352 matches
-
moravuri Iașii și locuitorii lui la 1840, o, zice autorul, "preumblare pitorească pe capitalei Moldovei", cu expresivități voluntare și involuntare. Când a fost surghiunit la Soveja, Russo a scris un jurnal după toate regulile unei asemenea specii de la Amiel încoace. Diaristul evocă melancolic "târgul", notează cu umor în stare să ascundă dezolarea secvențe din realitate prinse în imagine literară. Iată o "întrevorbire" între exilat și ministru: - "Domnule, domnia-ta vrei să răzvrătești țara! - Eu, domnule ministru? Zău nu vă înțeleg! - Domnia
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
Puiu și Lucia Fratostițeanu, Sorana Coroamă, Dominic Stanca, I. Negoițescu, Iordan Chimet ș.a. Domiciliul în Capitală i-a oferit autorului Blocadei relațiile cu aceștia, o compensație, deși firavă, pentru frustrările la care era supus. În fine, citez mișcătoarea întoarcere a diaristului înspre memoria mamei, mărturie a unui absolut sufletesc la care făcea apel în clipele cele mai grele: Ce ciudată este depărtarea de cei morți. Ca de un țărm drag la care nu te mai poți întoarce. O fotografie a mamei
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
într-o mare gauchistă. E vorba și de o diferență generaționistă. Exilații de după al doilea război mondial conturează un moment distinct al emigrației românești, reproiectat după configurația autohtonă interbelică. Invers decât pentru L'Humanité, pentru ei comunismul este Răul absolut. Diaristul din generația '60, tânărul, pe atunci, scriitor disputat între onirism și revoluționarism, vede lucrurile altfel. Opoziția lui față de regimul din țară e de altă natură. Țepeneag nu visează la resuscitarea vechii epoci burgheze, pe care a prins-o către finalul
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
de către individualistul nostru anarhist și exhibiționist, apropiat, ca structură, de "pesimistul exaltat" Cioran. El intră, bineînțeles, în diferite combinații, comitete și comiții, amiciții literare și rețele de solidarizare și acțiune. Citindu-i cu atenție cartea, observăm însă că de fapt diaristul e un om singuratic. Inițial, vrea să-și facă multe, cât mai multe relații în "lumea bună" pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
în caietele intime. E adevărat, dar, cu excepția paginilor doctorale (care par o grefă într-un corp străin), aceste notații sunt relevante și pentru traiectoria artistică a lui Țepeneag, și pentru cea socio-politică. Bibliografia a la page, decartată aici, îi servește diaristului în clarificarea concepției literare, ca și în articularea opiniilor politice. Frapant, cu adevărat, mi se pare altceva: faptul că acest jurnal atât de bogat are, cum să zic?, o asemenea pauperitate a referințelor familiale. O mamă în vârstă și un
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
ale organelor Statului ce consemnează începerea urmăririi penale împotriva lui }epeneag, respectiv retragerea cetățeniei române) este în dreptul datei de 9 martie 1978. Aproape un deceniu, așadar, un deceniu plin și agitat, atât pentru societatea românească în ansamblu, cât și pentru diaristul anarhist care, ținând-o sub permanentă observație, încearcă s-o scuture din "somnul cel de moarte". Există, firește, riscul supradimensionării, frecvent întâlnit în jurnalele și memorialistica unei epoci, din care se desprinde câte o siluetă urieșească, văzută așa în lentilele
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
în orice caz, diminuează idealismele, sentimentalismele, principiile, normele de drept internațional), intelectualitatea și presa franceză, pe care Dumitru }epeneag le va observa îndeaproape, îl scârbesc pe acesta cu asupra de măsură. "Aragon a intrat în polemică deschisă cu Moscova, notează diaristul pe 13 septembrie 1968, pe când se afla încă în România. Ciudat și scârbos destin au mai avut și comuniștii francezi! Sartre, după ce și-a făcut declarația de condamnare a invaziei, acum tace. Își termină cartea despre Flaubert. Sfântul Anton nu
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
ca aventură și paradox), Pericle Martinescu se arată interesat de lumea autorilor minori, a celor nerealizați, uitați, rămași anonimi. E o confraternitate ce-l onorează moralmente, conturînd o fațetă sentimentală, caritabilă a viforoasei "generații" tutelare. "Involuția" (verbul îi aparține) intereselor diaristului e simptomatică: "într-adevăr, la 20-25 ani eram un fanatic admirator al lui Malraux și al genului de intelectuali reprezentat de el. La 50 ani însă l-am descoperit pe Ťmodestulť Costache Negri, a cărui figură m-a sedus și
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
