355 matches
-
persoana întâi scrise de câțiva scriitori de calibru. Pe Mircea Mihăieș nu-l interesează aici jurnalul în sine, jurnalul ca gen, cu caracteristicile și tipologia lui, cu compartimentările presupuse de o anumită poetică și cu subdiviziunile impuse de finalitatea fiecărui diarist. Criticul urmărește de fapt modul în care jurnalul îl construiește, la propriu și la figurat, pe cel care îl ține: biograma, adică descrierea curbei evolutive, arcul de cerc urmat de gândul unui creator. Sunt preferați acei autori la care jurnalul
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
o imagine auctorială dintre cele mai convingătoare. O imagine din care afirmațiile ori contestațiile izvorăsc ca dintr-un centru și a cărei analiză se impune, prin urmare, ca o premisă a înțelegerii lor. La antipodul calomniei impenitente a lui Barthes, diaristul nostru dovedește inteligența egotistă ce-i îngăduie a propune o coerență a discursului, răsfrîngînd o individualitate morală intrinsecă. I se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
extinde primejdios, contaminînd conceptul), spre deosebire de autobiografie, care ar fi o specie tare ce a dat un Saint-Simon (ca precursor), un Chateaubriand, un Goethe, un Céline, un Henry Miller, un Thomas Wolfe, un Proust. La umbra acestor stejari ai organicității creatoare, diaristul nostru se percepe fragmentat, supus începuturilor ratate și mereu repetate, jocului chinuitor al instantaneului, neconcludent, oscilînd între o astenie de fond și obligația unei activități față de care nu simte nici o atracție: "Nu am conștiința vreunei legături între un moment și
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
recunoaște că se înnumără printre cei câțiva "siniștri imbecili". Totuși are curajul să nu voteze introducerea pedepsei cu moartea, mărturisind că o știa numai el. Pe marginea unei cuvântări a lui Gheorghiu-Dej, ținută cu ocazia marii sărbători sovietice, 7 noiembrie, diaristul însemnează observații de bun simț, care, exprimate public, i-ar fi adus, nu mă îndoiesc, mari necazuri: "Detestăm, divulgăm și prigonim imperialismul anglo-american și ne topim de dragul celui sovietic". Nemulțumirea populară, sărăcia, lipsurile, scumpetea îl fac pe Galaction să adreseze
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
cu grija cu care un prozator se ferește de speculația nudă ca de-o improprietate. De regulă conturul unor situații cunoscute e umplut de culoarea datelor concretului, grăitoare precum un alibi al constatărilor de ansamblu. De remarcat tonul reținut al diaristului. Rareori explicit polemic și niciodată apelînd la diatribă, acesta dă glas decepției printr-o elegantă disciplină a umorii presupuse: "Fac ordine în sertare. Arunc un teanc de manuscrise, cu precădere din prima tinerețe literară, între care scenarii cinematografice ce s-
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
un trecut mai îndepărtat decît cel ce alcătuiește o parte a traiectului existențial propriu, un trecut vecin cu imaginarul, frisonat de iluzie. Realul aberant cu repetiție e pus în paratenză. Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
norii fac obiectul observației scriitorului, ci și oamenii, lipsurile, sărăcia, degradarea. în 1946 mai ales se fac obsesive notații culinare, nu cu intenții demascatoare, desigur, Radu Petrescu e departe de asemenea socoteli și răfuieli meschine, ci pentru că așa își notează diaristul nostru întîmplările cotidiene. Și în aceste zile de după război, iată ce mîncau oamenii: Masa de seară: terci cu zahăr, ceai.", "La prînz mămăligă, brînză, un ou și cîteva jumări. Seara, mămăligă cu untură." Tînărul care își dă bacalaureatul și citește
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
în aceste impresii de nouă lectură, cea de acum, se dovedește dificilă. Ezităm, de pildă: care dintre următoarele teme e mai importantă, Sorbona, implicând scopul pentru care autorul ajunsese la Paris, sau jurnalul ca act de creație, adevărată obsesie a diaristului? Reflecțiile pe această temă, pe care autorul le dispersează pe toată întinderea celor peste 500 de pagini, adunate la un loc, constituie o poetică a genului confesiv. Eugen Simion a și sistematizat-o, de altfel, în anii '90 ai secolului
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
