224 matches
-
fi Însemn de eleganță și unicat la capitolul „acoperăminte pentru cap”. Lucrurile s-ar complica, mai mult decât sigur, ca Întreaga problemă a dandysmului În zilele noastre, dacă am urmări cariera (total reciclată) a șepcilor, băștilor, chipielor, glugilor purtate cu dichis superior. Inutile dulci tc "Inutile dulci " Ne-ar plăcea să refacem cândva mica și aparent futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate cu dexteritate și grație, dând sens
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de priză directă și nudă a realului, atât obiectiv, cât și sufletesc. Cu excepția lui Gide, care și-a publicat jurnalul în timpul vieții și deci, în ciuda intenției stăruitor susținute, sinceritatea autorului nu mai era cu totul liberă de grija efectului (iar dichisul stilistic se simte la tot pasul în acest jurnal, ceea ce e de fapt o eroare de stil) toți cei pe care i-am pomenit și-au scris însemnările dincolo de orice complezență și găteală, cu o luciditate necruțătoare în singurătatea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
un remarcabil simț al limbii, într-o versificație ireproșabilă. Drama istorică Alexandru Lăpușneanu propune o reabilitare a domnitorului pe care alte scrieri l-au zugrăvit ca fiind de o cruzime înfiorătoare. Într-o ambianță de Ev Mediu moldav, reconstituită cu dichis cărturăresc, se urzesc în jurul tronului, la care boieri vicleni râvnesc, trădări, comploturi și alte mișelii. Altfel decât în nuvela lui C. Negruzzi, cel ce regizează sinistrul masacru din sala de ospețe nu este voievodul, ci armașul Bogdan, care prin sângeroasa
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
aproape cu totul lipsit de umor. Nu însă și de darul povestirii. Evocarea e vie, cu o energică mișcare a epicului, punctată de accente sugestive în portretistică și înzestrată cu un dialog nu fără resurse expresive. Stilul slobod, fără vreun dichis, a făcut ca L. să fie socotit de Camil Petrescu un precursor al anticalofilismului la noi. SCRIERI: Amintirile colonelului Lăcusteanu, îngr. Radu Crutzescu, postfață Ioan C. Filitti, București, 1935; ed. îngr. Sande Vârjoghe, pref. Petru Creția, postfață Ioan C. Filitti
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
1923), nu i se poate nega părintelui un dar al persuasiunii. De altfel, și în predicile din volumul La inima Domnului (1938), și în articole, unele adunate în culegerea Coborâri în adânc (1943), B. caută să dea elocinței un anume dichis, rostuind paradigma biblică în șirul de învățături și de dojane bisericești. Poemele lui evocă, în grai cucernic, episoade biblice, luminate de „profetica minune”. E o trăire poetică, înainte de a fi una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
reverberează concomitent impulsul spre viață și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă pentu Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o stilistică aparte, care vine din voluptuoase ocoluri și amânări ale istorisirii propriu-zise, ca mai târziu la M. Sadoveanu. Într-un lung monolog, șătrarul deapănă pe-ndelete, cu mare dichis narativ, o suită de amintiri, evocă momente din copilărie și adolescență, repovestește, coborând și mai mult în timp, întâmplări pe care le ascultase cândva de la părintele său, răzeșul Petre Criță. Ca într-un caleidoscop, sunt reînviate istorii de pe vremea lui
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
te duci. ― Bine. După ce mor, poți să spui tot. ― Așa o să fac. ― Bravo, dulceața mou. Bravo. La Biserica Adormirii Maicii Domnului - Împotriva voinței lui, fără Îndoială - lui Milton Stephanides i s-a făcut o slujbă de Înmormântare ortodoxă cu tot dichisul. Slujba a ținut-o părintele Greg. Cât despre părintele Michael Antoniou, acesta a fost condamnat mai târziu pentru tentativă de furt calificat și a făcut doi ani de Închisoare. Mătușa Zo a divorțat de el și s-a mutat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pornească grabnică și măiestrită construcție spre slăvirea neamului acesta veșnic neslăvit. Așa a prins viață cucernica idee duhovnicească de a se construi în mizerabilul oraș București, ceva mult mai al dracului decât Casa Poporului, adică una bucată catedrală, cu toate dichisurile pământești de la garaje subterane până la hoteluri fițoase de 5 stele. Undeva prin vreun ungher îl vor înghesui și pe Dumnezeu care și așa nu cere prea multe pentru a pretinde că există. Această catedrală numită Catedrala Terminării (Mântuirii?) Neamului a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
asigura un loc în paradis sufletului lui Ahmed, căci sunt sigur că, dacă există vreun aranjament după moarte, pisicile, păsărelele și alte gângănii vor fi instalate înaintea tuturor oamenilor. Dar aș fi dorit o înmormîntare pentru Ahmed făcută cu tot dichisul. Dacă aș fi trăit în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în care toate animalele ar conduce la groapă un pisic. Ar fi îndurerate foarte toate lighioanele pământului, și chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau eroinelor, ori poate numai confabulări născute de imaginația ce nu-i lipsea, ca oricărei femei din părțile locului. Doamna Pavel râdea zgomotos, i se vedea pe față bucuria reușitei petrecerii, organizate de ea pentru această seară sfântă, cu tot „dichisul și musafiri serioși”, doi funcționari de la prefectură (domnul Andronescu de la serviciul financiar cu soția și domnul Savu de la arhivă, necăsătorit), doi contabili (unul din ei, în afara domnului Neculce care acum își admira cu coada ochiului soția, era domnul Arsene de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu un gest dramatic... Nu merge la croitorul Quigley loco. Pentru nădragi cu dichis în culori faine Merge la Club Monaco. Mai au și bluzițe și genți și giu-va-iere Și multe alte lucruri faine. Am auzit că sunt la prețuri rezonabile Și-mi pare rău că nu rimează. —Bravo! am strigat. Așa cum nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Îi scoteam așa, de cleștii lor, din bortele lor, pișcau, dar îmi plăcea. Mă cufundam în apă, era un mal lutos cu cotloane de raci și-i scoteam de acolo. Mâncam și eu, mai demult. Cu o scordolea după tot dichisul... — Așa, da, văd că știi rostul racilor, a râs ea. Cu mujdei din nuci pisate, cu pesmet, cu usturoi, frecate bine cu alămâi, cum le zicea bunica, dres cu frunze de mentă sau cu busuioc. Știu, a oftat ea. