și cu sufletul înalt care să nu simtă numai milă pentru țăranul nedreptățit, ci și vina față cu dânsul, și datoria de a-l consola și de a lucra pentru dezrobirea lui. Această stare de suflet care formează conținutul sentimental și moral al acelui curent care s-a numit poporanism și care a apărut numai acolo unde țărănimea forma aproape tot poporul, și totuși era ținută în lanțuri și în întuneric
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Pușcariu la Catedra de limba și literatura română de la Facultatea de Litere a Universității din Cernăuți: agregat stagiar (până în 1921, an când începe să colaboreze la „Dacoromania”), agregat (1921-1922), profesor titular (până în 1938). Aflat în primele rânduri ale luptei pentru dezrobire națională, suferind urmări ale acestei atitudini, P. este un militant în presa unionistă și un nume care începea să se afirme în publicațiile cu caracter științific. Înființează el însuși la Cernăuți, împreună cu romanistul E. Herzog, un cerc de studii filologice
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
câteva schițe. A încurajat dramaturgia originală, ceea ce nu l-a împiedicat să facă și traduceri (de fapt, localizări) după piese de Victorien Sardou (Amicii falși, Bechierii), Al. Dumas-fiul (Demi-monde), Octave Feuillet (Egoism și fățărnicie), Auguste Vacquerie (Jean Boudry), Eugène Brieux (Dezrobirea sufletească). În volum i-au fost adunate numai suvenirurile din teatru. SCRIERI: Amintiri din teatru, îngr. Tatiana Nottara și Ioan Massoff, București, 1936; Amintiri, îngr. și pref. Mihai Vasiliu, București, 1960. Repere bibliografice: Virgil Brădățeanu, Constantin I. Nottara, București, 1966
NOTTARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
literatura marilor cronicari moldoveni - cu studii exemplare asupra textelor, însoțite ulterior de ediții realizate cu acribie -, se ocupă de relațiile dintre cultura și literatura română veche și cele slave ori zăbovește asupra procesului de „românizare” a culturii noastre, veritabilă revoluție, „dezrobire a scrisului în limba populară”, ca în Începuturile și biruința scrisului în limba română (1965), cu relevarea funcției precumpănitoare a factorului intern (o „inițiativă internă” ce viza afirmarea unor valori), a trebuințelor lăuntrice în acest complex (Începuturile scrisului în limba
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
ultimii lui ani, petrecuți la moșia pe care o avea la Râmnicu Sărat. A colaborat la „Convorbiri critice”, „Falanga”, „Ramuri”, „Sămănătorul”, „Ilustrațiunea română”, „Minerva”, „Rampa”, „Țara nouă” (Iași), „Flacăra”, „Junimea literară”, „Ilustrațiunea națională”, „Epoca”, „Foaia interesantă” (Orăștie), „Les Annales roumaines”, „Dezrobirea”, „Drum drept”, „Săptămîna” (Râmnicu Sărat), „Apărătorii patriei”, „România nouă”, „Calendarul literar al României Mari”, „Gloria României”, „Săgetătorul”. Împreună cu Oreste, a compus un poem alegoric, Zile de purpură (1916), însuflețit de un ardent simțământ patriotic. În boema bucureșteană a începutului de
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
Barițiu, Cezar Bolliac, C.A. Rosetti și mai ales în opera lui Nicolae Bălcescu. Principalele revendicări din proclamațiile pașoptiștilor moldoveni și munteni sunt aceleași: independența administrativă și legislativă față de Imperiul Otoman și Rusia, abolirea Regulamentului Organic, emanciparea și împroprietărirea clăcașilor, dezrobirea țiganilor, emanciparea evreilor și acordarea de drepturi politice tuturor cetățenilor, indiferent de limbă și religie, emanciparea mănăstirilor închinate, instrucție egală și completă pentru toți cei în stare să și-o însușească, gardă națională, adunare legislativă formată din reprezentanți ai tuturor
