197 matches
-
Island. Devora seria romanelor de 15 lei, cu submarinul Dox (oarecum 007-ul de azi), Wilkie Collins & Co, mă înghesuia cu Mihail, câine de circ - marota lui -, m a otrăvit, pe când aveam vreo 13 ani, cu o țigară (ca să mă dezvețe, cică!), după care mi-a dat în extaz să citesc viața lui Fouchă, inoculându-mi pasiunea culiselor, a subteranelor cu șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mica negresă să-l fi întîlnit pe creatorul universal ca tatăl meu: mai vast, desigur, dar cu același simțămînt vital al valorii mele. Mă bucur că nu m-a învățat să cred în asta, pentru că ar fi trebuit să mă dezvăț. Dar prima mea întîlnire cu această carte s-a petrecut undeva în preistorie, într-o perioadă pe care am uitat-o sau reprimat-o, deși m-am întors mai tîrziu la ea. Era o carte frumos făcută, cu coperți negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negri și frumoși de bănățean. Și părul negru pana corbului, cu firul gros ca din coadă de cal, pieptănat lins pe spate. Acum se uita năuc în toate părțile după ea, cu mîinile-n buzunare, ca de obicei ("las' că-l dezvăț io de asta") și în cap și pe umeri era nins ca naiba. Dar nu stătea zgribulit în rafalele crivățului, ca toți ceilalți din jur, dimpotrivă, era cu fermoarul treningului pe jumătate descheiat, încît i se zăreau maieul și pieptul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ba defel... Da', lasă, frate, // sănătos până nu-i am, după aceea... (uitîndu-se-n oglindă) Hm! Neci prea-prea... neci... Cu toate astea... Palidă!... interesantă se zice... Oare de ce-oi fi căutând eu să-i plac unchiului meu... Trebuie să mă dezvăț de vorba asta unchi, unchi! e urâtă... ce vorbă urâtă... ș-apoi nu mi-e unchi, bietul om... îl îmbătrînesc înainte de vreme... S-a supărat când i-am zis că-i bătrân... Va să zică e tînăr!... Oare... oare nu-l iube
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Kang Sheng, în pivniță, în mijlocul colecției sale de sculpturi din piatră, își dezvăluie el secretul. Părerile și capcanele sale. Demonstrează focul și metalul din caracterul său și îmi arată ce trebuie să învăț și de ce anume trebuie să mă dezvăț. Și, în cele din urmă, ce trebuie să îndur în schimbul nemuririi. Îi zic că mi-am spălat bine urechile - ascult. Atunci, Kang Sheng începe să toarne. Otrava neagră, apă din cuvinte, detalii și fapte teribile. Cu vocea sa netulburată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ăsta mic. Nu cred totuși că i-ar prii la leagăn... — Vezi? Nici io nu te-nvăț să-l dai, ca să-mi scoți ochii p-ormă. Ia prăjiturele! Ori și din astea ți-e rău? — Nu, da’ m-am cam dezvățat, n-am mai mâncat de mult... — Ești o sfântă, Mirelo, nu mai bei, nu mai mănânci... Ce vroiam să spun? Uite, când aveam fata acolo, la leagăn, a venit cineva la mine ca să mă-nvețe ce să fac. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
proaspătul ei soț. Luna lor de miere se desfășură invers. În loc să se cunoască mai bine, să se familiarizeze cu preferințele și antipatiile fiecăruia, cu locurile În care se gâdilă, cu atingerile ce Îi irirtă, Desdemona și Lefty Încercau să se dezvețe unul de celălalt. În spiritul jocului pus În scenă la bordul navei, continuară să-și depene propriile istorii false, inventând frați și surori cu nume plauzibile, veri cu probleme de caracter, cumnați cu ticuri nervoase. Recitau pe rând genealogii homerice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu un radio rusesc, imens, la care ascultam teatru radiofonic în regia lui Rome Ochelaru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a fi fost pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcări, este ceea ce se numește pocăință. Pocăința nu este un lucru simplu care se rezumă la a-ți cere iertare, sau a te umili. Nu!.. înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare și încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani... înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte... Și, acest lucru, îorgu nu-l știa. ”-Fără pocăință, nu se poate. Pocăința
