624 matches
-
De unde până unde, totuși, titlul? Poezia antiutopică. Ar fi o naivitate din partea mea să încerc să reconstitui, pe temeiuri teoretice, nașterea acestei sintagme. (Mai ales după ce am citat copios din comicăriile lui Daniel D. Marin) Soluția e mult mai simplă: dicteu automat.
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
mai bun cu cît asudă la exerciții (faimosul drill). De unde, probabil, procentajul extins la creația literară: 99 la sută transpirație, 1 la sută inspirație. Nu am luat nicicînd în serios o asemenea aserțiune. Pentru mine, poezia este 99 de procente dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și nici nu doresc să le cunosc. Apoi, ceea ce trebuie rostit vine singur și eu abia prididesc să-l scriu." Fragmentul e o
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
cititor o idee, adică o relație conceptuală sau măcar o sugestie de imagine. De aici verdictul formidabil al lui Călinescu: cine, folosind cuvinte obișnuite, nu spune prin ele ceva mai mult decît înțelesul lor strict nu e scriitor. Adept al dicteului venit de dincolo, Ilie Constantin are o sensibilitate pe măsură. Nu are fire polemică și nici porniri belicoase, fiind în genere un stoic care ia de la viață ceea ce ea îi dă. Ni-l putem închipui ca pe un simandicos comod
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel psihanalitic, bardul ne mai aduce la cunoștință că, „pentru mine, poezia este 99 la sută dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și nici nu doresc să le cunosc”. Dar peste o asemenea stare de har venită „din înalt” se suprapune cu perseverență privirea meșterului
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
Leiris nu este câtuși de puțin una facilă, dimpotrivă, textul pare de multe ori neprietenos cu cititorul, ca și cum s-ar închide în propria lume, nepretându-se la chei de interpretare facile. La prima vedere, procedeul de alcătuire a textului este dicteul automat, însă ar fi o greșeală să credem că toată cartea este o simplă născocire de moment a unei minți înfierbântate și dornice de spart tipare. Dimpotrivă, multe episoade se înlănțuie într-o înșiruire mai degrabă logică, decât arbitrară. Așa
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
nu o dată, asupra „meseriei de scriitor”, iar concepția sa este una de tip romantic: pe lângă instrucție, determinantă i se pare prezența „zeului” deasupra creatorului: „Pentru mine, poezia este foarte puțin creație, și mult mai mult... așteptare. E un fel de «dicteu» din cer, probabil, sau din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau seama și nici nu vreau să le cunosc, până când ceea ce trebuie spus vine și se spune singur, și eu de-abia de apuc
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
chingile unei etichete durabile. Aceea a suprarealismului, înțeles școlărește. Demersul e mai vechi (, din 2000, și Clava, din 2004, reprezentând două din etapele lui). Doar că acum argumentele devin și mai acute. Nu totul e vis și nu totul e dicteu. Dimpotrivă. Metaforele sunt întoarse pe dos, în favoarea referinței. Iată, de exemplu, versurile: „și Platon, calul meu obscur/ fanatiza gramatica”. Nota Simonei Popescu taie fabulația din rădăcină: „pe vremea când a fost trimis pe front, în al doilea război mondial, Gellu
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
Mare Anonim? Concluzie: ori Blaga este un privilegiat care a reușit să sară peste cenzura transcendentă grație unei înzestrări profetice, ori teoria sa nu stă în picioare din motive de incoerență interioară. Ori ești profet și recunoști că vorbești sub dicteu divin, ori ești filozof și recunoști că vorbești din capriciul imaginației, caz în care valabilitatea spuselor tale nu trece dincolo de tine. Așadar, Blaga stă sub bănuiala de a-și fi născocit un sistem agnostic încărcat cu fermecătoare inflexiuni poetice, dar
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția’70 intră în scenă în anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
criticii trec cu aerul că asistă la o stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri aspre, palide, fără suc prozodic, dar cu o vibrație de ordin transcendent. Asemenea unui veritabil medium, Nichita scrie sub dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
care Ion Pop îl cîștigă, decupînd cu claritate atît constantele poeziei lui Gellu Naum, în interiorul avangardismului și suprarealismului, cît și dinamica lor, abia aceasta relevantă. Premisa de la care pornește criticul este neașteptată doar pentru aceia care văd în suprarealism hazardul dicteului automat și retorica oniricului. O definire, cît de succintă a poeziei, era acum necesară, și Ion Pop nu ezită s-o formuleze: "Poezia e, desigur, cum știm mai ales de la simboliști, o stare, sufletească și de limbaj, un sentiment al
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
