1,549 matches
-
virtuțile expresive ale registrelor grav și mediu, a respectat sacrosanta lege (pentru el, totdeauna) a contrastului, a simetriei. Doar secțiunea mediană a seriei de variațiuni a avut parte de un tușeu puternic accentuat, secțiunile extreme fiind tratate cu o delicatețe diafană (dacă îmi este acceptat pleonasmul). În final, câteva note preclasic-europene sânt o pată de culoare inspirat lăsată să cadă pe linia melodică de jazz pur. Stimulat de aranjamentul lui Nicolas Simion pe o temă din Suita a II-a pentru
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
dumasian, Contele de Monte-Cristo, în al cărui personaj, bătrînul Noirtier paralizat pe lîngă care caritabila Valentine joacă rolul de interpret, scriitorul se vede. Tot în acest registru al subtilităților în contrast cu imobilizarea carcerală a redactorului se află lucrurile volatile, de la fîlfîirea diafană a perdelelor și rochiile fluturînde în freamătul brizei care dezvelește coapsele lui Céline la zborul mătăsos al fluturilor și cuvîntul pe care cam pripit Marie Lopez, devenită secretarul său literar îl ia drept un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
actualul Cor „Ion Vidu”. Demn urmaș al unei galerii de providențiali dirijori care au marcat evoluția cântului coral românesc lugojean (Iosif Czegka, Ion Vidu, Filaret Barbu și Dimitrie Stan), Remus Tașcău a atins culmile perfecțiunii interpretative, suprema măiestrie artistică. Sunetul diafan al corului său, înnobilat cu splendide irizări cristaline, era asemuit cu cel al unei viori Stradivarius. Era supremul ideal al maestrului, care-i avea ca modele artistice pe Marin Constantin și camerala sa, mirificul „Madrigal”. La rândul său, maestrul bucureștean
Remus Tașcău și momentele de grație ale muzicii corale lugojene by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Journalistic/84060_a_85385]
-
de plan secund. Traduce cu neîndemânare din Hugo, Byron, Thomas Moore, Antioh Cantemir (satire). Cam așa sună începutul unei balade de Hugo: "Dragu-mi e visul când dimineață, / O mândră zână pășind abia / Vine ca floarea și cu dulceață / C-o diafană și blândă față, / Își pleacă fruntea asupra mea. // Ea atunci lira îmi încordează / Și îmi rezice c-un glas ușor, / Povestiri multe ce-nminunează / Bravilor care nu mai viază, / Ce zac în ticnă în groapa lor." În poezia "originală" e melancolic
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
natura perenă a spiritului, aptă a ispiti adîncimile: "Inspirația pare a se clădi și pe anumite date organice, pe anumite acumulări misterioase. Te pomenești cu un vers care te obsedează sau cu o umbră care-ți năzare aidoma unei identități diafane". E la mijloc un proces eliberator, un soi de centrifugare a anxietăților care asigură pacificarea centrului productiv: "Azi, mi-am cîștigat un fel de pace; și e interesant că, pe măsură ce poeziile mele devin tot mai neliniștite, așteptarea lor e din ce în ce mai
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
un carusel de renunțări. Nu e singura dedicație. Psihoză îi e scrisă lui Virgil Untaru, care va fi cunoscut sub pseudonimul cu care Geo Dumitrescu și-a semnat, în Cadran, prima poezie publicată: Ierunca. Chingi de generație, destrămate într-o diafană, abia bănuită, pînză de paianjen. Psihoză e împlinirea unei stări ciudate, în care sufletul se face nu pui mic de pitpalac, ci nasture, în numele căruia moare trupul: " - Sânt un om mort, prietene, nu râzi?/ un om naiv și mort... - Îl priveam
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
șarja caracterologică și pînă la expansiunea cosmică a unui eros polimorf, este recent apăruta sa carte de autor, de fapt un album bibliofil tipărit în doar o sută de exemplare, intitulat Pleurer, Rire, Dire. În această carte spectaculoasă și surprinzătoare, diafană și crîncenă, se împletesc toate aspirațiile și traumele unei conștiințe scindate, iar ciclurile care ritmează discursul de forme și de idei, credințe ancestrale, elogiul nebuniei și homo ludens sau mitul lui Sisif spun totul despre reperele morale și despre proiectul
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
