5,038 matches
-
a fi chiar Disneyland, dar încă nu este terminat. Așteptăm să apară marea bombă și apoi să vedem dacă mai are rost să mergem în SUA, sau alegem Drumul Taberei, că acolo e construit parcul, pe ruinele fostei fabrici de diamante a lui Ceaușescu.
Legătura dintre Băsescu şi regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25158_a_26483]
-
merge la serviciu cu autobuzul, evident dacă lucrează toți la aceeași firmă, să nu circule vehicolul mai mult gol. Evenimentul Zilei încearcă să calmeze opinia publică, după scandalul DevaMin, căutătorii de aur din Barbados. ”Aurul nu mai e la modă. Diamantele, noile preferate ale investitorilor”, titrează oficiosul. Patetic, să vii cu așa ceva în plin scandal aurifer. Sau poate e o aluzie, o șopârliță strecurată de redactori, fiindcă nu li s-au plătit salariile. Libertatea a aflat de la Ilie Năstase că a
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
pământ, Cu silă-n neagră lui pornire El uneltea, și-n drumul său N-afla nicicând împotrivire - Și s-a scârbit de-atâta rău. III Peste Caucaz, cu norii-alături, Cel izgonit din rai plutea ; Sub el Kazbekul în omături Că diamantul scânteia; Și-adânc, cu povârnișuri sterpe, Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Constantin Țoiu 1976. După război, cei bogați care încercau să treacă granița erau împușcați pe brazdă, apoi li se tăia burta și se căuta în ea diamantele. - Dar de ce nu li se dădea un purgativ tare?... De ce-i omorau?... - Era mai complicat. N-ar fi eliminat tot. Apoi, cine știe, ceva tot ar mai fi rămas în burta respectivului. Așa că era mai simplu, - pac-pac!... Și-l căutau
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
cu privire la economia subterană: "Altă pîine cumpără banul muncii și altă pîine fură banul șiret. Banul parazitar naște inși parazitari, familii parazitare și clanuri." Și, în aceeași ordine de idei la negru: Tot ce se muncește în întuneric - afară de cărbune și diamant - miroase a sînge și se grupează în seria asasinatului cu tîlhărie." Doriți exemple din ziarele de azi dimineață? Politicienii limbuți și ineficienți își primesc și ei partea: "Surugiul teoretic, și în politică și în literatură, e un neputincios". în fine
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
de ființă. M.V.: Cum credeți, prin ce s-au impus 80-iștii ca generație, ca grup? E.G.P.: Prin faptul că au fost de la bun început condamnați să se constituie în grup. Să ne amintim de acele antologii colective, Aer cu diamante sau Desant, adevărate "morminte frățești", de la începutul anilor '80. Împreună au escaladat baricadele cenzurii, împreună au fost navetiștii care au dus ideologia generaționistă în interiorul țării. Observă cîți 80-iști buni trăiesc în mici orașe provinciale uitate de Dumnezeu și de
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
sălciu și amar. De multe ori în cazuri similare am fost confruntată cu opțiunea: între un om (o personalitate) cu slăbiciunile și carențele sale dezgropate încet, încet, din cenușa timpului, și o operă care, luată în sine, strălucește ca un diamant solitar, ce trebuie considerat mai important, mai demn de reținut? Desigur că opera, care de foarte multe ori ajunge să dăinuie în conștiința publiculuii aproape independent de autorul ei. Exemple precum cele ale lui Wagner, Céline, Ezra Pound, dar și
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
unor versuri pare uneori inutilă. Poemul închide în el momentul istoric din care s-a născut. Secvența Quintet politic (1992) nu mai are nimic din frenezia și entuziasmul momentului 1989: "poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sânge/ poetul întreabă unde sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
punct de reazim, nu numai sentimentele mele pentru el s-au îndulcit, dar am sfîrșit prin a-mi fi drag și a avea un fel de compasiune pentru o fire atît de fantastică și de muncită, în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal. Căci cu toată aparența calculelor și izbînzilor lui, Caragiale e un mare vizionar - ceea ce e de recunoscut spre onoarea sa". Să observ că, dincolo de aprecierile așa-zicînd favorabile din final, Zamfirescu
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
prezidase nunta tânărului împărat cu prințesa urgisită... Veți crede că e un basm. Dar așa s-a întâmplat... Nașa fu Rița pe care o purtară la Palat pe un bănuț de aur așezat pe o căleașcă minusculă săpată într-un diamant. 2 ian. 1997. Editura Minunea. Redactoare, Dora Scarlat.