epeneag, Adrian Păunescu, Jean-Pierre Richard, Jean Rousset, Georges Poulet (Timpul trăirii... este o carte incitantă, pe care sfârșești prin a o citi cu creionul în mână). Memorabile sunt și portretele unor anonimi - o mulțime și acestea - și ale unor anonime: diaristul e sensibil la sexul frumos, în genere, iar dacă "personajele" sunt inteligente și mai au și o biografie interesantă, cu atât mai mult. La un moment dat, bulversat de drama conjugală a unei asemenea cunoștințe, Eugen Simion scrie această propoziție
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Eugen Simion scrie această propoziție care, scoasă din context, poate părea patetică (dar nu e): Când ai o femeie ca E. T., numai Dumnezeu mai poate avea trecere înaintea ei..." (p. 331). în fine, din însemnările fragmentare, ignorând calendaritatea, ale diaristului, iese - nu se poate altfel: e, sigur, fatalitatea unui jurnal - și un autoportret, mai discret - problema discreției e un adevărat reper al poeticii genului - sau mai precis conturat, mai ales când vorbește despre sine la persoana a III-a: "...un
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
uita pe tine prin intermediul ei, depășindu-ți obsesiile - vizitarea unui oraș, lectura unei cărți sau comentarea unei expresii sunt tot atîtea pîrghii prin care Mircea Lăzărescu se străduiește a se uita pe sine. E un fel de dezgrădire prin care diaristul scapă de el însuși spre a nu-și mai resimți identitatea ca o povară. Prin urmare, chiar dacă jurnalul e terapeutic pentru autor, terapia în cauză nu e de specialitate, ci de evaziune culturală. Cu alte cuvinte, la mijloc nu e
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
și scrutează necruțător viața intimă, e drept în contextul menționării unor personalități de la finele perioadei interbelice. Exhibarea "ratării" sale are aerul a prefața impasul crunt al unei generații confruntate cu totalitarismul. "Am o conformație de om ce va rata, mărturisește diarista fără ocol. Sînt leneșă, comodă, egoistă și fără prea mare energie. în Ťabsolutť nu cred în nimic și deci organic n-am entuziasm pentru nimic; n-am nici un fel de talent literar și deloc fertilitate". Starea de spirit a tinerei
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne din el decît un gălbenuș de ou răsturnat pe jos." De fapt, chichirezul jurnalului e portretul. Personajul diarist, contrat tandru de erudițianul din subsol, trudește la o carte cu asemenea lucrări în acuarelă. Pare că buchisește cu rîvnă: "Sculat mai devreme ca de obicei, mă jur să scriu toată ziua. Dar după o oră obosesc. Singura mea speranță
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
Prozele datează din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca un Pagurus (cum o numește un personaj) o cochilie în care să se ascundă și care să o poată proteja. Biografie
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
s-o învârtă pe deget. Retrogradat instantaneu în divizia secundă, a loser-ilor penibili, el îngroașă caricatural tușele autoportretului, pentru ca satisfacția rea a cititorului să fie la punctul ei maxim. Reacțiile lectorului sunt așadar provocate și controlate. Dar regia subtilă a diaristului ne mai rezervă o surpriză: un efect ce schimbă nota comică și nuanța ridicolă a întregii întâmplări. În cadru se insinuează curiozitatea automobilistului și apoi indignarea lui de proprietar (unic) al mașinii. Frumoasa și supusa Franțuzoaică s-a lăsat deschisă
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
dă o rotunjime de farsă perfectă sau le imprimă o desfășurare spectaculoasă, inexistentă ca atare în realitate. Marile emoții nu încap în asemenea scene literaturizate. Ca dovadă, despărțirea de cățelușa Lolita e pur și simplu sfâșietoare, fără nici o pană artistică. Diaristul se duce în casa viselor lui, din marea curte cu grădină de la marginea Bucureștilor, și plânge. Comedianul și-a dat jos masca. Iată o altă scenă, la fel de impresionantă, cu un cățel agonizând pe marginea drumului: "22 mai (2006). Mă obsedează
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
de comunicare artistică". De aceeași bună apreciere se bucură și volumul de poezii Dorul de rai al Monicăi Pillat, care, în a treia generație, continuă tradiția literară a familiei. Lui Liviu Grăsoiu îi reține atenția Jurnalul în libertate al prodigiosului diarist Constantin Mateescu, autorul asistând acum "la spectacolul politic postdecembrist". Scrisul său îi apare concentrat "cu multă substanță și multă încărcătură emoțională". în bună măsură autobiografic se vădește și volumul Confesiuni paralele, republicat sub titlul Frica al lui Costache Olăreanu, și
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
