254 matches
-
din secvențe eterogene, și secvența narativă presupune prezența unor propoziții descriptive (în Pn1, mai ales, și în Pn3 care nu este, în general, decât o descriere de acțiuni, dar și a unor propoziții evaluative sau, mai mult, a unor secvențe dialogale mai mult sau mai puțin dezvoltate, care au funcția de a complica structura compozițională a secvenței. În stadiul actual al cercetării noastre, credem că suntem în măsură să enumerăm o serie de mărci de suprafață; reperarea lor ar fi suficientă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
normele descriptive ale lumii în care intrăm. Trăsăturile banale pentru un om (tema-titlu) care măsoară 1,85 m (proprietate), cu ochii (parte) albaștri (proprietate), părul (parte) negru (proprietate) și cu pielea (parte) albă (proprietate) sunt transformate, prin punerea în scenă dialogală (evaluările succesive) într-o descriere excepțională în viziunea Domnului și Doamnei K. Adăugirea metonimică (haine, rachetă) vine să completeze această descriere, de altfel absolut canonică. 6. Exerciții de analiză secvențială Textul 3.1. Un portret în paralel (L. Bodard) Analizați
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lucru, căci el mai povestește că un glonte din ulei de migdală, tras într-un stîlp, l-a crăpat și a sărit pe pămînt, fără să se fi stricat. Jules Verne, Les Aventures du capitaine Hatteras Capitolul 6 Prototipul secvenței dialogale Dialogul, în sensul restrâns al termenului, reprezintă doar una este drept că cea mai importantă dintre formele interacțiunii verbale. Însă, prin dialog putem înțelege, în sens lărgit, nu doar o formă de comunicare verbală, directă și rostită cu glas tare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cuprinde momente (secvențe monologate) narative, descriptive, explicative sau argumentative nu constituie un argument de diferențiere pertinent. În funcție de cele afirmate, în ceea ce privește textualitatea și modul său de structurare, dialogul este, prin caracterul său de eterogenitate, comparabil cu povestirea, incluzând aici secvențele descriptive, dialogale, explicative. Ipoteza privind secvențialitatea ține seama atât de eterogenitatea compozițională a dialogului, cât și de cea a altor forme de punere în text. Ea nu ne obligă să acordăm un loc aparte unui anumit tip în raport cu altul, chiar dacă, așa cum sublinia
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
limbaj" (in Todorov, 1981: 292). Cea de-a doua obiecție care este și cea mai evidentă are legătură cu caracterul monologic al primelor patru forme de punere în text. Asumată de un număr de locutori (cel puțin doi), o secvență dialogală este prin definiție poligerată. Nu voi reține acest aspect din două motive. În primul rând se neglijează faptul că secvențele monogerate sunt întotdeauna cuprinse, pe lângă alt tip de secvențe, într-o coenunțare. Roman Jakobson, referindu-se la Peirce și Vygotsky
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
neglijează faptul că secvențele monogerate sunt întotdeauna cuprinse, pe lângă alt tip de secvențe, într-o coenunțare. Roman Jakobson, referindu-se la Peirce și Vygotsky, nota în Essai de linguistique générale: "Orice discurs individual presupune un schimb" (1963: 32). În raport cu enunțul dialogal, în care intervențiile interlocutorilor se succed, monologul se caracterizează prin omogenitatea aparentă a intervenției unui singur subiect vorbitor. Gânditorii antici considerau însă discursul ca fiind ceva interior sau chiar un dialog interior, iar toți lingviștii, după Bahtin-Voloșinov (1929) și Vygotsky
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
astăzi că "prin dialog se subînțelege chiar un discurs interior" (Jakobson, 1963: 32). Așa cum nota E. Benveniste: "Monologul" este un dialog interiorizat, formulat într-un limbaj "interior", între un eu locutor și un eu auditor." (1974: 85). Într-o structură dialogală, vocile interlocutorilor își răspund, intervențiile se succed, păstrând totuși un caracter de autonomie, așa cum observă Voloșinov: Enunțurile foarte dezvoltate, cu toate că reprezintă producția unui interlocutor de exemplu: discursul unui orator, cursul unui profesor, monologul unui actor, reflecțiile unei singure persoane spuse
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Sarraute. "Principiul dialogic", atât de îndrăgit de grupul de lingviști reprezentat de Bahtin, relativizează foarte mult aceste distincții care acum se încearcă a fi evidențiate pentru a putea pune în opoziție formele monologale (povestirea, descrierea, argumentația și explicația) cu forma dialogală și pentru a exclude dialogul din cadrul oricărei reflecții tipologice. Oricare ar fi gradul de acord sau chiar de maxim dezacord dintre partenerii unei interacțiuni dialogate, aceștia cooperează, fie că vor sau nu, la producția unei unități perfect identificabile, care cuprinde
