4,878 matches
-
clipa primului meu autograf pe care îl dădeam în viața mea. Au urmat nenumărate autografe așezate sub semnătura mea, adresate unor personalități prestigioase sub care nu eram în stare să semnez altceva decît cuvintele pe care E. Lovinescu mi le dicta și anume: Omagiul autoarei. Am semnat atunci peste 80 de volume, lipsită total de fantezie, repetînd numele meu cel nou. Făcînd o pauză l-am întrebat pe Maestru cum se făcea că volumele proaspăt tipărite, se aflau pe biroul său
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
indiferent de posibilele efecte neplăcute ale brutalei sincerități. Conștient de valoarea proprie, îi este peste puteri să respire același aer cu mediocritățile deghizate în repere artistice. Bunul lui simț țărănesc, de neîmpăcat cu lipsa de măsură și de cuviință, îi dictează atunci să se tragă deoparte și să contemple, ușor amuzat și mult îndurerat, mascarada din jur. Probabil că asta explică de ce, respectat de nevoie ca artist, Dionisie Vitcu nu e iubit nici de colegii de profesiune, nici de funcționarii culturali
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". "Vocație", "misiune", "angajare", "responsabilitate", "mărturie" - sunt cuvinte cărora Virgil Ierunca le acordă accente patetice, lipsite însă de orice urmă de iluzionare, sunt cuvinte care se armonizează, până la identificare, cu conștiința sa exigentă, ce îi dictează o conduită etică de o incontestabilă fermitate. Tocmai de aceea, frivolitatea, aservirea, comerțul cu conștiințele umane, "schimbările la față" - sunt doar unele dintre tarele morale pe care le denunță, cu luciditate deplină, Virgil Ierunca, scriitor ce nu s-a lepădat
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
aici românește..." E începutul relațiilor acestuia cu lumea literară română, relații cultivate, prin corespondență până la moartea sa, în 1931, inclusiv în mulții ani de la sfârșitul vieții când, din cauza orbirii sale progresive, în cele din urmă totale, era nevoit să-i dicteze fiicei sale atât scrisorile, cât și articolele la care lucra. (Din 1926 avea să fie, de altfel, membru onorific al Academiei Române.) Dintre toți cei pe care i-a cunoscut în România (cu Ion Bianu avea să viziteze Argeșul, cu Iacob
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
indicau propunerea lui drept cea mai înțeleaptă. Vocea teribilă plină de autoritate a bătrînului Petre Carp, îl susținu și ea pînă la capăt. Cu toate acestea, împotrivirea celorlalți și în primul rînd a lui Ioan I.C.Brătianu birui. Interesele naționale dictau altă atitudine. Nu era vorba nicidecum ca onoarea României să fie pătată. Tratatul secret consfințea o alianță defensivă or tocmai Puterile Centrale procedaseră, și de data asta, la cea mai sfruntată agresiune. Cu o majoritate zdrobitoare, sfatul adoptă neutralitatea. O
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
de gand în copilărie s-o întrec, dar n-am... nici n-am ajuns-o măcar... Tudor Arghezi i-a scris pe o carte: Nici Deavolul nu calcă silaba românească și cântarea că Maria Tănase. Pe patul de moarte, a dictat un testament că o declarație de dragoste. Nimeni, nici statul, nici rudele, nici apropiații, nu i-au îndeplinit nici măcar una dintre ultimele ei dorințe. Avea atâta iubire de dăruit încât te intrebi dacă nu e ceva în neregulă cu poporul
Diva by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82619_a_83944]
-
călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină, cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit veghere și gardă. Deschide-te, rană, atunci când strig - Sesam! Umbrei rugului rămasă pe acest dictam, Căci Dumnezeu în timp ce ne privește vrea să ardă. 24 oct. 2003 * 1 Străin printre străini, aur nocturn scânteind, Rege printre străbuni, rătăcesc gol Către ceea ce se urzește. Unde am încă un Regat? Giuvaerul În mijlocul coroanei. Neant Ce îmi dă viață
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
vistiernic căzu în genunchi și-i sărută poala fustei. Descoperindu-i și lacrimi în ochi, Gilda îl mângâie pe creștet, ca și cum ierta greșelile unui copil, și-i făcu semn să se ridice. - Ai tot dreptul să faci ceea ce-ți dictează conștiința, îi deschise el larg ușa. Din punctul meu de vedere, n-ai ce-ți reproșa. O barcă se afla deja la pupa. Gilda nu luă seama la cei care-i străjuiseră captivitatea, nici la colegii ei, strânși ciopor pe
