1,524 matches
-
întâia oară pe Sângerece. Auzisem de numele lui din gura copiilor. El se intercala ca a doua personalitate remarcabilă în existență, după turcul Ali, bragagiul ambulant, care-mi da din mărfurile lui, colorate și ele ca harta mea, pe datorie, dezvelindu-și coșul, împărțit în compartimente. - Ia ceva, bre!... De cinci parale, bre! - Nu poci, răspundea copilul meu... - N-ai parale, bre? - N-am parale... - Ia ce-ți dă Ali, bre... Cu asta se face doi bani... O să trec eu pe la
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
calin-provocator Armele seducției, fiind semnată de Dora Pavel. Înzestrată romancieră, autoarea își explică "seducția" prin factura întrebărilor la care recurge, întrebări ce ar constitui un soi de capcane într-o întreprindere "vînătorească", astfel încît "prada" potențială, "ca sub hipnoză", "își dezvelește singură pieptul, riscînd de foarte multe ori chiar lovitura nesigură, neizbăvitoare". Prezumție ea însăși seducătoare! Urmînd o confirmare a trofeului epic dobîndit: "Cititorul poate fi sigur că Armele seducției este o carte plină de povești, descătușate în ceilalți de unul
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
la rîndu-i și moare. Numai fetele, fecioare și iubețe, / rămîneau la fel. Pîrîiau de tinerețe". Într-un final, așa cum au venit vor și pleca: "Furișate în curte, fetele din Corint / încălecară pe bicicletele de argint / fulgerînd din pulpele o clipă dezvelite". Ochiul avid de frăgezimi răzbate "prin curți și văzdoage" unde privește "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii pierdute ... Un întăi amor care, în Alfabetul doamnelor trece drept
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
în viteză, m-a zdruncinat o izbitură puternică. În fața mea zăcea o femeie trântită pe asfalt cu fața în sus. Buzele ei murmurau o lungă înjurătură. Priveam cum i se zvârcolește piciorul drept - o bucată de ghips se sfărâmase și dezvelea un petic de gleznă galbenă, obrintită. I-am cules cârjele de pe jos și am ajutat-o să se ridice în picioare. În timp ce palmele mele îi ștergeau coapsele de moloz, am simțit în buzunarul de la rochie câțiva biscuiți obișnuiți - și atunci
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
mine a fost destul de grea, astfel că s-au întâmplat uneori și accidente.Astăzi minele sunt închise, încă din anul 2005, dar în mijlocul orașului sălășluiește monumentul celor dispăruți în accidente de muncă, în cadrul mineritului din acest oraș (acesta a fost dezvelit pe 4 decembrie 2009). ȚESĂTURI DE INTERIOR Acestea au fost găsite puține la număr și cu rol decorativ redus, dar se înscriu în aceași sobrietate specifică locuințelor rurale din județul Caraș Severin. Aici nu sunt cunoscute paretarele, dar ,,culmea’’ care
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ei. Își pusese rochia cu flori galbene-stacojii pe care i-o dăruisem cu câteva zile în urmă, când negrul Poncho mai trăia încă. E o rochie spaniolă, zicea Aida țuguindu-și mult buzele și ținându-și bărbia țeapănă. Rochia îi dezvelea umerii. Fusta, amplă cu un volănaș, îi acoperea picioarele pe jumătate. Nu era o rochie de purtat într-o zi de doliu. Dar ce mai conta. Cei doi porci umblau slobozi prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
scoși. Nu, el nu mușcă decît de sub catifea. Moderația și ambivalența sînt, pur și simplu, două realități diferite. Or, în această situație sumbră, în care puricele speră ca elefantul să intre la apă, iar elefantul își vede liniștit de drum dezvelindu-și, din cînd în cînd, cîte o rană mai veche care să umple publicul de respect, o lectură poate face mult bine. Antimodernii lui Antoine Compagnon nu sînt nici neapărat de dreapta, cu atît mai puțin de stînga. De la Joseph
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Valerian și Matei Alexandrescu, nu importă. Centrul e salonul domnului Lovinescu, față de care Damian nu risipește amabilități. Nici Bebs, nici Mia Frollo nu ies bine, date jos de pe divan, iar spinii pe care calcă, vrînd să lingușească, un vizitator imprudent, dezvelesc sursele complexelor pe care le putea avea, în anii cei fericiți ai literaturii, un șef de școală: "dumnealui are două antipatii mari: titlul de profesor și numele de Eugen." Dumnealui, Bucureștiul, în schimb, nu respinge nimic. Primește și servește, după
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
la Centenarul Astrid Lindgren la Târgul de Carte de la Leipzig și Bologna. O expoziție Astrid Lindgren se va deschide la Biblioteca Regală din Stockholm. Va avea loc o conferință despre studiile dedicate scriitoarei la Institutul suedez al copilului. Se va dezveli o statuie a sărbătoritei de ziua nașterii ei. în aceeași zi se va anunța și numele câștigătorului concursului de povestiri de către Editura Raben și Sjögren. Mulți s-au întrebat despre ce e vorba în expoziția actuală Astrid Lindgren. Este vorba
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
