276 matches
-
bibliografie ISBN 978-606-24-0148-1 I. Pîrvu, Bogdan C. S. 616.895.7 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
creații. Având în vedere natura specială a temei abordate, metodologia se schimbă, de la o secțiune la alta a lucrării. Astfel, combinăm metoda istorică, cu o lectură critică a unui număr de contribuții teoretice din literatura de specialitate, clasică (în capitolul "Diacronie paranoică") și mai recentă (în capitolul "Sincronie paranoică"), a căror valoare explicativă o testăm în secțiunile următoare ("Metodă paranoică I" și "Metodă paranoică II"), în care ne concentrăm asupra "metodei paranoico-critice" promovate de Salvador Dalí. Termeni precum "paranoia" ori "paranoic
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe cei prea sensibili la critică, sau suspicioși - neuitând nicio clipă că paranoia este o boală, nu o trăsătură de caracter. Nu neglijăm nici faptul că paranoia este o entitate dinamică, un continuum (sindrom) de forme, ceea ce presupune nuanțări atente. Diacronie paranoică Asociată cu suspiciunea, iritabilitatea ori neîncrederea pe care unele persoane le manifestă în relațiile cu alții, paranoia a pătruns de mult în limbajul obișnuit și pare un fenomen atât de familiar, încât uităm că desemnează o afecțiune psihică serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
troian]... erau de proporții reduse, și chiar și acestea care au fost mai renumite... se dovedesc, în fapt, inferioare faimei și părerii actuale formate despre ele datorită poeților"39. Nu este acum spațiul pentru a prezenta (în replică scufundată în diacronia noțiunilor exegetice) concepția cunoscută a lui Aristotel cu privire la raportul istorie / poezie sau adevărat / veridic 40. Din antichitate și până în contemporaneitatea denumită (prin sintagma nedefinită temporal) a "zilelor noastre", romanul și nuvela istorică înseamnă neaparat că istoria preocupă în mod sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
plastice, creează imagini vizuale prin intermediul descrierii. Esențială rămâne intuiția lui Călin Dan, pentru care studierea acestor complicități între literatură și pictură duce la noi perspective de genetică textuală și la o perspectivă nouă asupra poeticii literare centrate nu atât pe diacronia operelor, cât pe experiențele sincronice din domeniul literaturii și al artelor plastice: La ce folosește o astfel de cercetare? Probabil la înlăturarea senzației de însingurare în vastitatea câmpului cultural, senzație pe care o degajă deopotrivă analiza literară și cea artistică
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vedea în special pp.11-125). Apreciez în mod deosebit corelațiile din această secvență a lucrării privind mitul și fenomenul povestirii. Printre altele, este folosită aici și lucrarea de referință a profesorului Ion Cuceu referitoare la fenomenul povestitului. Locul povestirii, ritmul, diacronia, regulile de compunere narativă, identitatea și talentul naratorului sunt esențiale și pentru profunda înțelegere a unui mit. Originile și dinamica mitologiei ocupă, de asemenea, un loc important în cuprinsul cărții. Sunt frecvente trimiteri la lucrările unor specialiști autentici, aici remarcându
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dă primele (și poate cele mai importante) indicii în privința culturii în care mitul respectiv trăiește și deschide calea celorlalte analize (orice istorie povestită luată ca obiect de studiu exhibă caracteristici externe dimensiunea relatării și locul povestirii în corpus, interne ritmuri, diacronii și reguli de compunere narativă, dar și condiții de enunțare oră și loc al povestirii, identitatea și talentul naratorului, etc).22 Profesorul Ion Cuceu subliniază importanța metodologică a atenției acordate contextului în care povestea, ca fenomen și nu doar ca
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este cu minus (D ≥ R → ). Atunci semnificatul rămâne fără semnificant, puncte suspendate, exterioare unui sistem. Este important nivelul la care se situează elementele reiterate: segmentul de suprapunere textuală poate fi restrâns, totuși semnificativ. Intertextul a primit interpretări diferite, în decursul diacroniei lui, în funcție de accentul pus fie pe autor (J. Kristeva), fie pe lector (M. Riffaterre), fie pe legătura dintre hipotext și hipertext (G. Genette) legătură/legare, în funcție de tipul de relație textuală (coprezență sau derivare). Demersul nostru se introduce cu discuția despre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). Atingerea hipertextului de hipotext degajă o tensiune aparte, tama eliadiană. Intertextualitatea proiectează operele / fragmentele în care acțio nează într-o dimensiune în afara diacroniei; istoria nu trebuie citită linear, ci, de o manieră tabulară, au loc avansări și reveniri halucinante. Identificarea unui segment inter-/intratextual comportă și un fel de eliberare de prezentul paginii în care lectorul se găsește, la un moment dat. El
