788 matches
-
ale scrierilor dramatice datorate lui Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Costache Caragiali, B.P. Hasdeu ș.a. (Teatrul. Istorie și actualitate, 1979, Teatrul între civic și etic, 1983) sau ale prozei lui N. Filimon, A. I. Odobescu, Ion Creangă ș.a., descifrați dintr-o perspectivă diacronică, dar mereu raportați la gustul și orizontul de așteptare al actualității. O contribuție aparte o aduce C. în domeniul eminescologiei. În exegezele Eminescu în conștiința critică (1994), Eminescu în perspectivă critică (1997), Eminescu în orizontul criticii (2000), este vădită cumpăna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
că aceste poziționări pot fi înțelese dacă luăm în calcul cultura politică în care s-au format politicienii români și electoratul care îi susține și dacă urmărim ce înțeleg românii prin europenitate. Pornind de la aceste premize metodologice, propun o prezentare diacronică a poziționărilor față de europenizare (identificabile în mesajele explicite și în cele implicite), deoarece acestea s-au modificat de la un ciclu electoral la altul. La capătul unui asemenea demers vom constata că, în procesul de integrare europeană, românii au cel puțin
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
venirea la putere a opoziției. Abrogarea unui număr similar de legi și de către guvernarea PSD după 2000 atrage însă atenția. În același timp, există și exemple care tind să infirme impactul intereselor politice, în speță electorale, asupra producției legislative. Distribuția diacronică a legilor modificate sugerează că, spre sfârșitul legislaturii, nu sunt adoptate legi care ar putea genera beneficii electorale la alegerile din 1996. Ponderea legilor modificate de guvernarea CDR este egală pentru 1995 și pentru 1996 (nu există o aglomerare evidentă
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
nivelul administrației publice centrale și instituțiilor consacrate constituțional. Noua coaliție de guvernare concentrată în jurul Convenției Democrate Române (CDR) se remarcă prin decizii importante în acest domeniu 9. Însă, dacă analiza de discurs poate identifica "voința politică" din spatele acestora, o analiză diacronică a procesului de elaborare a politicilor publice care acoperă un deceniu și jumătate, le diminuează cu mult caracterul excepțional, de "alegeri politice majore". Ele sunt înscrise într-un proces de construcție instituțională, ale cărui trăsături nu sunt atât de ușor
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Departe de a epuiza oricare din obiectivele sau temele de reflecție menționate, acest studiu oferă un cadru minimal pentru orice analiză a relației între opțiunile partidelor politice românești postcomuniste și politicile publice adoptate. Mai ales în cazul unei analize comparative diacronice, este necesară cunoașterea tabloului general al legislației care stă la baza tuturor politicilor sectoriale și a variațiilor principale care au fost înregistrate. În caz contrar, studierea rezultatelor guvernării prin raportare la programele politice, la cele de guvernare sau la discursul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
alți vectori de opinie (jurnaliști și intelectuali publici), sondajele arătând o mare aderență a majorității populației pentru UE pe fondul unei la fel de mari ignoranțe cu privire la ce înseamnă obiectul adorației (Gherghina 2010, 66). În fine, al treilea pas va fi analiza diacronică a poziționărilor partidelor politice față de ideea europeană. Consider necesară o asemenea abordare fiindcă, în afară de elementele cvasiconstante cum sunt trăsăturile culturii politice și reprezentările cele mai frecvente ale ideii europene, a existat o evoluție a acestor poziționări. O simplă inventariere a
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
s-au înscris în categoria celor ce nu aveau nicio legătură cu europenitatea (mineriadele, evenimentele de la Tîrgu Mureș). Deci, analiza ideologică pe care o propun urmărește identificarea poziționării partidelor politice și a liderilor lor față de ideea europeană într-o perspectivă diacronică. Chiar dacă există un fundament cultural și ideologic și anumite reprezentări ale ideii europene, prezente cu o anumită constanță în societatea românească, nu putem să nu recunoaștem o anumită evoluție a fenomenului urmărit, determinată de factori de natură politică (anumite decizii
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
României au așteptat să le vină Europa acasă și, dacă nu s-a întâmplat această așteptare, și-au luat curajul de a-și părăsi casele și a merge acolo unde sperau că vor întâlni Europa". Înainte de a trece la abordarea diacronică a poziționării partidelor politice față de ideea europeană, țin să aduc în atenție și alte elemente ce ar putea facilita înțelegerea raportării partidelor politice din România la ideea europeană. Este vorba de câteva considerații cu caracter general, valabile pentru întreaga perioadă
