172 matches
-
și de citokine precum și a expresiei de molecule CD4 și MHC de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene (Thomasset 1994). S-a arătat că administrarea de 1,25(OH)2D3 la șoarecii NOD determină prevenirea procesului diabetogen (Mathieu et al., 1994; Gregori et al., 2002), iar suplimentarea rației de Vitamina D la nou născuți și copiii mici ar fi asociată cu o reducere a incidenței diabetului de tip 1 la om (EURODIAB Substudy 2 Study Group 1999
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
menționat totuși că asocierea nu a fost confirmată pe un lot de familii din SUA (Malecki et al., 2000). În concluzie, analiza polimorfismelor genei Receptorului pentru Vitamina D pe lotul de 204 familii din populația românească a sugerat un efect diabetogen al alelei FokI F și unul protector al alelei TaqI T. Rezultatul nu este semnificativ după corecția PTDT conform metodei Bonferroni. Totuși, în cazul reconfirmării pe un lot mai mare de familii DZ tip 1 din România, rezultatele vor atinge
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
familii DZ tip 1 din România, selectate după aceleași criterii. Pentru celelalte polimorfisme, după cum se observă din tabelul 10.7, transmiterea la probanzii diabetici nu a fost semnificativ diferită față de cea la frații lor neafectați, ceea ce nu permite evaluarea rolului diabetogen al acestora. Dată fiind posibilitatea asocierii alelei 590G (și în mai mică măsură a alelei 803G) cu susceptibilitatea pentru DZ tip 1 în România, analiza a fost extinsă și pe cel de-al doilea lot de familii din România. Din
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
am extins analiza și pentru 537 familii din UK, 231 familii din SUA, 250 familii din Irlanda de Nord și 839 familii din Finlanda (Guja et al., 2004d). Analiza combinată a tuturor celor 2280 familii cu DZ tip 1 a infirmat efectul diabetogen al polimorfismelor 590 G/A și 803 A/G asupra riscului de DZ tip 1 la caucazieni. În concluzie, deși analiza inițială a polimorfismelor genei NacT2 pe lotul de 204 familii din România sugera posibila asociere a alelei 590 G
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
fost localizat în final pe cromozomul 18q21 (Merriman et al., 1997; Merriman et al., 1998, Merriman et al., 2001). Tony Merriman și colaboratorii, analizând un număr de 1708 familii din 7 țări (printre care și România), au descris un haplotip diabetogen (denumit „10-2-4”) format din diferite alele ale markerilor: 129, II-IO43 și 56-D18S487 (Merriman et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost identificate în regiunea IDDM6. Una dintre aceste gene (DCC) este asociată cu unele forme de cancer colorectal și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
al., 2005). Astfel, au fost obținute date prin analizarea a 1435 familii multiplex. Autorii consideră că prin utilizarea a aproximativ 400 de markeri (microsateliți polimorfici), lotul de familii analizat a oferit o putere statistică de ~95% pentru a detecta loci diabetogeni cu un locus-specific ?s mai mare sau egal cu 1,3, pentru o valoare p de 10-4. Analiza celor peste 1400 de familii a dus la excluderea efectului diabetogen pentru locii IDDM4 (11q13), IDDM6 (18q12-q21), IDDM9 (3q22-q25), IDDM11 (14q24-q31), IDDM16
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
a oferit o putere statistică de ~95% pentru a detecta loci diabetogeni cu un locus-specific ?s mai mare sau egal cu 1,3, pentru o valoare p de 10-4. Analiza celor peste 1400 de familii a dus la excluderea efectului diabetogen pentru locii IDDM4 (11q13), IDDM6 (18q12-q21), IDDM9 (3q22-q25), IDDM11 (14q24-q31), IDDM16 (14q32), IDDM17 (10q25) și IDDM18 (5q33) raportați în cadrul studiilor anterioare. Aceste date sugerează că locii menționați mai sus (și bănuiți până în prezent că ar fi asociați cu DZ tip
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
de preadipocite. Inițial GH-ul stimulează celulele precursoare ce se vor diferenția; ulterior IGF I produs local sub efectul GH-ului, prin efect paracrin stimulează creșterea clonală a celulelor diferențiate (22). Hormonul de creștere este caracterizat ca anabolic, lipolitic și diabetogen. Aceste caracteristici sunt rezultatul studiilor in vitro pe țesuturi izolate sau a studiilor in vivo ce au utilizat GH în doze farmacologice sau administrat într-o manieră nefiziologică. Efectele GH-ului asupra glicemiei, insulinemiei și nivelului acizilor grași liberi au
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