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vară din nou, un anotimp copleșitor ce îmi dictează și cea mai simplă mișcare. Trupul ei s-a împlinit între timp, părul îl poartă mai lung (mi se spune), iar furia, ei bine, furia mi s-a domolit, distilată prin atâtea lucruri și vorbe. Sunt un om politicos și
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
ținea mereu rîul din preajmă sub teroarea anihilării. în vara lui 1986, volumul Alfabetul de tranziție se afla în lucru la "Cartea Românească". Trecuse deja de prima corectură cînd un ordin al "șefei statului" (după memorabila expresie a tehnoredactoarei) a dictat eliminarea, din toate cărțile în curs de apariție, a imaginilor de biserici. Patru asemenea imagini figurau în capitolul 24 al Alfabetului de tranziție. S-a impus așadar o nouă culegere a capitolelor 24-27. "- Ce se mai aude cu cartea ta
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
de bun simț, la care se gândise și ea până atunci, răspunse: Nu, la Porte de Montreuil, e un hotel Formula 1 acolo. Ca în atâtea rânduri și acum, lua decizii importante nu după o reflecție serioasă, nu după cum îi dicta rațiunea, ci exact pe dos, fără nici o justificare logică, ascultând de cine știe ce impuls obscur. La fel se întâmplase și când fugise din țară, hotărâse acest pas teribil, într-o clipă, fără premeditare, fără pregătiri minuțioase, cum ar fi fost firesc
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
model hristic pentru fiul său Valeriu și de la care a învățat că puterea exemplului spre jertfelnicie e calea oricărui român care își iubește cu adevărat neamul, țara și credința. În fața morții la penitenciarul sanatoriu Târgu Ocna, Valeriu Gafencu și-a dictat în brațele lui Ion Ianolide testamentul său spiritual, care e mărturie și a vieții de sacrificiu a tatălui, ca model pentru ființare întru Hristos a fiului: „Fiți tari în credință, căci Hristos îi va birui pe toți vrăjmașii. Îndrăzniți și
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. Judecata scurtei veșnicii S-a sfârșit cu veșnicia ce-o doresc omnipotenții Un popor are renume de-și respectă înțelepții Ce contează viitorul când și-au renegat străbunii Și-n prezent ție-ți dictează veneticii și nebunii Nu le pasă dacă țara a ajuns o colonie Pentru ei “patria-mamă” e o vorbă pe hârtie S-au împăunat cu titluri, fac avere prin trădare Viitorul le rezervă ani în ocnele de sare Cei ajunși la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
moarte - Ne-au vândut fără rușine impostorii fără carte ... Citește mai mult Judecata scurtei veșniciiS-a sfârșit cu veșnicia ce-o doresc omnipotențiiUn popor are renume de-și respectă înțelepțiiCe contează viitorul când și-au renegat străbuniiși-n prezent ție-ți dictează veneticii și nebuniiNu le pasă dacă țara a ajuns o coloniePentru ei “patria-mamă” e o vorbă pe hârtieS-au împăunat cu titluri, fac avere prin trădareViitorul le rezervă ani în ocnele de sareCei ajunși la cârma țării nu mai vor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
are posibilitatea să omoare o gazelă bolnavă care abia se mai târăște, dar, sătul fiind, renunță. Și exemplele pot continua la nesfârșit. De fiecare dată, conștiința se află cu mult deasupra minții, logicii și inteligentei naturale. Ea este cea care dictează tonul muzicii pe toata durata vieții unui individ. Acestea fiind zise, afirmația lui René Descartes „cuget, deci exist”, poate fi ușor demontată și chiar demolată, cu totul. Atunci când mintea ne joacă fel de fel de feste, conștiința este singura care
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
contra timpului pe care îl mai și provocăm? Exemplul cel mai edificator, până acum, mai exact, până la moartea lui Mircea Eliade, ni l-a prilejuit savantul care gândea și acționa nevăzut în umbra scriitorului (numai când era cazul!) când îi dicta cuvinte numai în limba română, astfel încât și primul să înregistreze ieșirea din timp. Ce ne facem însă că și Eliade a avut jurnal, amintiri - toate depănate, ca în basmele românești - , toate fixate dincolo de vreme, cu selecții lexicale (subiective?!) care i-
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
total Împotriva lui Hristos. L-am văzut târziu, pentru că el rămăsese În țara când s-a făcut Împărțirea, iar mama și cu el au avut dreptul să-și privească ochii, aici În România, după vreo 40 de ani de despărțenie dictată de politică. „ “V-ați gândit vreodată să vă retrageți Într-un turn de fildeș? Să vă spuneți: la ce bun? Sau, gata! Să mai facă și alții! Doar am jertfit destul!“ La o astfel de Întrebare, Vasile Tarateanu nu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