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
multe dispute (Constantinescu versus Ciorbea și apoi Vasile, Iliescu versus Năstase, Băsescu versus Tăriceanu), iar din 2007 a apărut disputa dintre Cotroceni și Palatul Parlamentului (Băsescu versus cei 322 de parlamentari) -, dintre Președinte și "moguli" ș.a.m.d. O abordare diacronică Pentru a evita riscul etichetărilor generalizatoare, am decis să urmăresc poziționările partidelor politice față de ideea europeană pe cicluri electorale, fiindcă alternanțele la guvernare în România postcomunistă au adus și semnificative schimbări de discurs și de poziționare a partidelor politice. În
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
evita riscul etichetărilor generalizatoare, am decis să urmăresc poziționările partidelor politice față de ideea europeană pe cicluri electorale, fiindcă alternanțele la guvernare în România postcomunistă au adus și semnificative schimbări de discurs și de poziționare a partidelor politice. În această analiză diacronică, voi urmări mesajele proși antieuropene, explicite și implicite, așa cum le-am descris în partea introductivă. Dar, fac următoarea precizare: indicarea și comentarea acestor poziționări nu este una cu pretenții de exhaustivitate, fiind la nivelul permis de dimeniunea studiului de față
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
metoda ideologică sau perspectivistă presupune contextualizarea, depășind simplele etichetări ce ar putea induce ideea că monopolul proeuropenismului ar fi al unor formațiuni și lideri politici, iar cel al antieuropenismului, al opozanților acestora. Pentru o mai bună percepere a momentelor abordării diacronice pe care am realizat-o, propun urmărirea acestora în tabelul de mai jos, cu cu cele trei clauze metodologice enunțate mai sus. Tabelul 1: Atitudinile partidelor românești față de ideea europeană Perioada Poziționări proeuropene Poziționări antieuropene 1990-1992 FSN: a) în primele
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
va conserva și reactivarea temei va oculta subiecte de actualitate care ar trebui aduse în dezbaterea publică. Anticomunismul va rămâne o bancă simbolică de la care se vor împrumuta în aceleași condiții și cripto și anticomuniștii. În al doilea rând, abordarea diacronică pe care am realizat-o dovedește faptul că toate partidele politice au probat poziționări pro și antieuropene, din următoarele cauze: a. cultura politică a liderilor și membrilor: moștenitorii PCR au propagat (cu voie sau fără de voie) vechi concepții interiorizate în timpul
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
desțelenite. Un astfel de teritoriu ce a fost oarecum incomplet explorat îl reprezintă ecourile pe care le-a creat clasicismul francez al secolului al XVII-lea în epocile următoare. În acest sens, lucrarea noastră încearcă să evidențieze printr-o abordare diacronică revenirea ritmică a tendințelor clasice, așa cum au fost stabilite într-o manieră atât de coerentă, puternică și persuasivă de către reprezentanții Marelui Secol. Aceste reîntoarceri la matricea clasică au mai fost, pe rând, semnalate în contextul unei epoci sau al alteia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicii fiind definiți drept autorii care se studiază la școală, în clase. În ceea ce privește scriitorii secolului al XVII-lea francez, aceștia nu s-au perceput drept clasici, fiind astfel denumiți abia începând cu secolul al XVIII-lea, printr-o abordare așadar diacronică, retrospectivă. Tulburările și insurgența romantică a secolului al XIX-lea a dus la o nouă redimensionare a termenului, prin încadrarea de data aceasta într-o sferă oarecum peiorativă, ținând de asocierea cu ideea de academic, înțeleasă drept așezare sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cuvântului, impunându-se, de altfel, mai mult datorită stilului, decât datorită conținutului care valorifică principii deja cunoscute. Însă chiar dacă în plan sincronic, textul lui Boileau nu influențează decisiv istoria clasicismului francez, care deja fusese în mare parte scrisă, în plan diacronic raporturile sunt cu totul altele, Arta sa poetică devenind un reper fundamental pentru teoreticienii neoclasicismelor. În acest sens, se poate afirma că substanța clasicismului s-a putut regenera în secolele următoare mai ales datorită coerenței și forței persuasive prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Astfel, se sugerează că amândoi posedau un spirit mai degrabă logic decât imaginativ, amândoi au predicat morala și virtutea, amândoi și-au bazat demersul critic pe virtuțile clasice esențiale ale rațiunii și bunului gust, amândurora le-a lipsit o perspectivă diacronică asupra literaturii Boileau prin disprețul pentru Renașterea franceză și membrii Pleiadei, iar Johnson prin ignorarea creațiilor