descoperit totuși, asaltîndu-l cu întrebări. El n-a apucat suta. Acum vin alții la rînd. G. Niculescu-Varone are vreo 97 de ani, dar e de mult scos din circulație". Pioase flori pe morminte neglijate, morminte fizice, dar și morale. însă diaristul nu trece impasibil nici pe lîngă celebrități, creionîndu-le celor pe care le-a cunoscut îndeaproape evocări demne de atenție. Tudor Vianu ar fi fost un boem refulat, "dar de o înțelegere superioară a acestui termen, în sensul că accepta o
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
că din el va rămîne foarte puțin, în timp ce Drieu și alții, abia acum, al 30 de ani de la moartea lor, încep să fie descoperiți și apreciați. ŤGlorie, glorie, parșivă muiereť...!" Scrierea autobiografică a lui Marin Preda l-a decepționat pe diarist "prin nesinceritatea, falsitatea și infatuarea autorului. Spune numai ceea ce-i convine lui și așa cum îi place să se înfățișeze.(...) Numai Dimitrie Stelaru, înr-o carte de Ťamintiriť (toate trucate), publicată acum vreo șapte-opt ani (nu-mi mai amintesc titlul), recurgea la
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
Daniel Cristea-Enache Orice s-ar spune, majoritatea jurnalelor au ceva contrafăcut, cu atât mai supărător cu cât ele pledează mai insistent pentru sinceritate și "sadism" al adevărului. De obicei, diaristul se profilează bombastic în spațiul securizant al paginilor sale, atribuin-du-și merite inexistente, inventân-du-și calități, interpretând trecutul biografic după cum îi convine. Pe o treaptă mai înaltă de subtilitate stau "masochiștii", cei care se ponegresc sub privirea lacomă a cititorului, făcându-l
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
știrile, cântărește întâmplările și vede oamenii. Nu-i plac Nicolae Breban și Mircea Cărtărescu, tocmai din cauza senzației de in-uman pe care cei doi scriitori i-o creează. Dacă în jurnalul său Cărtărescu își declară dezinteresul față de oameni și înalta autoconsiderație, diaristul dintr-o altă generație se visează o "muscă mică și fâșneață care să se strecoare terorizată de plici în cine știe ce cotlon de cameră și să asculte ce mama dracului tot vorbesc oamenii, cum se comportă ei, cum respiră" (p. 37
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
lucrurile s-au inversat. Pe cînd oamenii în vîrstă trăiesc sub povara istoriei, tinerii încearcă a evada din raza ei, refugiindu-se în onirism, metaforă, ermetism cu sensul de protest la real. Aci intervine, din păcate, un handicap al recepției diaristului, incomprehensiv la noile forme literare: "Fiindcă nu au libertatea să spună ceea ce simt și gîndesc, ceea e năzuiesc (așa cum am avut noi în prima tinerețe), ei recurg la un formalism unde orice aberație e permisă și de unde nu se mai
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
o expresie la modă - la care era să fie supus actualul ministru al transporturilor, fenomenul este unul cât se poate de real, pe cale de generalizare, iar roadele lui se văd și în alte domenii decât politica. Cu zâmbetul pe buze, diaristul anunță că se gândește să scrie un articol despre bărbații de prestigiu din cultură care își răsplătesc amantele deschizându-le generos porțile spre cariere de scriitoare, artiste, ziariste, vedete TV, chiar dacă acestea nu au nici o vocație pentru domeniile respective. Partea
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
în aceste impresii de nouă lectură, cea de acum, se dovedește dificilă. Ezităm, de pildă: care dintre următoarele teme e mai importantă, Sorbona, implicând scopul pentru care autorul ajunsese la Paris, sau jurnalul ca act de creație, adevărată obsesie a diaristului? Reflecțiile pe această temă, pe care autorul le dispersează pe toată întinderea celor peste 500 de pagini, adunate la un loc, constituie o poetică a genului confesiv. Eugen Simion a și sistematizat-o, de altfel, în anii '90 ai secolului
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
epeneag, Adrian Păunescu, Jean-Pierre Richard, Jean Rousset, Georges Poulet (Timpul trăirii... este o carte incitantă, pe care sfârșești prin a o citi cu creionul în mână). Memorabile sunt și portretele unor anonimi - o mulțime și acestea - și ale unor anonime: diaristul e sensibil la sexul frumos, în genere, iar dacă "personajele" sunt inteligente și mai au și o biografie interesantă, cu atât mai mult. La un moment dat, bulversat de drama conjugală a unei asemenea cunoștințe, Eugen Simion scrie această propoziție