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se mișca. El puse degetul în centrul lor o voluptate sufletească îl cuprinse [Lectura lineară se pune în mișcare și devine tabulară; în primă instanță, cititorul se simte derutat și încearcă să nu se piardă în acest spațiu în care diacronia este convertită în sincronie. Privirea din nou sugerează faptul că intertextualitatea este dependentă de recitire. O singură lectură nu ajunge pentru a desluși orientarea vectorială a intertextualității. Săgețile înspre hipotext pot fi vectori alunecători sau chiar vectori liberi. Abia recitirea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de limbă, între sistemele de stil, între sistemele prozodice ale celor două limbi, între tradițiile culturale ale celor două popoare, între două sisteme individuale (autorul și traducătorul). Documentată cercetare comparatistă, Pușkin și problemele existenței în memoria literaturii (2000) urmărește în diacronie asocierile contrastive și convergente ale operei pușkiniene cu alte opere. O lectură a lui Pușkin prin Dostoievski, dar și a lui Dostoievski prin Pușkin se referă la tema religioasă, mod de cunoaștere și devenire a personalității: omul prevestit de cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
notele 175 și 197). Avem în vedere, așadar, nu atât o evoluție în sincronie niște simple deveniri singulare, care se consumă în cadrul unuia și aceluiași moment istoric, ca să zicem așa "cu circuit închis" -, cât mai cu seamă o evoluție în diacronie, ce străbate epocile, dincolo de diferențele lor specifice. Atunci, de vreme ce nu ignoră evoluția diacronică, istorismul recunoaște implicit și o anumită continuitate. Vom arăta mai jos despre ce fel de continuitate este vorba. Fiindcă încercăm să procedăm inductiv, analizând mai întâi ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cadrul evoluției culturii" (s.n.)225, fără ca societatea umană în ansamblul ei să conștientizeze aceste "corelații", cu toate că "în realitate, tocmai intercondiționarea (aparent întâmplătoare și incoerentă) dintre indivizi realizează corelația scopurilor, necesară în istoria umanității"226. "Corelația scopurilor" este văzută atât în diacronie, sub forma continuității de acțiune, cât și în sincronie, sub forma conjugării eforturilor creatoare pentru atingerea unui țel comun. Ea apare astfel ca o îngemănare între libertatea individuală și necesitatea impusă de voința colectivității.227 În capitolul III (4) vom
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pentru a defini raportul dintre parte și întreg, el insistă totuși asupra unei asemenea "relații reciproce", pe care o definește ca "interdependență" (Wechselwirkung) și o urmărește atât la nivelul individului, cât și al colectivității, atât în sincronie, cât și în diacronie. Dincolo de formula în sine pe care o preferăm de dragul conciziei și al pregnanței semnificației ei -, conceptul de pars pro toto are un rol determinant în hermeneutică și sugerează deschiderea filozofului spre o viziune holistă. În același timp, acest concept ne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
2Bj). "Corelația acțiunilor" e dublată, firesc, de "corelația scopurilor" (Zweckzusammenhang). "Scopurile vieții umane spune Dilthey în Einleitung... sunt forțele constitutive ale societății", iar "ultimul reglementator al acestei finalități raționale în societate este statul"107. "Corelația scopurilor" este văzută atât în diacronie, sub forma continuității de acțiune, cât și în sincronie, sub forma conjugării eforturilor creatoare pentru atingerea unui țel comun. Ea apare astfel ca o îngemănare între libertatea individuală și necesitatea impusă de voința colectivității. Așadar, "corelația scopurilor" are la îndemână
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci analize preponderent teoretice, animate de bogăția și relevanța referirilor concrete și de ingeniozitatea unghiurilor de examinare și a conexiunilor stabilite. Romanului îi este reafirmat caracterul proteic, îi sunt relevate elasticitatea și fluiditatea poeticii, iar aceste însușiri sunt analizate în diacronie, cu ilustrări proeminente sau cu deosebire pertinente tocmai în ce privește reformularea canonului. Pluralitatea și mobilitatea formelor romanului nu îl descurajează pe autor de la strădania de a demonstra unitatea, pe care diversitatea de forme nu o estompează. Pe fundalul acestei unități se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
