242 matches
-
alături copiile răspunsurilor. Acum orânduia scrisorile de la cei doi unchi ai domnitorului, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai Cantacuzino. Printre rânduri citea istoria trădării lui Brâncoveanu de către unchii săi; iată și scrisoarea lui Io Ștefan Voievod în care se dezvinovățește pe sine și pe tatăl său stolnicul. Aduna de jos scrisorile, le curăța de fulgi, se uita la peceți și le desfăcea ca să-și aducă aminte conținutul lor. I se părea că are în față zădărnicirea acelui efort imens făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trece prin așa ceva, nu ești om întreg până nu leorbăi din ciorba asta puturoasă... Aia e, că nu s-a putut stăpâni, tocmai când ar fi trebuit. Principiile și sfaturile lui de doi bani l-au lăsat singur, învinovățindu-se, dezvinovățindu-se: adevărul e că nu-i trecuse nici o secundă prin cap că fraierul ar catadicsi să-l asculte, recurgând la soluții drastice. Din noaptea aceea, Milică dispăru fără o vorbă, fără să-i spună tovarășului lui de șapte ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plângea de milă, că rezistau mai bine decât ea. Rafael, la rându-i, se dădea de ceasul morții să-i plângă de milă, luând aminte cât de slabă de înger și slabă de minte și, totodată, simțind nevoia să se dezvinovățească: doar că se știau din vedere, se întâlneau din an în Paști, la colțul blocului, ca să schimbe trei bârfe... Pare căzut pe gânduri Rafael, dacă nu cumva o fi amuțit iarăși pentru un ceas sau mai mult. Ba uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică într-un avânt moralizator masochist. Ce tâmpit pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toată lumea ca pe președintele Iliescu. — Restu’ dă la bere, bă, iar faci pă prostu’ cu mine? — Degeaba vă râdeți voi, că-i mai ceva ca președintele Iliescu. — V-am spus că din vedere s-ar putea să-l știu, se dezvinovățește iarăși Rafael. Din vedere-i știu pe mulți. Mi-aș pune gâtu’ că nici de-o lună nu te-ai liberat de la ocnă, face Adrian. — Nu ți-l pune, că-l pierzi. — Mie-mi spui?! îl apostrofează nea Ghețu. Cine știe câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obosea. Mai curând ignoranță decât naivitate. Fetița asta e de o ignoranță crasă, incredibilă. Familia care va înfia copilul te va recompensa. Chiar n-ai știut? Nu pot să cred. — N-am știut, n-am știut, face Mirela puțin precipitată, dezvinovățindu-se parcă. — O să capeți niște bani. O sumă frumușică. În schimbul copilului... Se înăsprise tonul doamnei Petronela. Ca și cum ar fi adus-o la ordine. Nu era de nici un folos ca Mirela să facă pe inocenta... N-a știut, mă rog, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a dat o cină mare, și a poftit pe mulți. 17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: "Veniți, căci iată că toate sunt gata." 18. Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintîi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd, rogu-te să mă ierți." 19. Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
se mută discuția la frondă provincială, dacă încerci să o ataci pe asta din urmă, constați că nu o mai poți prinde din urmă, a devenit expresie a frustrării unor necunoscuți care vor să iasă în față, încerci să te dezvinovățești și deodată constați că altul este subiectul discuției, anume că autoritatea statului este în discuție, apoi iarăși problema cu faptul că ești manipulat de unguri în beneficiul lor și că la orizont, implacabil, pândește regiunea autonomă maghiară care ar fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în mijlocul impresiilor de acolo. [VERONICA MICLE] 9/1 1879 Titi al meu, Mai nu îndrăznesc a-ți scrie, atâta mi-e teamă că vei fi supărat pe mine pentru că nu ți-am scris până acuma. Nu voi deloc să mă dezvinovățesc, căci în adevăr nu sunt vinovată; adevărata cauză e că, întîi, n-am avut timp liber, a doua, am fost trei săptămâni // bolnavă. Eu știu că ești supărat pe mine, dar mai știu și alta, adică că tu te vei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de argint, în chip de cap de ogar. - Ce s-a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De ce nu mai poate? Ce s-a întîmplat? - Zice că vorbește lumea! se dezvinovăți Costache. Apoi insinuă: Du-te dumneata sus! Pascalopol zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu vrea să-l mai primească. Se plimbă în lungul și latul odăii. - Dar, omule, implora
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-ți mai spun că Întreg cursul anchetei va fi determinat de ceea ce Îți va spune domnișoara Soto. Ed se ridică În picioare. Parker Îi spuse: — Neoficial, crezi că cioroii au făcut-o? — Nu sînt sigur, domnule. — Tu i-ai dezvinovățit temporar. Ai avut cumva impresia că sînt furios pe tine din cauza asta? — Domnule, amîndoi dorim să se facă dreptate absolută. Și, oricum, mă simpatizați prea mult. Parker zîmbi. — Edmund, nu te gîndi la ce a făcut White zilele trecute. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