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl luau în serios, rugându-l să-și desfășoare toate măiestriile de odinioară. De fapt, ne jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul „Capșei“ de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pustiu, cu trecători rari, cu lumină obosită. Mergeam pe trotuarul celălalt, din fața „Tic-Tac“-ului. Pe-acolo l-am întâlnit pe Argeșanu. Așa se recomandase. Specialistul care mă tot chema să discutăm, în decembrie 1989, chipurile despre optzeciști, despre literatura tânără, dichisuri subtile sub care cine știe ce gânduri colcăiau. Avea o listă cu nume și tot mă întreba despre ei. Pe unii îi știam foarte bine. De alții nu auzisem. Vreo câțiva erau stabiliți în străinătate. Abia mai târziu, veniți în țară, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vlăjganii care Își terminaseră armata și-și tatuaseră cu mândrie pe piept ori pe braț chipul și numele femeii care-i transformase din băieți În bărbați veneau la Titel și cumpărau câte un bud un bastonaș cât degetul făcut cu dichis din fire de plastic. Budurile le atârnau fie de legătura de chei a tractorului pe care lucrau la IAS sau CAP, fie de oglinda retrovizoare a mașinăriei ori de centurile late din piele, cu stema țării Întipărită pe cataramă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
elevii băgau În ei ca sparții, de parcă ar fi avut câte două stomace În loc de unul. După masă ne cuprindea lenea mistuirii și câte unii chiar adormeau la umbra zidurilor cu mortarul ud. Clădirea s-a terminat, până la urmă, cu tot dichisul - zidarii nu uitaseră să Înalțe pe schelele acoperișului un pui de plop - și-n sălile de clasă au Început să se perinde generațiile de nerecunoscători. Eu eram, domnule, o persoană oarecum bună de șantajat. Pentru că, În urma strălucitelor mele studii universitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mâna mea a săvârșit acest gest eroic... Ușa s-a deschis cuminte, lăsând cale liberă privirii mele spre interiorul chiliei. Nimic din imaginația mea nu se adeverea. Bătrânul ședea în capul mesei, dar... pe masă se găseau așezate cu tot dichisul încă trei tacâmuri. Am privit întrebător spre bătrân... --Ia loc colo, în capul mesei, dragule. Îndată vom fi serviți... “Adică cineva se află dincolo de ușa cuhnei și...” Nu am apucat să-mi termin gândul, că ușa la care priveam cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
atent: Să știi, că vom colinda cândva Iașii vechi uliță cu uliță... Cum am putea face una ca asta, părinte? Apoi asta-i o treabă care nu-i la îndemâna oricărui muritor...Nu știu cum să-ți spun, dar îi o treabă cu dichis, fiule...Însă...las’ pe mine!... Și atunci să te văd! Bucurie mai mare nu mi-ai putea face, sfințite părinte. De când aștept eu momentul aista. Și acum, la culcare! Noapte bună!... Îmi fac cruce și mă întind pe crivatul cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Apoi în vremea lui Vasile Lupu voievod la „Beserica Doamnei” era un popă Ionașco łigănaș. Până aici îi bine. Să-mi spui însă ce legătură este între acest popă și Măricuța, fata lui Precup hotnogul? Trebușoara îi oleacă mai cu dichis. Întâi „să hie lăsat Precup hotnogul pre łigănaș să șadză într-o dugheană” din cele cinci pe care le avea pe Ulița Tărbujenească „de silă pentru voia doamnei lui Vasilie vodă”. De aici și până ce Ionașco łigănaș se face stăpân
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
după amiază, suna clopotul și ei lăsau uneltele acolo unde erau în momentul acela, și plecau să se spele. Săracii români, se uitau cu jind peste gardul despărțitor, la prizonierii nemți, care aveau barăci cu apă caldă și cu tot dichisul, pe când ei nenorociții de români erau cazați ca vai de ei. Dar rușii procedau așa, fiindcă aveau mare nevoie de nemți, care erau specialiști în mecanică și utilaje complicate, pe când românii făceau doar zidăria. Cred, că am lunecat puțin în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui și să aibă călugării a plăti datoria lor, pe unde sânt”... Ai văzut cred cu ce obligație îi încărcau pe călugării mănăstirii Sfântul Sava. Da. „Să aibă călugării a plăti datoria lor, pe unde sânt”. Apoi treaba îi cu dichis. Cine știe ce datorii or fi făcut părinții lui Toader și chiar el însuși? Se prea poate ca sfințiile lor călugării să nu fi văzut până la urmă câștigul din pagubă - cum se spune. Uite că la asta nu m-o dus gândul, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-ți spun poale-n brâu asta îți spune ceva, fiule? „Măi, să fie! De unde până unde plăcinte poale-n brâu? S-o fi pricepând el să le facă, dar când a avut vreme să le migălească? Aici îi lucru cu dichis... Tare mă tem că-i mână de gospodină la mijloc... Păi n-am auzit eu - ca prin vis, ce-i drept - dar am auzit un dialog între călugăr și o femeie în grădina din poiană? Și strașnic mai semăna cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările. Cu rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]