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o co-construcție, o "realizare interactivă" (Schegloff 1982) care se prezintă nu doar în forma unei succesiuni de "schimburi verbale" (Roulet 1981), ci ca o "structură ierarhică de schimburi verbale" (Remi-Giraud 1987). Putem astfel să ne punem întrebarea dacă un text dialogal nu reprezintă o succesiune ierarhizată de secvențe numite schimburi verbale. În acest caz problema care apare este aceea de a ști dacă această secvență-schimb este cumva unitatea constitutivă a unui text dialogal, așa cum secvențele dintr-o povestire reprezintă unități constitutive
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
astfel să ne punem întrebarea dacă un text dialogal nu reprezintă o succesiune ierarhizată de secvențe numite schimburi verbale. În acest caz problema care apare este aceea de a ști dacă această secvență-schimb este cumva unitatea constitutivă a unui text dialogal, așa cum secvențele dintr-o povestire reprezintă unități constitutive ale acestui gen narativ particular; sau dacă are vreo importanță că această formă de punere în text este poligerată (intervențiile mai multor subiecți) intervenienții succesivi fiind, fie că vor sau nu, angajați
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și parțial. Dacă această dorință lipsește, relația dialectică se dizolvă în jocul-spectacol al dialogului eristic. (Dispaux 1984: 55) Făcând distincția dintre strategi, experți, ideologi și surzi, analiza lui Dispaux se situează în mod evident la nivel mai curând conversațional decât dialogal. Astfel vom încerca să abordăm în altă manieră această problematică, punându-ne întrebarea dacă am putea imagina un nucleu prototipic comun tuturor formelor de dialog. 3. Organizarea secvențială a prototipului dialogal Așa cum nota Catherine Kerbart-Orecchioni în secțiunea de lingvistică din
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în mod evident la nivel mai curând conversațional decât dialogal. Astfel vom încerca să abordăm în altă manieră această problematică, punându-ne întrebarea dacă am putea imagina un nucleu prototipic comun tuturor formelor de dialog. 3. Organizarea secvențială a prototipului dialogal Așa cum nota Catherine Kerbart-Orecchioni în secțiunea de lingvistică din primul volum al prezentării de sinteză L'Interaction verbale, teza noastră constă, în esență, în a "repera regulile care guvernează organizarea unei conversații" (1990: 198). Așa cum este firesc, o mare parte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
după caz, mai mult sau mai puțin suplă sau rigidă" (Kerbrat-Orecchioni 1990: 200). Însă, în loc să fim descurajați de aceste caracteristici flotante și foarte diverse, vom încerca, în cele din urmă, să delimităm nucleul dur prototipic prin excelență al înlănțuirilor secvențelor dialogale. Această schemă prototipică nu are un rol normativ mai important decât cele precedente. Datorită specificului interacțiunii verbale, ea este cu siguranță însă, mai mult decât cele precedente, supusă influenței unor elipse și unor realizări incomplete. Atkinson și Heritage definesc unitatea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de-a face cu un model ierarhic [Text < Secvență < macro-propoziții < propoziții] sau dacă acest model trebuie restructurat. Dacă sunt necesare câteva restructurări, nu trebuie ca acestea să implice o descriere înglobantă. Specialiștii afirmă de comun acord existența unei macro-unități: textul dialogal pe care o numesc mai curând "interacțiune", "incursiune", "eveniment de comunicare" sau "întâlnire". Textul dialogal poate fi definit ca o structură ierarhică de secvențe numite generic "schimburi". Se impune aici să delimităm două tipuri de secvențe: Secvența fatică, de deschidere
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trebuie restructurat. Dacă sunt necesare câteva restructurări, nu trebuie ca acestea să implice o descriere înglobantă. Specialiștii afirmă de comun acord existența unei macro-unități: textul dialogal pe care o numesc mai curând "interacțiune", "incursiune", "eveniment de comunicare" sau "întâlnire". Textul dialogal poate fi definit ca o structură ierarhică de secvențe numite generic "schimburi". Se impune aici să delimităm două tipuri de secvențe: Secvența fatică, de deschidere și de închidere, Secvența tranzacțională, care constituie corpul interacțiunii. Ideea de constrângere participativă, delimitată de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să definesc secvențele fatice. Începând cu observațiile lui Jakobson și Benveniste (1974: 86-88) care se referă atât unul, cât