la hormonii de contrareglare.Tratamentul diabetului trebuie ajustat odată cu începerea terapiei cu corticoizi. Adesea este necesară o creștere de 50% a dozei de insulină, iar la pacienții tratați cu dietă sau medicație orală se impune introducerea insulinoterapiei. Diureticele tiazidice sunt diabetogene la pacienții fără diabet sau la cei cu T2DM, dar nu au efect hiperglicemiant asupra pacienților tratați cu insulină. Se pare că depleția de potasiu ar putea afecta eliberarea insulinei. Dintre diureticele de ansă, Furosenidul nefiind diabetogen, este diureticul de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
Diureticele tiazidice sunt diabetogene la pacienții fără diabet sau la cei cu T2DM, dar nu au efect hiperglicemiant asupra pacienților tratați cu insulină. Se pare că depleția de potasiu ar putea afecta eliberarea insulinei. Dintre diureticele de ansă, Furosenidul nefiind diabetogen, este diureticul de elecție în T2DM (21). Contraceptivele orale conținând doze mici de estrogen și progesteron au un efect hiperglicemiant minim și pot fi utilizate la pacientele diabetice (vezi capitolul ..... „Diabetul asociat bolilor endocrine”). Beta-blocantele (β1 selective și neselective) maschează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
va fi nici o diferență majoră calitativă, ci numai una cantitativă: la diabetici, leziunile vor apărea mai repede și vor avea un ritm mai accelerat de progresie. Această situație se datorează dezvoltării, la acești pacienți, a celei de-a doua spirale diabetogene: hiperglicemia/hiperlipemia vor activa căile gluco/lipotoxicității β-celulare și periferice. În timp ce secreția de insulină va scădea progresiv și inexorabil, captarea periferică de glucoză va fi îngreunată, pe de o parte de scăderea efectului insulinic, iar pe de alta de alterarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
oxidarea subnormală a lipidelor în mitocondrie ar putea explica și câștigul ponderal asociat T2DM. Această ipoteză este susținută de faptul că aceleași tulburări bioenergetice mitocondriale pot fi întâlnite atât în T2DM cât și în obezitate (11). Inactivitatea (sedentarismul), ca factor diabetogen, poate fi explicată, de asemenea, prin afectarea metabolismului oxidativ mitocondrial. Aceeași tulburare se întâlnește și în procesul îmbătrânirii, în care sinteza de ATP în mușchi scade (20, 21). În fine, atât mușchiul cât și celula β (două celule bogate în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
sau urină, care pot fi sugestivi pentru anumite localizări ale cancerului. În CP, după excluderea pacienților cu DZ asociat, s-a definit un profil specific metabolomic constând în creșterea nivelului glutaminei, acetonei și 3-hidroxibutiratului, care ar reflecta prezența unor modificări diabetogene latente produse în contextul patologiei neoplazice și care au capacitatea discriminantă față de alte afecțiuni benigne hepatobiliare [240]. Pe aceeași linie se înscrie și evidențierea în ser a creșterii activității purin nucleotidfosforilazei (NP). NP este o enzimă limitantă cu rol în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
celulară. Distrucția selectivă a celulelor β s-ar datora atacului autoimun acut. În fapt, procesul autoimun incriminat se desfășoară pe o perioadă lungă, de ordinul lunilor sau chiar al anilor. Predispoziția genetică (prezența concomitentă a defectelor de transcriere a genelor diabetogene denumite IDDM1 - genele HLA DR3/DR4, cromozomul 6, IDDM2 - gena insulinei, cromozomul 11 și IDDM12 - gena CTLA4, cromozomul 2) s-ar materializa în „scăparea” în circulația sistemică a unor clone de limfocite T autoreactive, incapabile să recunoască unele proteine β-celulare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
nevoia menținerii homeostaziei energetice a organismului. Această funcție esențială a organismului uman este în final dependentă de „suprema” celulă β pancreatică, cea mai importantă celulă implicată în diabetogeneză și una dintre cele mai rafinate celule ale corpului uman. În mecanismul diabetogen al AGL trebuie avut în vedere și polul periferic de acțiune al acestora. Faptul că scăderea medicamentoasă a AGL plasmatici (cu acid nicotinic, de exemplu), influențează atât insulinosecreția (care crește) cât și insulinorezistența periferică (care scade), sugerează existența unei relații
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
incidența maximă raportată în Europa, în Finlanda. Explicația diferenței mari de incidență poate consta în diferențe în ceea ce privește frecvența factorilor genetici de susceptibilitate în România față de țările cu incidență mai mare a bolii sau în intervenția diferită a factorilor de mediu diabetogeni. Prima explicație pare a fi cea mai veridică, deoarece condițiile de mediu și stilul de viață în România nu sunt în momentul de față mult diferite față de celelalte țări Europene. În plus, datele de incidență arată că incidența bolii la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