trage o pereche de palme Janei, o apucă de-o aripă și o scoate din cadru. Emisiunea e întreruptă de un calup de publicitate. Lionel stinge televizorul. E ora 11.00. Conform desfășurătorului, mărșăluitorii ajung în locul unde urmează să fie dezvelită statuia imigrantului necunoscut. Sunt mai multe televiziuni la fața locului, dar cea mai bună poziție o are televiziunea din România. Explicația e simplă: ca să economisească banii de hotel, Triplu Ve, operatorul și șoferul au dormit în mașină, lângă monument. Când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
opresc în fața monumentului. Francis și Didier - chelnerii de la bistroul imigranților fericiți - servesc toată adunătura cu pepperoni din două borcane mari, rămase de la ultima livrare a lui Kiril. Însărcinatul cu afaceri culturale al primăriei ține un scurt discurs plin de bun-simț: — Dezvelim, în această zi festivă, un monument dedicat imigranților care au căutat în Franța pământul făgăduinței și nu l-au găsit. Prin eforturile primăriei, am reușit să facem un monument modest, dar semnificativ pentru solidaritatea dintre noi și ei. Trage de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din treacăt, un inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice de l-ar spune, incidental, un drac? Asemeni lui Mefisto, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și se apropie cu pași rari. Habacuc acoperă, ferit, tabla cu bobi, folosind poalele anteriului. Pafnutie vine spre ei.) PAFNUTIE: Da' ce faceți sfințiile voastre aici? HABACUC: Iaca stăteam și noi... de vorbă... mai de una, mai de alta... PAFNUTIE (dezvelește țintarul cu grijă, folosindu-se de toiag): Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cred că ar trebui să chemi pe vecinul Anton s-o cosească. Mai trece lumea pe drum și ce o să zică? Iaca nu mai pot eu de lume! Nu mă doare nici În călcâie... și a Început să râdă prostește, dezvelindu-și dantura care mai avea vreo trei patru dinți. Vino aici lângă mine și bea un păhărel de vin. L-am căpătat ieri de la Marcela, cea la care am prășit În vie. După ce au dat peste cap primul păhărel de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului său. Apoi, plesnind dintr-un băț de chibrit cu Îndemânarea fumătorilor experimentați, aprinse o țigară și Își continuă binedispus convorbirea. Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis un caiet cu copertele cartonate, pe lângă care zăceau Împrăștiate tot felul de obiecte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit totul cu o fericire vădită, deschizând buzele Într-un surâs larg, dezvelindu și dinții mărunți și ascuțiți, de pește răpitor. Fața prelungă, osoasă, pletele răsfirate, nasul În vânt și o anume balansare a brațelor, ca și cum ar fi dirijat o orchestră invizibilă, Îi dădeau un aer atipic, dezordonat, făcându-l să pară caraghios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndelung, ca un câine care veghează somnul stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de luciul sidefiu. Închid ochii și sărut ușor apăsat. Ea Își trage piciorul sub așternut, ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trei țări românești, după cum, Înclin să cred, știe prea bine și ea. Da, mi-amintesc chestia asta cu Mihai Viteazul! Ne-a Înnebunit proful nostru la ore, a precizat Melanie pe un ton cât se poate de nostim (i se dezvelise un sân aproape În Întregime, dar nu luă În seamă faptul acesta). Dar de spioni ce știi? - mă Întrebă dintr-o dată, cu o curiozitate vădită În glas. Sau, de fapt, voiam să te Întreb de spioance. Chiar erau atâta de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua ei, Își oferea flori. Adică margarete - adăugă - pentru că margaretele erau cele mai frumoase flori de pe pământ!). Râdea fericită și făcea piruete, dezvelindu-și, În toată grația, pulpițele frumoase până sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată În care am fost surprins), Îmi șopti că ar dori să bea un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să vedem ce mai găsești acum, că am devenit tare curioasă... Și după ce-și dezvelea dinții albi și chițăia ștrengărește, sorbea din paharul cu șampanie și aștepta. 126 La mulți ani fericiți, lebădă grațioasă, am spus eu banal, frizând din nou ridicolul. Dar ea râdea cu toată ființa, coborând uneori capul spre umărul meu și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aceea, ca să nu mă fac de râs. La mănăstire, parcă nu avea suficientă deschidere spre lume. Or, el, Mihai, aceasta își dorea cu orice preț: deschiderea spre lume. Și, mă rog, ce anume te împiedică? -Se hoalbă măgulitor contabilul-șef dezvelindu-și și partea de jos a danturii cu doi sau trei dinți falși, parcă mai lungi decât ceilalți, ai lui. Se pare că nimic... „Parcă-mi văd sfârșitul, de când am sosit în această cetate „ - spune Mihai de Giulești, nu?-și-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam ce mult mi-ar curge ochii după ea și ce aș mai aborda-o într-o noapte în fosă, dacă n-ai fi dumneata. Știi ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]