194 matches
-
Moldova și Bucovina. Glosar (anexă a tezei de doctorat), Iași, Centrul de multiplicare al Universității Al. I. Cuza. A fost unul dintre inițiatorii și dialectologul organizator al programului de redactare asistată de calculator a atlaselor lingvistice românești, o noutate în dialectologia românească actuală, acest proiect desfășurându-se în cadrul unui program de colaborare interdisciplinară între Institutul de Informatică Teoretică și Institutul de Filologie Română A. Philippide din Iași. O pasiune aparte a direcționat, în ultimele două decenii energia și interesul lui Ion
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
din Iași. A fost membru fondator, din anul 1993, al Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române - Filiala Iași, în cadrul căreia a susținut mai multe comunicări pe teme de antroponimie istorică. A publicat numeroase studii și articole în domeniile dialectologiei, interferențelor lingvistice și antroponimiei în țară și în străinătate (Germania 2002). A decedat la data de 12 octombrie 2002 și a fost înmormântat în Cimitirul Sf. Apostoli Petru și Pavel din Iași. REFERIRI ARTICOLE: -ZĂSTROIU, REMUS, Ion A. Florea (1941-2002
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
diverse căi de abordare a domeniului. Cu informația la zi, cunoscător al școlii neogramatice, desigur și prin intermediul lucrărilor lui A. Lambrior, pe care le analizează și le prelungește în încercările proprii, el are opinii în câteva chestiuni de gramatică istorică, dialectologie, limbă literară. Istoria limbei și literaturei române (1886), manual pentru cursul liceal superior, include și astfel de incursiuni, precum și o prezentare, sumară, uscată, cu destule inadvertențe, a cărturarilor și scriitorilor. Util, aplicat, interesul redactorului față de literatura populară face din „Contemporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
inițiatorul primului congres al filologilor români care sa desfășurat între 13 15 aprilie 1925 și la care a prezentat comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere. O cerere interesantă face Densusianu Senatului universitar: înființarea a două noi catedre: de dialectologie română și de folclor. În anii 1927 și 1928 călătorește în Franța. Ovid Densusianu se retrage tot mai mult în lumea cuvintelor pregătindu-și cu minuțiozitate cursurile pentru tinerii săi studenți. Îi apare în 1932 la Paris volumul al doilea
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
său de a spune adevărurilor pe nume în societatea românească a timpului, dintre celebrități așa cum a făcut-o Densusianu. De fapt Densusianu a fost omul care ar fi trebuit neapărat să trăiască în zilele noastre. 2.6. Dialectolog La Densusianu dialectologia ca și filologia și folclorul nu rămâne izolată, ci apare într-un tot cu folclorul faptele de limbă, cu etnografia. La început el a fost adversar al geografiei lingvistice: „Când se face Geografie-lingvistică se pierde din vedere un lucru: că
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
numai cu unele preocupațiuni. Să urmărim seria de cuvinte interesante, să mărim fonetismul interesant, să urmărim și regulile și grupările lingvistice adică să ne mulțumim numai cu crâmpeie de frază." Consideră că nici culegerile de folclor nu sunt suficiente pentru dialectologie. De aceea trebuie să se recurgă la vorbirea vie foarte variată de fiecare zi a oamenilor simpli. În Histoire de la langue roumaine expune teoria formării dialectelor limbii române Graiul nostru din 1908 concurează fericit Cuvintele din bătrâni de Hasdeu. În
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
provincialisme muntenești. Pe linia cercetării dacoromânei, Densusianu a ajuns la dialectul istroromân. Astfel „Istoria limbii române" va fi și o istorie a dialectelor din sud. În 1927 la stăruința lui se înființează la Facultatea de Litere din București catedra de Dialectologie și folclor romanic, catedră ce va fi ocupată până 1938 de I.A.Candrea, iar din 1943 de Tache Papahagi care alătură cercetările folclorice la cele de grai. Importanța reciprocă pe care o care cercetarea împreună a folclorului și filologiei
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a doua acele materiale importate asimilate și materializate. Primei grupe îi aparținea literaturii folclorico originale, iar celei de-a doua o literatură importată, de origine străină. Densusianu restrânge domeniul folclorului la producțiile, spirituale delimitându-l astfel de antropologie, etnografie și dialectologie, disciplină căreia îi fusese înserat. Când cercetarea asupra particularităților fizice ale unui popor, formează astăzi obiectul unui studiu special, al antropologiei, de ce 1-am introduce în folclor ? Tot astfel, ce rost pot avea informațiile asupra artei populare, asupra îmbrăcămintei și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și interesul pe care-l poate oferi pentru folclor”. Graiul din Tara Hațegului este prima lucrare model, prin care Ovid Densusianu a încercat să-și pună în practică metodele sale de cercetare și culegere a folclorului. Această monografie aprofundează cercetarea dialectologiei, metodologia restrângându-se în funcție de anumite concepte. Metodele sale de cercetare și culegere a materialului folcloric sunt incluse într-un proiect pe care îl prezintă în sesiunea din 1920 a Academiei. El preconizează fixarea unui anumit sistem de transcriere: „Publicarea textelor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