contraponderea celor descrise mai sus, un centru axiologic dominant, acest fenomen ocupîndu-se în principal de cunoștințe (savoirs) și de facultatea memoriei, fie ea personală sau colectivă. De aceea, procesul de transmitere are nevoie de un timp lung de desfășurare, implicînd diacronia, perenitatea, persistența. În acest loc, R. Debray amintește contribuția lui Jacques Derrida în teoretizarea conceptelor de "urmă" și de "inscripție", în special în lucrarea De la grammatologie, noțiuni-cheie pentru înțelegerea continuității unui conținut transmis de la o epocă la alta. Amprenta pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oricărei colectivități istorice: este, dacă vreți, "statica socială" a lui Comte. Noi vorbim despre structură și sincronie. Coloanele din dreapta prezintă diferențiat organele și formele corespunzătoare succesiv coloanei din stînga. Este dinamica socială, sau indicele progresului mediologic. Se vorbește, astăzi, despre diacronie și proces. A ști dacă dinamica îi este subordonată staticii, progresul, ordinii sau invers, toate țin de un domeniu speculativ care depășește cadrele observației mediologice. Nu vom intra în această discuție, remarcînd următoarele: 1. Cei prin care lumea există ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dinamică adaptării elementului englez în limba română actuala", în Sala (coord.), p. 57−67. Ciompec, G., 1974, "Prepoziția", în: I. Coteanu (coord.), Limba română contemporană, București, Editura Didactica și Pedagogica, p. 290-304. Ciompec, G., 1985, Morfosintaxă adverbului românesc. Sincronie și diacronie, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Coja, I., 1962, ,,Substantivarea adjectivelor care denumesc însușiri omenești negative", în SMFC III, București, Editura Academiei, p. 279-284. Cornilescu, A., 2006, "Din nou despre un prieten de-al meu", în: Până Dindelegan (coord.), p. 25-37
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
stabilitatea, concretețea pe care raportul (raportarea) realitate univers al cunoașterii le implică pentru subiecții educației. 6.2. Metodele didactice abordare tipologică Sistemul metodelor didactice este abordat tipologic în literatura de specialitate prin prisma raportării la diferite criterii, plasate în sfera diacroniei, respectiv a sincroniei acestor componente ale demersului instructiv-educativ sau construite, pe de o parte, din perspectiva funcțiilor (vezi supra) pe care metodele didactice le îndeplinesc în cadrul procesului și, pe de altă parte, din cea a altor coordonate ale activității (conținuturi
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
metodelor Exemple funcționalitatea 149 în cadrul demersului instructiv-educativ metode de predare și comunicare expunerea, explicația, demonstrația, conversația, învățarea prin descoperire etc. metode de fixare și consolidare exercițiul, algoritmizarea etc. metode de verificare și apreciere a rezultatelor conversația, exercițiul, metoda proiectelor etc. diacronia sistemului metodelor didactice metode tradiționale (clasice) expunerea, conversația, exercițiul, demonstrația etc. metode moderne algoritmizarea, problematizarea, modelarea, brainstorming-ul, instruirea programată, învățarea prin descoperire 150 etc. modalitatea de raportare la cunoaștere 151 metode de comunicare descrierea, explicația, conversația, lucrul cu manualul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
capacitatea de a citi și de a scrie, implicând trei componente: adaptarea, puterea și starea de grație Liliana Tolchinski, apud Dumitrana II 1999: 9. 83 Vezi, pentru prezentarea raportului psihologie pedagogie/istoria pedagogiei didactică metodică, Parfene 1999: 9-14. 84 În diacronie, didactica reflectă tendințe diferite de raportare la predare (în etapa tradițională, de tip magistrocentrist secolele al XVII-lea al XIX-lea), la predare-învățare (în etapa modernă sfârșitul secolului al XIX-lea începutul secolului al XX-lea), respectiv la predare-învățare-evaluare (în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
care îl recunoaștem în baza teoretică a domeniului Psiholingvisticii, atât de asaltat de specialiști de tânără sau mai experimentată generație, în zilele noastre. Distincțiile fundamentale teoretice lansate de Școala de la Kazan, între care „sunet // semn”, „structură fonetică // structură morfologică”, „sincronie // diacronie”, se regăsesc în toată corespondența dintre Baudoin de Courtenay și Ferdinand de Saussure de la sfârșit de secol XIX, și apoi în prelegerile de la Geneva ale lui Ferdinand de Saussure care a teoretizat structuralismul ca sistem de analiză la început de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
their translation into party systems" (p. 5). Ceea ce dă valoare paradigmei pe care o propun pentru a răspunde acestei probleme este faptul că ea constituie un veritabil model logic care interpretează geneza sistemelor de partide. Acest model trebuie citit ca diacronie regresivă, în care localizarea partidelor politice prin intermediul clivajelor permite descoperirea conflictului inițial. Un model pe care autorii lui îl consideră posibil, ba chiar "a possible model" (p. 6). Demersul acestora se compune din două mișcări: pe de o parte, "a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]