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
și gura mea uite dona juana seamănă cu gura tigrului și cuvintele mele mai noi seamănă cu gura tigrului și poezia mea seamănă în genere cu gura larg deschisă a tigrului (...) gura tigrului are undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum plămînii cu viață pură" (gura tigrului adîncă și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul nu doar
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat 'vizionară' și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Acolo s-a văzut clar caracterul politic al criteriului pur-estetic. Cartea a fost interzisă la puțin timp după ce a fost tipărită. O altfel de politică literară a început Nicolae Manolescu, cînd a alcătuit două antologii de poeți tineri - Aer cu diamante și Cinci. Criticul propunea aici un model de politică în interiorul cîmpului literar. Modelul său a fost continuat de Mircea Cărtărescu, cu alte două anotologii: Tablou de familie și Ferestre '98. Tot după '90, mai ales Editura Paralela 45 a propus
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
cu Paul Valéry și T.S. Eliot? Se poate transforma oare un contemplator al ideilor într-un observator al vieții de fiecare zi? Nu, nu se poate transforma. Ne aducem aminte că proza lui Eminescu este cel mult un noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină și nu una umană. De altfel, Ștefan Aug. Doinaș însuși mărturisește că a eșuat în tentativa de a deveni prozator: Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
care fusese invitat și mai cu seamă de simpatia pe care i-o arătase amfitrioana, Vera (Praxiteea), nu mai contenea cu formulele de despărțire: - Mă simt onorat, făcea, adresîndu-se gazdei, pupîndu-i chiar mîna întinsă aristocratic pe care arunca scîntei un diamant veritabil, cine știe cum scăpat în sărăcia în care se trăia, - a fost o zi foarte plăcută și instructivă, (de unde și pînă unde?... Axente deprinsese la iuțeală limbajul convențional, atît de străin lumii lui) și iarăși, gata să iasă: mă simt onorat
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
vedere al instanței critice, însă totodată un factor de arondare a personalității clădite pe generozitate transfiguratoare, pe umanitarismul creștin care a calificat-o la cotele unei superioare identificări. Aidoma marilor fantaști, N. Steinhardt dăruiește cu magnanimitate, în stînga și în dreapta, diamante: "Filosofia solomonică - ori să-i zicem lirica mult curgătoare? - a lui Horia Bădescu poate fi conspectată - nu mai puțin decît a lui Omar Khayam și a tuturor marilor modele răsăritene"; (despre Ion Alexandru Angheluș) "totul în perfectă concordanță cu vrerile
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
în celebra anecdotă, la nesfîrșitele lamentații ale pesimistului că nu se poate mai rău decît atît, răspunde prompt "ba se poate"). Semnificativă în acest sens este și seria de întîmplări tragi-comice, istorisite de Vendulka, fetița oarbă din povestirea Ochi de diamant: "Dar să știți, tatăl meu e cineva, o mare figură. (...) Da, e producător și distribuitor de fructe și, o dată a călcat-o cu dubița pe o vecină de-a noastră șchioapă - una Dymackova, și pe chestia asta a fost dat
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
că violența anilor cincizeci, totuși mai la lumina zilei, a devenit în vremea noastră, a lui Ceaușescu, pură abjecție. Sau violența metastazează în abjecție. Dacă se poate contamina orice de abjecție? Este ca și cu metalele prețioase, ca și cu diamantele. Există caractere foarte puternice care nu au fost atacate de abjecție, așa cum metalele prețioase nu sînt atacate de rugină. Au fost oameni care au preferat să piară decît să se tareze. Dar, cum aceștia sînt foarte puțini, cred că ceea ce
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
deasupra lui, îl ascultă, fie, în sfîrșit, că există un ceas prielnic sau o ordine superioară ce concură cu acel sentiment puternic, nemăsurat (binecuvîntările, blestemele) - Tratat despre minunile lumii de Albert cel Mare, 1971. * Diverse vrăji sau magii. Pune un diamant pe creștetul unei femei care doarme. Se poate astfel cunoaște dacă femeia este credincioasă ori necredincioasă bărbatului ei. Dacă se va trezi din somn tresărind, ea este infidelă; dimpotrivă, dacă e castă, își va îmbrățișa bărbatul cu afecțiune, trezindu-se
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
farmecul știut. * Ne-a rămas prea puțin loc pentru crema cremelor, conferința lui Andrzej Wajda, ținută în toamna trecută la "Berliner Festspiele" și intitulată Artistul între politică și cultură. Știind ce au însemnat pentru noi, în anii aceia, Cenușă și diamant, Pădurea de mesteceni, Omul de fier și Omul de marmură, nu se poate să nu fiți interesați de confesiunile cineastului polonez despre condiția artistului (și experiențele sale personale) în comunism, despre lupta cu cenzura și posibilitățile de a sparge tiparele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
refer aici la problemele metafizice, întinde coarda creației imprimînd o tensiune negativă, distructivă. Sărăcia s-a instalat comod în traiul artiștilor. Iar tristețea, în sufletele lor. Deși sînt o avere cu multe carate, oamenii idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii au obosit puțin să spună că rolul lor și al teatrului în cetate este fundamental, civilizator, că o țară cu o
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
a fost filmul Snatch - Unde dai și unde crapă - semnat de copilul teribil al ecranului englez actual: Guy Ritchie Alias mister Madonna. O poveste complicată și încurcată cu gangsteri păguboși de toate rasele și naționalitățile, jocuri de sex neautorizate, un diamant de 84 de carate, un țigan blond irlandez, o mamă ahtiată după rulote bleu, un câine ce înghite tot, un iepure ce păcălește un ogar etc. etc. - într-un cuvânt un film care are "marele defect" că spune prea bine
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
verbul nu se răsfață în ornamente, poetul este și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei nu înțeleg lumina și nici întunericul. Vântul/ îi
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
Thanatos). De pe acest palier, ca de la o amețitoare înălțime, ochiul atent al cititorului deslușește, pe întinsul platou, confuz și frământat, al Samsarei, zbuciumul personajelor, strivite de suferință, după ce au cunoscut, câteva clipe doar, și gustul fericirii. Astfel, eroii, aidoma unor diamante brute, sunt șlefuiți, cu necruțare, de cei doi iscusiți meșteri ( Fericirea și Suferința), ajungând, eventual, să priceapă, cât de cât, în cele din urmă, ce li se întâmplă (și de ce li se întâmplă), ajungând să afle că sunt ființe, și
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]