autori arată ca alela de 698 bp a clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă de clasa I protectoare. Ulterior s-a arătat că și alte alele de clasa I ar putea să nu fie diabetogene, exemplul cel mai important fiind reprezentat de alela 814 (cu 42 de repetiții) și care este protectoare în cazul transmiterii de la tată heterozigot clasa I/clasa III (Bennet et al., 1997). În plus, genotipul homozigot 814/814 nu conferă nici
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
un grup foarte rar de alele de clasa a III-a care par a fi predispozante pentru DZ tip 1 (Vafiadis et al., 2001). Observațiile inițiale (familii din Franța, SUA și Canada) au sugerat o transmitere preferențială a alelelor INS-VNTR diabetogene de la tată (Julier et al., 1991; Bennett et al., 1995; Polychronakos et al., 1995) ceea ce ar fi putut constitui parțial explicația observației empirice că diabetul de tip 1 se transmite mai rar de la mamele diabetice în comparație cu tații diabetici. Ulterior, date
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
1995) ceea ce ar fi putut constitui parțial explicația observației empirice că diabetul de tip 1 se transmite mai rar de la mamele diabetice în comparație cu tații diabetici. Ulterior, date pe familii din UK, Danemarca și Sardinia au arătat că, dimpotrivă, alelele VNTR diabetogene se transmit în special de la mamă, fenomen chiar semnificativ statistic pentru familiile UK (Bennett et al., 1996). În ultimul timp unele date mai noi au venit să susțină ideea că, în afara INS-VNTR, și unele dintre polimorfismele genei insulinei (enumerate mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
o regiune de aproximativ 2 kDa de pe cromozomul 11p15, regiune care conține zona INS-VNTR și polimorfismele -23HphI A/T și +1140 A/C (Barrat et al., 2004). Efectul protector al alelelor de clasa a III-a este dominant față de efectul diabetogen al alelelor de clasa I. Astfel, copiii care moștenesc o singură alelă de clasa a III-a de la părinți prezintă o reducere cu 60% a riscului de a dezvolta diabet de tip 1. Pe de altă parte, alelele de clasa
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
este dominant (Bennett et al., 1997). Alte studii au arătat că prezența alelelor de clasa a III-a conferă o protecție de aproximativ 70% pentru apariția DZ tip 1 pe parcursul întregii vieți, indiferent de prezența sau absența unor molecule HLA diabetogene (Bennett și Todd, 1996). Reducerea semnificativă a riscului pentru DZ tip 1 apare chiar și la purtătorii celui mai diabetogen genotip (DR3-DQ2/DR4-DQ8). Astfel, un studiu efectuat recent indică o reducere de peste două ori a riscului pentru DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
protecție de aproximativ 70% pentru apariția DZ tip 1 pe parcursul întregii vieți, indiferent de prezența sau absența unor molecule HLA diabetogene (Bennett și Todd, 1996). Reducerea semnificativă a riscului pentru DZ tip 1 apare chiar și la purtătorii celui mai diabetogen genotip (DR3-DQ2/DR4-DQ8). Astfel, un studiu efectuat recent indică o reducere de peste două ori a riscului pentru DZ tip 1 la heterozigoții DR3-DQ2/DR4-DQ8 în cazul prezenței și a unei singure alele de clasa a III-a INS-VNTR (Walter et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
izolat care a susținut contrariul (Kennedy et al., 1995). Trebuie menționat însă că în acest caz autorii au folosit alelele de clasa I de 698 bp care au fost dovedite ca fiind singurele alele de clasa I protectoare și nu diabetogene. Sunt deci suficiente dovezi pentru a putea afirma că și pentru pancreasul uman in vivo, prezența alelelor de clasa a III-a INS-VNTR (dominant protectoare pentru apariția DZ tip 1) se asociează cu un nivel scăzut de mRNA pentru insulină
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
sunt reprezentate de unele alele ale HLA de clasa a II-a tip DRB1 și DQB1 (Todd et al., 1987; Todd et al., 1989; Sheehy et al., 1989; Conncanon et al., 2005). Este interesant de remarcat că frecvență tipurilor HLA diabetogene în populația generală prezintă o corelație strânsă cu incidență DZ tip 1 în acea populație (Ronningen et al., 2001). Regiunea IDDM1 poate explica aproximativ 40% din agregarea intrafamilială a DZ tip 1, cu un λS specific de locus de aproximativ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
și genă LYP/PTPN22 de pe cromozomul 1p13 (Bottini et al., 2004; Smyth et al., 2005). În rest, în urma unor studii de tip Genome Wide Scan au mai fost identificate cel putin alte 18 regiuni asociate cu DZ tip 1 („gene diabetogene” notate IDDM3, IDDM4 etc.) (Conncanon et al., 2005), genele aflate în spatele acestora nefiind însă încă identificate iar rolul lor exact încă rămâne a fi dovedit. Mai multe argumente vin să susțină importantă factorilor de mediu în etiopatogenia DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]