engleze de dinainte și din timpul epocii lui Shakespeare. Spre deosebire de predecesorul său francez însă, Samuel Johnson nu și-a coagulat principiile într-o artă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este subsumat rațiunii și este raportat la reguli, dar presupune, totodată, și așezarea pe același palier a noțiunilor de frumos, bine și ... diform. Se produce, astfel, deschiderea către un nou tip de estetică, mai permisivă și, din punct de vedere diacronic, mai modernă. Prin impuritatea ei, viziunea lui Muratori se subscrie instabilității secolului al XVIII-lea, marcând totodată punctul de vedere al unui gânditor care scria sub alte zodii spirituale decât cele franceze. III.6. Ignacio de Luzán În 1737 când
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în măsura în care, după cum am mai sugerat într-un capitol anterior, nu poate corespunde întru totul complexității realităților artistice, care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trecutului. Nu aservire, nu copiere, nu plagiat, care duce inevitabil la epigonism, ci prelucrare fertilă a cauzelor generatoare de valori, analiza minuțioasă a acestora și extragerea unor reguli ce pot servi drept ghidaj pentru literatura viitoare. În acest sens, viziunea diacronică trebuie înlocuită cu una sincronică prin "perceperea trecutului nu numai ca trecut, dar și ca prezent."274 Se conturează aici ideea simultaneității epocilor, a anulării perspectivei lineare și a asumării uneia telescopate este o viziune de sorginte clasică prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
le pot transforma într-o moștenire de durată."302 Este aceeași idee pe care Eliot a dezvoltat-o mai ales în Tradiția și talentul personal, vizând obținerea autonomiei creatoare numai prin reconsiderarea activă și fertilă a tradiției. Doar o perspectivă diacronică, doar conștiința istoriei poate evidenția locul și rolul pe care un nou artist trebuie să-l împlinească. Referindu-se la poezia secolului al XX-lea, autorul încearcă să-i prevadă destinul, așezându-l sub semnul unei anumite austerități (o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tipizarea, respectarea verosimilului, trăsături pe care romanele lui G. Călinescu, de exemplu, le-au ilustrat într-o manieră reușită artistic, relevând, în acest caz, consonanța între idealurile teoretice din Sensul clasicismului și operă. În general însă, prin abordarea unei perspective diacronice se poate remarca o diminuare a reflectării neoclasicismului teoretic în substanța operelor. Astfel, în secolul al XVIII-lea, creațiile mai dezvoltă într-o mare măsură elemente clasice, ca un rezultat al fascinației încă extrem de puternice față de modelul francez. Le lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și-au lăsat amprenta asupra regenerărilor clasice. Desigur, influența lor nu a fost recunoscută ca atare la momentul respectiv, după cum nici majoritatea neoclasicismelor nu au fost percepute pe deplin, nici din unghiul sincronic al epocii, nici mai târziu prin raportare diacronică, fiind integrate în mod greșit în fluxul general al curentelor care s-au perindat pe scena culturală a istoriei. Astfel, această falsă omogenizare a realităților culturale fie a ignorat cu totul manifestările neoclasice, fie le-a catalogat drept alunecări bizare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
disfuncțiilor sociale în spațiul urban românesc, am realizat în timp mai multe analize care au vizat identificarea unor probleme de fond ale spațiului urban la noi în țară, precum și unele modalități de soluționare a acestora. Pentru a construi o imagine diacronică a ceea ce a fost relevant pentru municipiul Iași, am realizat printre altele o bază de date electronică a arhivei cotidianului Evenimentul de Iași, începând cu 27 mai 1991, momentul apariției primului număr în ediție nouă. Acest ziar a fost foarte
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
acum eșichierul jocului aparținea În Întregime creștinismului oficial, ale cărui virtuți persuasive nu țineau de logică, ci de putere. Dar sistemul dualismului nu era nici pe departe epuizat. Această carte Își propune să analizeze În continuare cîteva dintre manifestările lui diacronice, mergînd pînă În ziua de azi. Capitolul XI Nihilismul modern Unde nu-s zei, domnesc stafiile Novalis 1. Nașterea nihilismului Nu avem intenția de a face aici un rezumat al dezbaterii cu privire la nihilism, concept care apare În 1799 și continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
profundă a ideii de confruntare, un determinant fundamental al dinamicii culturale dintotdeauna. Jocul și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini (într-o înțelegere foarte restrânsă, polemica se referă la argumentele prin care creștinii, între ei, urmăreau să determine natura adevăratei lupte
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]