textuale"3. Una dintre caracteristicile de bază ale prozelor analizate este raportarea la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le dictează natura comportamentală, afectându-le datele identitare, de cele mai multe ori în sens peiorativ. Presiunea exteriorului face sexualitatea ca inițiere în tainele sinelui să-și piardă orice valoare emoțională, devenind o mecanică și devastatoare risipă de sine. Desprinderea de eticheta de "generație
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
jumătate adevărat și tocmai de aceea e în proporție de 50% în conformitate cu critica aceea... Gîndiți-vă la primul spital la care ajunge Lăzărescu, acolo e "E.R" curat murdar: trei pacienți consultați pe fugă în aceeași cameră, operații de triaj, fișe dictate în timpul examinării. Bun, ritmul e același ca în serial, dar degringolada e balcanică. Acest prim doctor e și acela cu cel mai puțin umor, pe de altă parte. Ce încerc să spun este că există o dozare a sentimentului urgenței
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
înfățișate, acum, la o scară reală. Izbitoare, la lectura articolelor strânse de Andrei Pleșu în Obscenitatea publică, este tocmai senzația că ele reprezintă mai mult decât niște simple articole de gazetă, din specia efemeridelor. Nu o fișă a postului le dictează conținutul, agenda, ci o curiozitate mereu vie, care îl face pe autor să survoleze grațios și să hașureze cu răbdare documentară spațiul public românesc. Înainte de a face clasificări, să colecționăm experiențe", se mobilizează Andrei Pleșu, moralist veritabil, atent la cusăturile
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
criteriu mult mai puțin controlabil: el judeca în absolut, din punctul de vedere al exigenței lui Tucidide de a se plasa în perspectiva veșniciei. Dar aceasta însemna că nu se limitează la înclinațiile propriului temperament, acceptând ca acesta să-i dicteze gustul și selecția. Criticul a știut de timpuriu că nu sămănătorismul, nu proza lui Mihail Sadoveanu, oricât de apropiată afectiv, nu acestea trebuie să dea sensul de dezvoltare și de emancipare a literaturii române. De aceea a dezlănțuit polemica împotriva
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
goale, care domnește de douăzeci de ani și mai bine în țările noastre, s-ar putea explica, deși nu justifica, prin cuvîntul epoca de tranziție, e evident că sarcinile cu care tranzițiunea ne-au încărcat cu asupra de măsură ne dictează în mod serios de-a ne întoarce de pe calea greșită, de-a privi în mod mai limpede starea adevărată a țării, de-a judeca în mod mai limpede necesitățile ei". Și cine știe cîte surprize n-am mai putea avea
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
alternate cu nu mai puțin faimoasele opinteli dâmbovițene. Lucrând după un plan perfect articulat, membrii comisiei și experții au dovedit că până și într-o țară etern-haotică se pot produce discursuri de limpezimea cristalului. Fie că natura lor adâncă le dictează un astfel de comportament, fie că au o agendă secretă, "scepticii" nu-și ascund disprețul față de orice întreprindere de oarecare anvergură: "Degeaba vă zbateți! Nu iese nimic din eforturile voastre. Vă pierdeți timpul. Pe cine interesează concluziile voastre?". După ei
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
furt, criteriile scării de profesionalitate apar identice cu acelea ale oricărei alte bresle. Avem, așadar, hoți tâmpiți și hoți geniali, la poli opuși, iar între aceștia o massă de mediocrități care se descurcă mai bine sau mai rău, după cum le dictează astrele. Hoțul slab de minte doarme pe pat de fier la pușcărie, pe un cearceaf cu alți doi, trei proști ca el. Pușcăriile nu-i mai încap. Hoțul de geniu pufăie din pipă cele mai nobile fumuri, pe yachtul personal
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
Timișoara, el a fost prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, unde a primit mandat de arestare. Cuvintele tânărului au fost: „Pur și simplu am ajuns pe acel site din întâmplare. Nici n-am știut că-l sparg. Mesajul a fost dictat de un prieten. Apoi a fost prea târziu să-l retrag“. Comisarul șef Mircea Chirilă, șeful de la „Crimă Organizată“, precizează: „Sistemul IPJ Timiș nu este vulnerabil. Respectivul s-a aflat doar în anticamera lui, nu a ajuns la date secrete
Agenda2003-36-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281434_a_282763]