la vreo cină amicală, am putut descoperi amplitudinea și profunzimea lecturilor sale, o curiozitate intelectuală dezlănțuită, un bun-gust și o rigoare a judecății exemplare. Știa să fie sever, dar avea, deopotrivă, mari resurse de umor. Putea vorbi - spre neliniștea firilor diafane - extrem de buruienos, dar nimeni nu îndrăznea să-i conteste delicatețea de fond, bunătatea, necenzurată, a inimii". O trăsătură specifică profesorului a fost implicarea, până în ultima clipă, în viața cetății. Nimic nu-l lăsa indiferent: "Îl înfuriau în mod special trei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
embleme ale modernismului. Sclipind efemer, "în ritmul clipei care'n van a fost", și consolînd-împungînd ființa cu lecția frumuseții cu cît mai evidentă, cu atît mai pieritoare. Anotimpuri-le sînt un amestec, exploziv ca mugurii și ca păstăile, de melancolie diafană și damfuri grele, de carne rătăcită în mrejele vieții îngerești: Dar mă cuprinde neputința'n ghiară,/ Când văd un stârv în zi de primăvară/ Și simt un creator incoerent." (Amiază de April). Un creator incoerent e Bonciu însuși, ciupind strune
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
ca de atâtea ori în viață, trișa și aici, și aceasta spre paguba sa, și dacă nu lua și în acest caz "ficțiunile" drept "realități" și vice-versa). După-amiază unduitoare. Multe versuri, puțină muzică acompaniindu-le precum umbra tremurândă a perdelei diafane mișcate de vânt. Câte unul din aceste versuri intră în rezonanță cu mișcările perdelei și dezvăluie subit un mirabil ținut de frumusețe, o întreagă lume în care credem mai ferm și mai irezistibil decât în propria-ne existență. Atâta forță
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
dos decît se petrece în Balzac, unde moștenitoarele marilor averi erau garanții financiari ai lui Lucien de Rubempré sau Eugene de Rastignac. Rastignacii României contemporane sunt tocmai aceste fete de succes, venite de niciunde și ajunse departe, al căror zîmbet diafan deschide miraculos anumite uși. Cupluri de aceată factură au mai existat în România, e suficient să amintim doar de Peter Imre și Corina Dănilă sau de Costel Bobic și Cristiana Răduță"; apoi, acțiune, multă adrenalină, flash-uri dintr-un trecut
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
sensibilitatea umană le îmbracă în diversele ipostaze ale existenței individuale și colective. De la scenele sociale și de la un militantism discret sau explicit, la arabescurile și conturele Art Nouveau, de la exploziile cromatice, de un barocism învăluit într-o aură eterică și diafană, la fragmentarea luminii în pete mari, și pînă la sinteza absolută, aproape de economia ultimă a hieroglifei extrem orientale din Lăutul, mecanica interioară a picturii lui Luchian nu suferă modificări majore. Indiferent de coduri și de convenții estetice, căutarea lui profundă
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
cu precădere din spațiul gospodăriilor libere din imediata proximitate geografică a cetății. Acești oameni nu au putere efectivă, nu dețin nici averi însemnate care să le faciliteze ascensiunea simbolică rapidă în cetate, nu au, în mod firesc, nici prestigiu - calitate diafană care se obține doar prin participare politică -, dar vin cu altceva, tulburător și frust, ca orice biologie care nu poate fi subestimată: au număr, sunt foarte numeroși, practic de neoprit. Ceea ce exprimă, în ultimă instanță, și aversiunea celor din interiorul
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
E'n frunza umilului pom/ Și'n șanțuri adânci ofilește.// E fără vieață mai bine?/ Mi-apari, liniștit, înainte,/ Cu colbul stârnit după tine,/ Ce-ți stă la picioare cuminte.// Cât timp socotim împreună/ De răul și binele sorții,/ Apoi, diafan, te adună/ Din nou în covoarele morții." (Apariție). O fostă prezență risipită, recuperată aproape domestic, departe de toată solemnitatea de pînă acum, în Remember: "Tu, cavaler, tu, inimă de frate,/ Te-ai sfărâmat ca un urcior de lut/ Și mi-
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracțiunii”. Talentul literar al lui Andrei Pleșu răzbate pretutindeni. De pildă, în textul despre viața lui Andrei Scrima citim o proză alertă, provocatoare. Continuarea va fi, însă, un alt portret. La fel de