am măritat cu un cholo tîmpit cînd aveam șaisprezece ani. N-am să-ți spun nimic, cabrón. — Domnișoară Soto, interveni Gallaudet, sergentul Exley v-a salvat viața! — Mi-a distrus viața! Polițistul White mi-a spus că el i-a dezvinovățit pe negritos de acuzația de crimă! Polițistul White e eroul! El l-a omorît pe puto care mi-a tras-o În cur! Inez suspină. Gallaudet dădu semnul de retragere. Ed coborî la magazinul de suveniruri de la parter, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mîna scoasă afară, printre degetele desfăcute și Întinse vedea alergînd fațadele luminate ale caselor, Își trăgea apoi iute brațul Înapoi ca să nu se ridice mai departe În noapte la fel ca avionul, da, darling, bună idee. Se Întorcea să se dezvinovățească, să-i spună lui Bobby că e mai bine să nu vină, Juan Lucas și cu ea o să se Întoarcă tîrziu, el trebuia să se scoale devreme ca să Învețe. Termina cu Bobby și Îl descoperea pe Julius, acum ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e mai bine să nu vină, Juan Lucas și cu ea o să se Întoarcă tîrziu, el trebuia să se scoale devreme ca să Învețe. Termina cu Bobby și Îl descoperea pe Julius, acum ce să-i spună și lui ca să se dezvinovățească?, se Întorcea liniștită văzîndu-l complet absorbit În gînduri, ca la aeroport, Își amintea atunci că de fapt nici nu-și luase rămas-bun de la Santiago și de la Lester, acum nu-și mai punea Întrebări fiindcă San Isidro, casele luminate Îi atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu care lucrăm depășește, din pă cate ... Zâmbește din buzele-i subțiri: — ...sau din fericire, mediocritatea cunoștințelor noastre anatomice. — De ce nu mi-ați spus asta înainte de a mă tăia, scrâșnește din fălci, neputincios, Augustus. Nu am fost eu acela, se dezvinovățește doctorul. — Tu sau confrații tăi, tot aia e, mârâie principele. Nu ți-ar fi folosit la nimic, îl consolează Livia. Stă aplecată asupra lui, încercând să-i aline chinul cu șoapte duioase, ca unui copil. — Pentru că libertatea carierei medicale nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiecare zi și să ne lăsăm purtați de cum bate vântul. — Și tu ce propui atunci? se răstește Augustus la el. Își saltă ușor capul de pe pernă. — Să mă ardă cu fierul roșu? Musa agită violent din mâini, încercând să se dezvinovățească. Nici vorbă, preabunule. Riscăm să întețim răul cu metode atât de dure. Atunci? ridică bătrânul glasul. — Eu aș rămâne la regulile de bază ale tratamentului hipo cratic: spălături alinătoare și leacuri blânde, care să-i permită trupului să se vindece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spatele. Îl aud chemând-o pe asistentă, dobitoaca asta cretină nu mă lasă în pace, mă hărțuiește, dați-o afară de aici. Când asistenta ajunge la noi, pe chipul ei se poate citi aceeași expresie de politețe, mă grăbesc să mă dezvinovățesc, ca și când ar fi o profesoară venită să despartă doi copii care s-au luat la harță, l-am întrebat doar ce i s-a întâmplat, iar ea îmi zâmbește, nu vă faceți griji, este rău cu oricine încearcă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tremurând, niște bani. M-am dus la chioșc, dar când m-am întors, nenea nu mai era acolo. Am rătăcit prin gară, după el, până l-am zărit în spatele unui stâlp. „Uite țigările și restul!“... „Nu, nu-mi trebuie - se dezvinovăți el -, ți-am dat așa, te-am ajutat“... „Dar ce crezi, nene, că vreau să profit?! Sunt om serios. Vrei să-ți arăt buletinul?“... I-am îndesat în buzunar zece țigări și restul. El a rupt-o la fugă. Până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
fără nici o rezervă. Petele de pe cer se Întinseră și albastrul le cedă locul. Iar mă săgeta locul În care fusese măseaua. Oare de ce trebuia să mă justific atîta? Ca să-i arăt soției mele că eu am dreptate ? Sau să mă dezvinovățesc În fața clientei Încercînd să-i explic că n-am jucat nici un rol În uciderea fratelui ei? Sau ca să-i demonstrez șefului meu că nu intenționez să duc cazul mai departe decît era nevoie? ... Dar făcea și asta parte din munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase.. ― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sânt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
execute ordinele pe care i le dau caracterele noastre. Am uitat însă destul de repede acest gând. Dar nu cumva încep să mă justific? Când te aperi, te micșorezi. Pentru asta nu merită să "miști nici un deget. Destui se apără, se dezvinovățesc de dimineața până seara, își plâng de milă, încît te întrebi, dacă toți se dezvinovățesc unde dracul sânt vinovații? nu țin să le sporesc numărul, ratând astfel și ultima mea șansă de a ieși din mediocritate. Odată, i-am spus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gând. Dar nu cumva încep să mă justific? Când te aperi, te micșorezi. Pentru asta nu merită să "miști nici un deget. Destui se apără, se dezvinovățesc de dimineața până seara, își plâng de milă, încît te întrebi, dacă toți se dezvinovățesc unde dracul sânt vinovații? nu țin să le sporesc numărul, ratând astfel și ultima mea șansă de a ieși din mediocritate. Odată, i-am spus lui Dinu că Dumnezeu nu e inocent față de mine și că nici la Judecata de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-am încordat voința și mușchii într-o luptă pe care judecătorul, un tip chel și cu aer de copil bosumflat, nici n-o bănuia. Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai pornit, mai nervos, reușind din ce în ce mai greu să-și ascundă enervarea. Habar n-avea că în sala procesului el nu era decât un simplu martor, că adevăratul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntîndu-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]