pe care îl prezintă în sesiunea din 1920 a Academiei. El preconizează fixarea unui anumit sistem de transcriere: „Publicarea textelor populare trebuie să facă după norme științifice de transcriere așa încât materialul folcloric să fie o contribuție adevărat științifică și pentru dialectologie. Sistemul de transcriere se va fixa ulterior și el se va indica în volumul care va inaugura seria nouă de publicațiuni de folclor ale Academiei Române." în adunarea materialului să se țină seama și de folclorul tradițional dar, și de cel
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
numai folcloriștilor ci și filologilor pentru că sunt fapte lingvistice care apar în altă lumină dacă cunoaștem stratul lor folcloric.” După cum se observă,Ovid Densusianu a sesizat mai bine ca oricine legăturile strânse dintre folcloristică și etnografie, sociologie, istoria limbii și dialectologie, istoria literaturii, etc. Ovid Densusianu se interesează la un moment dat de contribuția specifică a celor două sexe în procesul creației folclorice fără să fi cunoscut afirmația lui Ioan Slavici: „Bătrânii amestecă înțelepciunea, bărbații puterea și fetele simțirile lor în
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
cel liric, în legătură cu baladele, el remarcă faptul că sunt puține, proza epică semănând cu cea din alte părți" În Introducere este prezentat un subcapitol ce tratează despre graiul acestor locuri, subcapitol în care Densusianu ne ține un adevărat curs de dialectologie și istorie a limbii române, subcapitol care prezintă particularitățile de fonetică, morfologie, lexic, prezentând la sfârșitul Introducerii, care se întinde pe parcursul a 55 de pagini un material consacrat toponimiei acestor locuri, numelor de persoane caracteristice oamenilor din Țara Hațegului, numelor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Patru Pîrv, 52 ) În dorința sa de a culege cît mai multe texte, „arhtivo vii”, furat și de limba „țării" strămoșilor săi, Densusianu uită de latura artistică a textelor oferindu-ne un material bogat în mărturii de istorie, sociologie și dialectologie. Este adevărat că întâlnim și cântece, balade, colinde, descântece amestecate ce-i drept cu povestiri, basme, legende, amintiri, întîmplări, snoave, dar Densusianu uită să ne dea măcar cîteva indicații despre repertoriul folcloric, ceea ce ar însemna că Graiul din Țara Hațegului
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Vasiliu, Al.Rosetti, I. Stoian, F. Brînzeu, C. Brăiloiu, L .Preda, T. Gîlcescu, Alexandrina Istrătescu. Între opere de mare însemnătate trebuie menționate înainte de toate 43 culegerile monografice cu privire la graiul, folclorul și etnografia diferitelor ținuturi: Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, Etnografie, folclor, dialectologie folclorul din Rîmnicu-Sarat, Tache Papahagi Graiul și Folclorul Maramureșului 3 D. Sandru ai F. Brîzeu, Printre ciobanii din Jina, T. Gîlcescu ,Folclor din Gorj. În afară de grija pentru redarea cu fidelitate a documentului popular, principalul merit al școlii Densusianu surprindem și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
îngrijirea unui colegiu de redacție alcătuit din Otto Benkö, Crișu Dascălu, Eugen Dorcescu, Rodica Suflețel, colegiu care se schimbă la următoarele apariții. C. C. de s. are un număr variabil de pagini, oscilând între 130 și 240. Pe lângă secțiunile Istoria limbii, dialectologie și Științe sociale, fiecare număr conține o secțiune substanțială intitulată Poetică și stilistică, în care sunt publicate studii teoretice și analitice asupra textului literar, asupra metodelor de abordare a literaturii, efectuate din perspective moderne. Rubrica „Recenzii” vădește apetența colaboratorilor pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286008_a_287337]
-
Weigand, RIR, 1931, vol. I, fasc. 1; Dimitrie Macrea, Studii de istoria limbii și lingvisticii române, București 1965, 231-245; Maria Luiza Ungureanu, Scrisorile lui Gustav Weigand către Artur Gorovei, REF, 1968, 6; Vasile Arvinte, Contribuția lui Gustav Weigand la dezvoltarea dialectologiei românești, ALIL, t. XXXIII, A. lingvistică, 1992-1993; Popa, Convergențe, 200-216; Datcu, Dicț. etnolog., II, 289-290; Rusu, Membrii Academiei, 566; Ion Taloș, Gustav Weigand și literatura populară română, în Întâlniri între filologi români și germani. Actele colocviului de la Cluj, 24-26 mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290675_a_292004]
-
comic atribuit țiganilor se găsesc cu ușurință: „Hauleu, mînca-ți-aș! sare țiganul, haruncă-mi și mie ho cîteva știulețe!”; „ham căzut”, „Mai bine dă-mi ho foaie dă hoarză și cu ho falie de mămăligă” (IV, 1989, 150-154). În lucrările românești de dialectologie, formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