și celălalt, la teoria pragmaticii limbajului aparținînd antropologului Malinowski (Adam 1990d) se cunoaște că în deschiderea unei interacțiuni (într-un text dialogal) există o etapă ritualică foarte delicată, și în funcție de societate, de o mai mică sau mai mare întindere, R. Jakobson vorbește de posibilitatea unui "schimb destul de intens de formule ritualizate" (1963: 217), chiar "adevărate dialoguri, al căror principal obiectiv este cel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente de întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea face trecerea de la secvență unitatea constitutivă a textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea face trecerea de la secvență unitatea constitutivă a textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea face trecerea de la secvență unitatea constitutivă a textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o secvență fatică de deschidere și o secvență fatică de închidere elementare. Faptul că este imperativ necesar să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
salut B1 conferă unor astfel de perechi așa zise "perechi adiacente" un caracter de unitate determinată de legătura dintre o intervenție inițiativă (A1 și Ax) și o intervenție reactivă (B1 și Bx). Astfel poate fi construită, la nivel minimal, unitatea dialogală de bază Schimbul. Trebuie să ținem seama de faptul că un schimb este "o succesiune de intervenții (notate printr-o literă care identifică locutorul și un număr de ordine care face legătura dintre fiecare intervenție cu fiecare locutor.) Structura unei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în pachete, constituiau, în analizele din capitolele precedente, macropropozițiile. Natura specifică a dialogului atitudine atât verbală, cât și mimo-gestuală, de care țin seama chiar și dialogurile literare ne obligă să conferim o valoare particulară acestei unități constitutive minimale a secvenței dialogale. Specialiștii conversației vorbesc în general de "acte". În sinteza sa, citată deja în câteva rînduri, C. Kerbrat-Orecchioni consideră "faptul că, la bază, conversațiile sunt constituite nu din unități informaționale, ci din acte de limbaj" (1990: 211) drept făcînd parte dintr-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de dominantă a povestirii în raport cu dialogul, în cazul discursului indirect, indirect liber și narativizat. Doar discursul direct își păstrează o anumită autonomie. Inserția este, în general, asigurată de formele verbale cu nume predicativ. Ne rămâne însă întrebarea cu privire la întinderea secvențelor dialogale. Forma dominantă a dialogului apropie romanul mai mult de teatru, forma dominantă a povestirii determină apariția unor fraze trunchiate pentru care scurtul extras citat mai devreme (p. 151) este un exemplu reprezentativ: răspunsul lui Charles Bovary la întrebarea adresată de către
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
întors Borel. Că pe stăpân îl doare ca naiba și înjură de mama focului") la un stil indirect liber, care neutralizează mărcile oralității, subliniind, în italic, doar cuvintele celuilalt. Decizia de a transfera discursul unui personaj din planul principal (secvență dialogală sau incompletă) într-un plan secundar are o funcție extrem de importantă; am putea chiar emite ipoteza unei alegeri destinate a nu acorda o prea mare importanță unui personaj secundar, narațiunea focalizându-se pe Charles care rămâne în continuare tăcut. Ca
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să reconciliem tradiția retorică cu analiza lingvistică. Monologul narativ în teatru este unul din cele mai importante genuri ale povestirii. El va reprezenta un punct de referință în cadrul prezentei lucrări: este vorba de o secvență inserată într-o altă secvență, dialogală spre deosebire de analiza fabulei lui La Fontaine, studiată în capitolele 2 și 6, în care am întâlnit un model reprezentativ inversat, cel al unui dialog inserat într-o secvență narativă. Pentru a aborda acest gen narativ singular, voi examina mai întâi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei descrieri conversaționale, concentrată pe schimbul de replici care constituie materialitatea verbală a reprezentării. Întocmai lui G. Genette, consider că textul de teatru este format din replici-intervenții36 și mă voi opri cu precădere asupra inserțiilor de pasaje narative din schimburile dialogale. Secvențe precum: " În loc de scene, vom avea povestiri" (prefață la Cromwell). "Una din regulile teatrului este să nu introducem în povestire decât lucruri care nu pot să apară în acțiune" (prefață la Britannicus). trădează lipsa unui consens în stabilirea unui model
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]