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Eugen Simion scrie această propoziție care, scoasă din context, poate părea patetică (dar nu e): Când ai o femeie ca E. T., numai Dumnezeu mai poate avea trecere înaintea ei..." (p. 331). în fine, din însemnările fragmentare, ignorând calendaritatea, ale diaristului, iese - nu se poate altfel: e, sigur, fatalitatea unui jurnal - și un autoportret, mai discret - problema discreției e un adevărat reper al poeticii genului - sau mai precis conturat, mai ales când vorbește despre sine la persoana a III-a: "...un
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai curînd o nostalgie a umanității simple decît a celei de excepție (despre T. Teodorescu-Braniște: "Un om cumsecade. E mai rar decît un om de geniu"), diaristul dă poate astfel glas unei mefiențe congenitale, unei precauții față de un mediu în care îi e frică de decepții. E drept că e posibil ca răstimpul avut în vedere (1935-1945) să nu-i fi oferit personalitățile apte a-i produce
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
cuvinte: "23 august nu e totuși o ficțiune - cum ni se pare uneori - dacă mi-a redat măcar libertatea de a pleca în munți". Frază fantasmagorică, pe care sîntem îndemnați a o citi cu un retuș oracular, în înțelesul că diaristului i s-a dat libertatea de a pleca în eternitate. Astfel, Mihail Sebastian, unul dintre cei mai de seamă oameni de litere din interbelicul românesc, are șansa de a rămîne de-a pururi tînăr, strict egal cu propria-i conștiință
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
Daniel Cristea-Enache Nu numai prin titlul grav: Bărbatul cu cele trei morți ale sale, primul volum din jurnalul lui Mihai Cantuniari este unul atipic. Structura lui nu diferă, e drept, de cea a scrierilor de gen. Ca atâția alți diariști, autorul se "învrednicește" să înceapă, în prima zi a anului 2001, un jurnal intim, deopotrivă personal și literar, ținut, cu intermitențe, până pe 31 decembrie 2005. Regăsim, în acest interval acoperit sau nu cu însemnări (notații, confesiuni, rememorări, descrieri, fragmente analitice
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod previzibil, regretele și apar explicațiile cu aer de scuze: diaristul n-a mai avut timp de jurnalul său, fiind ocupat până peste cap cu traducerile unor cărți, importante și ca realizare intelectuală, și ca obținere a unor drepturi bănești absolut necesare unei familii la limita subzistenței. Abia ultimul an din
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
simple și directe, sincere, firi bune, prețăluite ca atare. Una singură, însă, va rămâne definitivă: Ileana, actuala soție, care și-a rărit și apoi și-a eliminat cu totul concurența. Și care, la data scrierii jurnalului, îl cam culpabilizează pe diarist, pentru sinceritățile lui neavenite. Dar - se apără el - ce scriitor mai e acela pentru care unele subiecte sunt tabú? Și, dacă ne autocenzurăm trecutul, cum să ne mai scriem biografia? Procedând în acest fel, scufundându-se în apele fiecărei vârste
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
se apără el - ce scriitor mai e acela pentru care unele subiecte sunt tabú? Și, dacă ne autocenzurăm trecutul, cum să ne mai scriem biografia? Procedând în acest fel, scufundându-se în apele fiecărei vârste, cu setul specific de experiențe, diaristul reușește să smulgă regimului politic trecut propria existență. Evoluțiile, metamorfozele sunt interioare, nu depind de mecanica sistemului. Acesta putea fixa doar condițiile vieții noastre, nu și intensitatea ori libertatea ei lăuntrică. E ceea ce se fac a nu înțelege anticomuniștii tardivi
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
postrevoluționară a lui Mircea Mihăieș îmi pare o prelungire firească a unor tendințe, calități și defecte existente încă din tinerețe în scrisul său "academic". Să începem cu începutul acestei cărți dedicate jurnalelor. Ca o completare necesară la comentariile asupra unor diariști atât de diferiți (Stendhal și Baudelaire, Tolstoi și Maiorescu, Gide și Camus, Musil și Virginia Woolf, Mateiu I. Caragiale și Radu Petrescu...), criticul vorbește, sub titlul Celălalt, despre el însuși. Curgerea îngrijorătoare a timpului, vasalitatea bibliografiei și senzația de sufocare
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
persoana întâi scrise de câțiva scriitori de calibru. Pe Mircea Mihăieș nu-l interesează aici jurnalul în sine, jurnalul ca gen, cu caracteristicile și tipologia lui, cu compartimentările presupuse de o anumită poetică și cu subdiviziunile impuse de finalitatea fiecărui diarist. Criticul urmărește de fapt modul în care jurnalul îl construiește, la propriu și la figurat, pe cel care îl ține: biograma, adică descrierea curbei evolutive, arcul de cerc urmat de gândul unui creator. Sunt preferați acei autori la care jurnalul
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]