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fi mers pe un drum greșit, să-i zicem proces de remușcare. Dar, să știi, continuă vocea, pocăința nu este un lucru simplu, care se rezumă la a-ți cere iertare sau a te umili. Nu!.. Pocăință înseamnă a-ți dezvăța ”eul” de înfumurare, de încăpățânare și trufie, moștenite de mii de ani; înseamnă a ceda morții, o parte din tine, a trece printr-un fel de moarte. Nu se poate fără pocăință... Iar tu ce-ai făcut?!” i-a șoptit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Nu știu ce s-a întîmplat cu mine sîmbătă. La Fana m-am dus cu gînduri de scandal, pe Andrei, care venise la mine, l-am repezit, iar cu tine am fost de-a dreptul odioasă. Zău, Mihai! Oare de ce? M-am dezvățat să mai dau răspunsuri carteziene. În receptor se aude un rîs fermecător, de femeie veselă, fericită. Apoi se instalează un moment de tăcere, după care Liliana șoptește domol, ca o rugăciune: Îmi pare rău, Mihai! Teribil de rău! Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
grăbit cu Heidegger, dacă nu ai ajuns la el înainte de a fi trecut temeinic prin idealismul clasic german. Și mai am o rezervă în ce îl privește. Îl consider un pustiitor, din specia lui Nietzsche, din specia celor care te dezvață fără să te învețe ceva. El însuși a mărturisit că nu a ajuns nicăieri. Și te întreb atunci: ai oare dreptul să dai aurul din Platon - de vreme ce vrei să te retragi din ediția Platon - pentru zgura din Heidegger? E metal
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dă de știre că și-a părăsit tovarășul care atunci îl instiga, mai ții minte, Alexandra? Cică acum are în prinț mai multă încredere. Ei, și dacă noi n-am primit încă o asemenea scrisoare, ar fi bine să ne dezvățăm de a mai umbla cu nasul pe sus în fața lui. — Și Ippolit s-a mutat în casa lui de vară! strigă Kolea. — Cum? E deja aici? se alarmă prințul. — A sosit de îndată ce ați plecat împreună cu Lizaveta Prokofievna. Eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acoperă, pentru ca privind-o în față, familiari pierzaniei, să fim ispitiți de cel Bun. Morala e pierdută de lipsa ei de mister. Să n-ascundă binele nici o taină? Decolorarea pasiunilor, îndulcirea instinctelor și întreaga diluare a sufletului modern ne-au dezvățat de mângâierile furiei și ne-au slăbit vitalitatea gândirii, din care emană arta de a blestema. Shakespeare și Vechiul Testament ne prezintă oameni față de care sîntem maimuțe înfumurate sau domnișori discreți, ce nu știu să-și urle în spațiu durerile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exploatării în care s-a complăcut omenirea, de la Adam încoace, a scos din sfera vieții imensa majoritate a oamenilor. Pe aceștia, religiile i-au învățat doar cum să moară. De mii de ani, dezmoșteniții și-au construit temple ca să se dezvețe de viață. Cursul omenirii, din începuturi și până acum, a descris un semn de întrebare, un până cînd?, identic istoriei universale. Și oare vom muri cu toții pentru a perfecționa geometria acelei interogații? Dacă instinctul de proprietate ar putea fi smuls
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
coborî poate cinci minute. Apoi cărarea ocoli o stâncă și se îngustă ca un coridor între peretele râpei și tulpinile brazilor. De-abia acuma începea Bologa să simtă aievea oboseala. Îl dureau picioarele, și genunchii parcă-i erau străini. Se dezvățase de marșuri și azi a umblat atât de mult. Părul îi era ud și de sub casca înfierbîntată i se scurgeau pe tâmple șiroaie. Scoase casca din cap fiindcă îl strângea de n-o mai putea răbda. O luă de curelușă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prostovănii, atâtea, de-a dreptul, nebunii? Însămă uitam la pistolul lui, Naganul... Îmi tremurau genunchii, În primul rând, fiindcă simțeam: mă putea Împușca acolo, pe loc - cine să-l tragă la răspundere? Tot ai lui, Înșlepcații, Înnaganații? Cei care-l dezvățaseră de tot ce Învățase la școala comunală de la Mana și-l Învățaseră, la școala comunistă de dincolo de Nistru cum să scuipe pe om, pe