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
mai importante fundamente. Zgomotul lingvistic de caracterizare mediatică a stării familiei se schimbă în timp și își asociază diverse sintagme. La început s-a vorbit despre „războiul sexelor”, apoi s-a continuat cu „invazia familiilor homosexuale”, cu „lupta femeilor pentru dezrobire casnică” sau pentru „dezvrăjirea asimetriilor de putere și diviziune a muncii”, pentru ca, mai recent, să se insiste asupra „eliminării violenței casnice” și împotriva despărțirii copiilor de părinții ce emigrează pentru muncă și câștig. Unii sunt profund îngrijorați de faptul că
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
neamului”, însă între „versetele” acesteia se vor strecura, în numele unui naționalism excesiv și destule accente xenofobe. Omul își va proba, de altminteri, simțămintele patriotice în momentul izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, implicându-se fără ezitări în campania pentru dezrobirea Basarabiei și Bucovinei. Fostul combatant pe frontul antisovietic va fi inculpat de autoritățile noului regim instaurat în România și în 1959 Tribunalul Militar din Craiova îl va condamna la ani grei de detenție și la degradare civilă. Ar fi trebuit
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
față de o nemiloasă exploatare. Situația s-a înrăutățit sub fanarioți (1711-1821). Pe lângă servituțile economice - care, de fapt, însemnau sărăcie lucie -, țiganii sufereau din cauza unui statut social inferior. Ei erau robi lipsiți de drepturi pe feudele boierești sau mănăstirești. Până la legea dezrobirii țiganilor domnești și mănăstirești dată de Mihail Sturza în Moldova (1844) și de Alexandru Ghica în Țara Românească (1845), nelegiuirile n-au cunoscut vreo împotrivire oficială. Zece ani mai târziu, țiganii vor cunoaște aceeași izbăvire în ambele provincii. Până la secularizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
V. Alecsandri, care a dat glas acelorași sentimente în Istoria unui galbăn. M. Kogălniceanu avea să rostească de 1 aprilie 1891 (anul morții sale), într-o ședință solemnă a Academiei (care aniversa douăzeci și cinci de ani de existență), un discurs despre „dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești și emanciparea țăranilor”. Abătut de amintiri cenușii, marele om politic le mărturisea compatrioților săi: Chiar pe ulițele orașului Iași, în tinerețile mele am văzut ființe omenești purtând lanțuri la mâini sau la picioare, ba unii coarne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1932 148 19. „Maternitatea conștientă”, Femeia muncitoare, nr. 12, din aprilie 1932 151 20. „Memoriu adresat consiliului internațional al femeilor de pe lângă Liga Națiunilor, Geneva. Femeile române din Basarabia protestează împotriva masacrelor de la Nistru” șChișinău, 17 aprilie 1932ț 154 21. „Legea dezrobirii noastre civile”, Ziarul nostru, nr. 4, aprilie 1932 158 22. Alexandrina Gr. Cantacuzino, „Un apel al grupării femeilor române”, Calendarul din 13 august 1932 160 23. Dr. S. Cohl, „Femeia nu e fabrică de copii. Maternitatea conștientă”, Femeia muncitoare, nr.