dureros ce-l stăpânește la înfrângerea "admirabilei Franțe" și la căderea Parisului sub ocupația hitleristă: "Nici prăbușirea Babilonului, nici moartea Atenei, nici destrămarea Romei antice, n-au avut gravitatea și semnificația tragică pe care o are ocupația Parisului de către germani." Diaristul resimte catastrofa ca pe una personală și "a tuturor celor ce s-au hrănit până acum cu alimentul acesta indispensabil al culturii franceze." El trăiește clipe de deznădejde, îl bate gândul să se sinucidă, însă nu are curaj. Pericle Martinescu
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
și pentru țara noastră care trece prin tragedia acelui an. Odată cu ocuparea Basarabiei de către ruși, durerea lui și alor săi devine de-a dreptul fizică: "Parcă ni se taie ceva din propriile noastre trupuri. Parcă ni se amputează un braț." Diaristul notează cu același tremur în glas că "nu se va putea obișnui vreodată cu o Românie până la Prut." La fel de îndurerat era și E. Lovinescu, aflăm din Agendele lui. Când la 3 iulie 1940, guvernul declară un moment de reculegere, criticul
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
pună mâna pe arme. Indignarea lui nu mai cunoaște margini: "Simt că mă înăbuș moralmente, când văd cum alții - germani, italieni, unguri etc. își bat joc de poporul român prin tot felul de uneltiri și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-un mod crunt și mișelesc." Aflând vestea la radio în toiul nopții, notează și Rebreanu în Jurnalul său că "a plâns în neștire și s-a zvârcolit
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
revolverul la șold, urlând că trebuie să curețe țara de putregai. "Și eu care-l consideram pe el un putregai", replică P. M. Asemenea fapte, să le zicem detalii, nu formează obiectul istoriei. Ele aparțin memorialisticii spiritului de observație și sensibilității diaristului, care știe să le pună în relief, completându-l, pe un alt plan, pe omul de știință. Odată cu anul 1940, cu instaurarea sângeroasei dictaturi legionare, P. M. nota altă dată că el și generația lui au murit ca scriitori. (Să precizăm
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
că alegerile, chiar organizate de guvernul Petru Groza, vor fi libere sau nu vor fi recunoscute de către Statele Unite și Marea Britanie. În ciuda experienței sale în materie de relații internaționale, ca și a informațiilor de calitate care îi sosesc pe canale private, diaristul cade în capcana de a nu crede că la Yalta lumea a fost împărțită, cinic, în sfere de influență. Sunt însă semne în jurnal că Maniu, deși se baza pe analizele lui Hudiță, era mai circumspect decât acesta în privința înțelegerilor
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
și Germania de Est, fusese deja oferită pe tavă sovieticilor, ca preț al păcii mondiale.... Cele patru luni pe care le acoperă volumul al XVI-lea conțin, așadar, consemnarea minuțioasă, de zi cu zi, a bătăliei de tranșee pe care diaristul, alături de echipa de conducere a PNȚ, o dă pentru salvarea democrației românești, a demnității politice a țării și, în general, pentru apărarea intereselor noastre naționale. Textul ne oferă, de pildă, consemnări ale unor episoade puțin vizitate de istoriografia noastră, cum
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
fuzionat (11 martie 1934). Gestul l-a durut și din cauză că era informat cu privire la sănătatea precară a bătrânului său prieten, care îi anula acestuia orice șansă de a se reabilita. Jurnalul consemnează convingerea lui Iuliu Maniu (pe care o susține și diaristul) că plecarea drului Nicolae Lupu din PNȚ nu va afecta în nici un fel prestigiul și popularitatea partidului. Dimpotrivă (așa cum sa și întâmplat în realitate), comuniștii îl vor abandona pe nefericitul bătrân atunci când vor realiza că nu le este util. Profesorul
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
de Interne în perioada represiunii staliniste și unul dintre cei mai fioroși torționari ai regimului comunist. Ioan Hudiță ni-l dezvăluie, în 1945-1946, în ipostaza de agent sovietic, pregătit încă dinainte de 1939 pentru preluarea puterii. Nicolschi dovedește, în convorbirile cu diaristul, o extraordinară cunoaștere a realităților românești, ca și existența unui plan pus la punct de către sovietici cu mult înainte de război, de comunizare și desfigurare a vechii Românii. Mișcarea de extremă stânga, politică dar și intelectuală, din România interbelică merită studiată
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]