adevăr, pe orice? Aveam În față, nu un străin - mai rău: un Înstrăinat; Îl cunoșteam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că, după ce soilise atâtea zile unic În pat, nu-i cădea strâmb să tragă niște aer dă câmpie. Limardo n-a repostat la farfastâcuri, că rostuia, numa ochi și urechi, bile dân dumicați de pâine, obicei nașpa, care ne-a dezvățat bucătaru dă el. Peste niște ore, am pățit o panaramă vie care, de v-o zic, dați acatist la codu penal că stați la pansion. Pă la șapte dân noapte, după obiceiu meu tradiționalist, mă Înfățoșasem În primu patio, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
crezut că vede - un bărbat alb și imens care-l bătea cu pumnii pe un tânăr mexican și-i tăia hainele cu un băț pe care era montată o lamă ascuțită. Albul urla cu un accent greoi „Mexican borât! Te dezvăț eu să te mai dai la fete albe și curate!” Apoi l-a călcat pe băiat cu mașina și a plecat. Coleman l-a examinat pe mexican și și-a dat seama că e mort. S-a întors acasă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
preotul m-a trimis la Pompele funebre. * Unii cu foloasele, alții cu ponoasele. * Unii nu răspund nici pentru propriile păcate; alții trag și pentru păcatele altora. * Oricât te-ai ascunde, moartea tot te găsește. * Școala te învață, dar te și dezvață. * În școală intri fără să știi nimic și ieși fără să știi totul. * Adese, cei din jurul meu mă fac să mă simt singur. * Relațiile mele cu lumea sunt clare: eu sunt conștient de existența ei; ea nu știe că eu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
-se ce aș putea hotărî că e în neregulă cu ea - la sugestia doctorului. Așa că nu se putu abține să nu mă întrebe de el, în ciuda respectului ei pentru relația terapeutică și a faptului că anii petrecuți alături de mine o dezvățaseră de obiceiul de a cerceta prea amănunțit lucrurile. — A pus multe întrebări. —Despre ce? —Despre toate. Despre mine. Despre tine. Se întoarse dinspre chiuvetă și mă privi. Își spălase fața și își pieptănase părul, dar nu se fardase deloc. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În caz că? Copiii coborâseră și ei deja din mașină, deși Madeleine probabil că le spusese să stea pe bancheta din spate. Stăteau la capătul treptelor dinspre peron; Abigail îl ținea pe David de mână, Betsy avea degetul în gură, deși o dezvățasem de obiceiul ăsta cu ani în urmă. Tremurau în pijamalele lor subțiri de vară. Voisem să îi apăr de mine. Nu puteam să îi protejez nici măcar de răcoarea unei dimineți de vară. „Biografia unui om este și povestea lui.“ „Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
proști fuseseră amândoi să-și înceapă relația ca un cuplu de moșnegi, hotărâți să sară peste etapele înfricoșătoare, deși tocmai acelea erau, uneori, cele mai minunate. Dar lucrurile nu se întâmplaseră chiar așa. Amândoi își petrecuseră timpul făcând pași înapoi, dezvățându-se de obiceiurile celuilalt, devenind din ce în ce mai nesiguri pe ei. Și-acum iată-i: amândoi erau tulburați de ideea că era posibil să-și fi întâlnit jumătatea. Danny înota pe spate în jurul bărcii; Charlie s-a întins pe fundul ambarcațiunii, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
răspusese Lică uluind-o și mai mult. El, de fapt, venise ca totdeauna să pălăvrească cu Sia, dar pnea să fie văzut și de boierii Rim; Sia însă, cu mutra ei ursuză și cu vorba ei mojică, de care se dezvățase, îi stricase cheful și-1 jignise în ceva proaspăt lustruit și subțiat din persoana și manierele lui. Intră deci la Rimi primit de Lina cu ovații ca fiul risipitor. "Biata Lina!" gândi Lică condescendent. Rim fu vădit impresionat de hainele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mâna lui, drept rezervă. Pe la jumătatea anilor ‘70, când de frica unui Raucherbein am devenit fumător de pipă, sub titlul Țigări răsucite de mână am pus pe hârtie un panegiric închinat practicii vechi de ani: „Când răsucești țigara, trebuie să dezveți radical tutunul de toate acele fire care nu vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]