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
19. Articolul „Maternitatea conștientă”, publicat în Femeia muncitoare, nr. 12 din aprilie 1932. 20. Femeile române din Basarabia protestează împortiva masacrelor de la Nistru. Memoriu adresat Consiliului Internațional al Femeilor de pe lângă Liga Națiunilor, Geneva, șChișinău, 17 aprilie 1932ț. 21. Articolul „Legea dezrobirii noastre civile”, apărut în Ziarul nostru, nr. 4, aprilie 1932. 22. Un apel al Grupării Femeilor Române, semnat de Alexandrina Gr. Cantacuzino, președinta organizației, către parlamentul țării, reprodus din „Calendarul” din 13 august 1932. 23. Femeia nu e fabrică de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
convingă de folosul publicației de față și deci să o răspândească peste tot pe unde se află suflet de femeie muncitoare. Numai astfel scopul nostru va fi atins, numai astfel idealul nostru de egalitate și bunăstare materială, idealul măreț al dezrobirii femeii va putea fi servit cu succes. La luptă, deci, dragi tovarășe, la luptă pentru pâine și libertate! Uniunea Femeilor Muncitoare Femeia muncitoare, nr. 1, mai 1931. 10TC "10" Discours prononcé par Madame la Princesse Alexandrine Cantacuzène à la XV-e
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Daniel, I. Grădinaru, Alexandra Ianovscaia, Chirică V. Chirilă, Țurcanu Alexandru, Chirsanov Natalia, Roșca Gheorghe, Rudenco ștefan, F. Chirica, V. Manolache. Maria Tudui, Ana Cârlig, Evdochia Mimi. Arhivele Naționale ale României, Fond Familial Cantacuzino, dosar 166, filele 9-10. 21TC "21" Legea dezrobirii noastre civiletc "Legea dezrobirii noastre civile" În ziua de 6 aprilie ș1932ț d-l ministru al justiției Valer Pop a depus la Cameră proiectul de lege prin care se ridică incapacitatea civilă a femeilor măritate. Camera a votat acest proiect
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Ianovscaia, Chirică V. Chirilă, Țurcanu Alexandru, Chirsanov Natalia, Roșca Gheorghe, Rudenco ștefan, F. Chirica, V. Manolache. Maria Tudui, Ana Cârlig, Evdochia Mimi. Arhivele Naționale ale României, Fond Familial Cantacuzino, dosar 166, filele 9-10. 21TC "21" Legea dezrobirii noastre civiletc "Legea dezrobirii noastre civile" În ziua de 6 aprilie ș1932ț d-l ministru al justiției Valer Pop a depus la Cameră proiectul de lege prin care se ridică incapacitatea civilă a femeilor măritate. Camera a votat acest proiect de lege în ședința
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
la început și sfătuiește femeile să lupte contra celor două plăgi: lenea și corupția. D-na Margareta Ghelmegeanu, după ce aduce omagii de neprecupețită recunoștință M.S. Regelui, analizează articolele din Constituție referitoare la aceste drepturi. D-sa arată cum lupta de dezrobire nu este încă terminată, căci depinde cum se va interpreta în noua lege electorală gândul bun al Suveranului nostru. Acum trebuie strânse mai mult ca totdeauna rândurile dintre noi ca prin solidaritate să se obțină participarea la viață nouă a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
fost cenzor la Societatea Presei (1894) și secretar în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. A scris enorm, aproape două mii de articole, schițe și pamflete. A colaborat la „Literatorul”, unde a și debutat, „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Epoca”, „Gazeta muncitorului”, unde era redactor, „Dezrobirea”, unde figurează în comitetul de redacție, „Democrația socială”, unde e de asemenea redactor, „Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și literară „Moftul român” (1893). Din 1893 până în 1895 e director al „Adevărului literar”. În anul 1895 scoate
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
But la Marienburg, dispute cavalerești) și „tradiții poporane”, departe însă de valoarea artistică a baladei. Scenetele comice ocazionale, Înturnarea plăieșului din Anglia (1851), ce absoarbe textul idilei Piatra Teiului (în care jucase și Matei Millo), și Țiganii (1856, la momentul dezrobirii lor), ce aduce un personaj insolit de țigan bucătar, trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
moment crucial poate chiar un eșantion de artă diplomatică ce s-a consumat în anul 1958, când Bucureștiul a reușit să convingă conducerea sovietică să-și retragă trupele și consilierii din țara noastră. Aceasta a urmat unui alt act de dezrobire, respectiv, desființarea Sovromurilor, acele societăți mixte sovieto-române, care scoseseră de sub suveranitatea noastră națională peste 40 la sută din economia țării. Apoi, fără ocupația directă militaro-economică, România a putut să-și permită un alt pas hotărâtor, și anume, Declarația din aprilie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sale s-a răspândit, pe străzi au răsunat chemări la luptă. Dintre toți oamenii de vază ai cartierului Albaicin, Hamed rămăsese singur pe loc, nu ca să se apropie de dușman, ci pentru a-și continua misiunea căreia îi închinase viața: dezrobirea musulmanilor captivi. Date fiind nobila sa activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în frâu până atunci în cartier, reacția musulmanilor nu s-a lăsat așteptată. S-au înălțat bariere în calea dușmanilor, au fost masacrați soldați, funcționari, călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]