etc. Textul rămîne: simplu, clar, transmițînd energia inconfundabilă a inteligenței veritabile. Sînt studii publicate între 1957 și 2003, dar chiar cele mai vechi nu par învechite; dimpotrivă, raportate la contextul apariției lor, frapează prin modernitate. Pornind de la datele tradiționale ale dialectologiei, Magdalena Vulpe s-a ocupat de limba vorbită, sociolingvistică, dialog, domenii care urmau să devină tot mai actuale, mai "la modă". Recitind aceste texte, îți dai seama că Magdalena Vulpe reușea de fiecare dată nu numai să comunice ceva nou
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
lung"; "noi rîdem de ei"). Magdalena Vulpe a studiat caracterul popular al limbii pe baza sintaxei, elementul cel mai stabil, dar și cel mai neglijat de cercetătorii precedenți (de obicei atrag atenția fonetica și vocabularul). A scris mult în domeniul dialectologiei (interpretarea și dificultățile de transcriere, arii de răspîndire a perfectului simplu sau a unor cuvinte, sesizarea unor date de istorie orală în texte dialectale). A analizat (prin cîteva studii remarcabile) raportul dintre termenii de înrudire și termenii de adresare, cîteva
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
tăceri înțelepte, un pic sceptice, în care lucrurile se așează pînă la urmă în matca lor - sau se acoperă definitiv de ridicol. Profesorul Brâncuș a pus adevărată pasiune în mai multe domenii lingvistice - istoria limbii, gramatica, istoria lingvisticii, albanologia, tracologia, dialectologia - astfel încît cronicarul chiar nu știe cu ce să înceapă. În istoria limbii române, din care a publicat recent un prim volum de foarte utilă sinteză (Introducere în istoria limbii române, vol. 1, București, 2002), profesorul reușește de mulți ani
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
predat limba română la universitățile din Torino și Milano, apoi la Universitatea "Eötvös Lórand" din Budapesta. A fost prorector al Universității din Baia Mare și secretar al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO. A publicat cărți de lingvistică, dicționare, lucrări de dialectologie și folclor, dar și romane și piese de teatru. Un roman cu un subiect mai puțin obișnuit este Pensiunea Barbagia apărut în 1992. Personajul principal al romanului, un țăran, Axinte Grapini, este arestat în anii stalinismului pentru că îl evocă în
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
numai de la Moscova și Leningrad" (apud Vințeler, op. cit., p. 245). Cunoscând toate limbile clasice, romanice, germanice și slave, profesorul Piotrowski este, în același timp, prototipul lingvistului total, care a abordat, în cercetările sale, toate compartimentele limbii: fonetică, morfologie, sintaxă, stilistică, dialectologie, lingvistică generală, lingvistică matematică etc. * - Stimate Domnule Profesor, am aflat multe lucruri despre activitatea Dvs. din cartea profesorului Onufrie Vințeler, Portrete și cărți (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005). În această carte, profesorul Vințeler spune, între altele: "Regretatul acad. Emil Petrovici, care
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
părțile de vorbire, formă și funcție, sincronie, diacronie și tipologie, universaliile lingvistice și celelalte, logica limbajului și logica gramaticii, tradiție și noutate în știința limbajului, schimbul lingvistic, omul și limbajul său, primatul istoriei, interdisciplinaritatea și limbajul, sens și sarcini ale dialectologiei, socio- și etnolingvistica, limbajul și politica, competența lingvistică, lingvistica contrastivă, principiile semanticii structurale, creația metaforică, limbaj și poezie și un etcetera care poate fi interminabil. După traducerea integrală a operei sale în japoneză, un cunoscut lingvistic din acea țară, Takashi
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
de succesori pentru dascălii ale căror nume sunt rostite cu venerație de toți cei a căror viață a fost sau este legată de activitatea Catedrei de germanistică. Pentru perioada până în decembrie 1989, se cuvin menționați ca mentori dr. Johann Wolf (dialectologie, metodică, literatură germană), prof. univ. dr. Stefan Binder (lingvistica germană), prof. univ. dr. Yvonne Lucuța (teoria și practica traducerii, lingvistică contrastivă, semantică și lexicologie), dr. Eva Marschang (literatură germană, stilistică), dr. Herbert Bockel și dr. Walter Engel (literatura germană din
Agenda2006-20-06-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/284961_a_286290]
-
prof. univ. dr. Yvonne Lucuța (teoria și practica traducerii, lingvistică contrastivă, semantică și lexicologie), dr. Eva Marschang (literatură germană, stilistică), dr. Herbert Bockel și dr. Walter Engel (literatura germană din Banat), dr. Franziska Itu (metodică), lect. univ. dr. Peter Kottler (dialectologie, interferențe lingvistice). O serie de absolvenți au fost cooptați de-a lungul anilor în colectivul catedrei, remarcându-se ca germaniști: dr. Herbert Bockel, Edith del Mondo-Jenter, Remus Zamfir, dr. Maria Berceanu, Radegunde Tauber, dr. Walter Engel, dr. Maria Grozav, Silvia
Agenda2006-20-06-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/284961_a_286290]