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
Decorul, situat la nivelul podelei, era format dintro orchestră de ceainice, luminate pe rând și scoțând aburi și sunetele aferente, dincolo de care evolua de-a lungul unui perete, cățărată pe el în picioare sau cu capul în jos, o ființă diafană, cu forme lungi și un costum fantezist, care, prin culoare și croieli, contribuia la varietatea formelor ce se proiectau pe zid, dincolo de aburul ceainicelor. În această secțiune a eXplore dance festival-ului fantezia a fost regină, servită cu mai multă
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
înjur - nu mânjesc/ Femeile mă sperie - sunt/ Niște extratereștri din Norway./ Fac exerciții/ Și beau apă multă apă care mă consolează”. Majoritatea poemelor par, de altfel, niște exerciții de inițiere - câteodată cât se poate de profană, alteori de-a dreptul diafană - în particularul ireductibil al obiectelor din jur. Fie că e atent la mișcarea naturii, la o anumită gestică umană, Vlad Moldovan pândește mereu incongruențele, iregularitățile, „aspectul zgrunțuros” al lucrurilor, menite să (des)compună un imens „dispars”: un cosmos înțeles ca
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și nu-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă minunea aceea diafană și lucrul important și pur spre care se-ndrepta. Își înălță pieptul, să absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fără sărbătoare. Într-una, într-una silabisesc amar Cuvântul Des-pe-ra-re. (Eres) Această silabisire a cuvântului trădează o concentrare asupra sunetului, vrând să imprime o mișcare în afara sensului. Imaginea poetică devine o ființă nouă a limbajului, mult mai fragilă și mai diafană decât am fost obișnuiți. Această fragilitate născătoare de sensuri prin ea însăși este, în genere, caracteristică marii poezii. În opera lui Botta, fâlfâirea de aripi, miraculoasă, deschide ochii unei noi sensibilități, care acționează din interior, cu puteri sporite, vindecătoare. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă sau aproape diafană a culorii, contribuie la crearea unei atmosfere pline de o misterioasă poezie. Valul magic, așezat cu grijă asupra lumii, imprimă picturii o transparență destul de rar întâlnită în arta naivă. Apropo! De ce este Gheorghe Boancă un artist naiv? În primul rând
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și ele, mediocre în ambițiile lor, au rămas în hora cu iele. Senzualism suav Așa spunea un critic despre poetul Emil Brumaru! Este un fel de a te apropia de viață; e o încercare devastatoare, aș zice eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte frumusețea. "Nu sper să aflu printre formele din afară/ Pasiunea vieții ale cărei izvoare sunt în noi înșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
culoarea lui veselă, din lumina lui? Se ascundea după norii cenușii ca după perdele de mătase. Atât de fine, atât de rezistente, atât de întunecate. Prinse perdeaua de la fereastră cu ambele mâini și trase cu toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ecou fără sfârșit. Deschise ușa dulăpiorului din baie și scoase foarfeca. Cu mâna stângă prinse jumătate din păr într-o coadă și-l tăie la nivelul bărbiei. Repetă acțiunea și cu cealaltă jumătate. Acesta se răsfiră în jurul capului în unduiri diafane încadrându-i frumos chipul obosit, serios și rece. Ochii îi străluceau veseli. Efectul fusese cel scontat, îi aduse strălucire în privire și zâmbetul pe buze. Și cât de puțin avusese nevoie... Schimbare. Prima schimbare fusese făcută, iar efectul nu întârziase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
eleapt? o a? teapt? aprinzându-?i, una cate una, f?cliile pe altarul luminat de icoanele cerului,stelele: „Natură doarme dus?, ț?riile În pace Din limpedea n???ime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane ??i limpezesc În tremur a lor icoane. Tot mai adânc domne?te ț?cerea În? eleapt? - Se face cum c? noaptea minunea ?i-o a? teapt? Deodat? luna-ncepe din ape s? r?saie ?i p?n' la mal dureaz
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]