Obiectele fluide, sexuale ale lui Dalí tot ne mai intrigă. Timpul care se topește încă ne lovește ca extrem de adevărat. Conștiința noastră răspunde întrebărilor puse de spiritul suprarealist ce se folosește de diferite tehnici pentru a demonstra inconștientul. Visele, hipnoza, dicteul automat, cadavrele desăvârșite, precum și oracolele duc, toate, încă spre o neașteptată cunoaștere a sinelui. Acum lumea poate părea suprarealistă, dar datorită suprarealiștilor, chiar și este suprarealistă, în cel mai profund și ciudat mod cu putință. Iată-l din nou pe
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
muma tătîni-meu, fiind soră cu Safta Pășcănița, muma logofătului Iordache Pașcanul vară primară cu cuconul logofăt Ioniță Conta, ce-i zice Ciubrică, bunul vornicului Iancu, vornicul Alecu și spatariul Elisei și cneazul Costache Butelcă, acel ce n-are ce mînca." Dicteu automat cu rubedenii. Fiindcă pomeneam de Neculce, de cronicari, priviți motivul nemeritatelor zădărnicii: "Urechi. Din înmulțirea grecilor în țară și din nestatornicia vremurilor, precum cele mai multe familii vechi boierești, au căzut; ba, încă, multe nici nu se pot nimeri în ce
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
cea pe care am putea-o lega de nivelul infrarealului. Dezamăgită, respinsă, rănită, ființa auctorială coboară în subterana realului (incluzînd acesta și funcția rațională) ca într-un adăpost unde germinațiile subconștientului se bucură de cel mai propice mediu, unde scînteierile dicteului automat joacă rolul unor revelații. Suprarealismul reprezintă o rețetă de supraviețuire, de (in)adaptare, de mîntuire în răspăr: "pălind, strălucirea ei creștea. cerul se strîngea în jurul buricului ei/ bunica nu știa să fie bătrînă. o luam la palme ca pe
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
agață mîneca de clanța unei uși închise? (p. 40). La prima vedere, Fetița cu o mie de riduri este o rescriere cu (parțial) alte mijloace a cărților Sexagenara și tînărul (Albatros, 2000) și Lebăda cu două intrări (Vinea, 2004). Același dicteu cvasi-automat cu acrobații spațialo-temporale și infuzii de sentimentalism și erotism (imaginat sau rememorat). La o privire mai atentă se observă însă că lucrurile nu stau chiar așa. De fapt, cele trei cărți se constiuie într-o trilogie a recrierii vieții
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
referit la revistele pe care le făceam noi și le citeam tot noi, la cărțile pe care le caligrafiam într-un singur exemplar... Noi am pornit de la suprarealism. Adică inventarul (de obiecte, de stări) e, pentru dumneavostră, un fel de dicteu automat? Acum se spune că dicteul automat e artificial, că e lucrat. Eu cred că, în fond, dicteul automat e un succedaneu al inspirației, de care se vorbește de cînd lumea. Închipuiți-vi-l pe Chopin așezat la pian, stimulat
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
făceam noi și le citeam tot noi, la cărțile pe care le caligrafiam într-un singur exemplar... Noi am pornit de la suprarealism. Adică inventarul (de obiecte, de stări) e, pentru dumneavostră, un fel de dicteu automat? Acum se spune că dicteul automat e artificial, că e lucrat. Eu cred că, în fond, dicteul automat e un succedaneu al inspirației, de care se vorbește de cînd lumea. Închipuiți-vi-l pe Chopin așezat la pian, stimulat de atmosferă, înconjurat de bunăvoința doamnelor
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
caligrafiam într-un singur exemplar... Noi am pornit de la suprarealism. Adică inventarul (de obiecte, de stări) e, pentru dumneavostră, un fel de dicteu automat? Acum se spune că dicteul automat e artificial, că e lucrat. Eu cred că, în fond, dicteul automat e un succedaneu al inspirației, de care se vorbește de cînd lumea. Închipuiți-vi-l pe Chopin așezat la pian, stimulat de atmosferă, înconjurat de bunăvoința doamnelor, și creînd, pe loc, niște minunate improvizații. Dacă spunea cineva, atunci, că
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
e un succedaneu al inspirației, de care se vorbește de cînd lumea. Închipuiți-vi-l pe Chopin așezat la pian, stimulat de atmosferă, înconjurat de bunăvoința doamnelor, și creînd, pe loc, niște minunate improvizații. Dacă spunea cineva, atunci, că folosește dicteul automat, ar fi fost privit ca o ciudățenie. Dar, totuși, dicteu automat asta înseamnă, să improvizezi. Cînd eram copii, acasă, mă jucam cu fratele meu (care, din Constantin Crișan Simionescu a devenit, după aceea, Tityre, personajul de care e plină
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
lumea. Închipuiți-vi-l pe Chopin așezat la pian, stimulat de atmosferă, înconjurat de bunăvoința doamnelor, și creînd, pe loc, niște minunate improvizații. Dacă spunea cineva, atunci, că folosește dicteul automat, ar fi fost privit ca o ciudățenie. Dar, totuși, dicteu automat asta înseamnă, să improvizezi. Cînd eram copii, acasă, mă jucam cu fratele meu (care, din Constantin Crișan Simionescu a devenit, după aceea, Tityre, personajul de care e plină literatura mea), el se lungea pe pat și începea să spună
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
jucam cu fratele meu (care, din Constantin Crișan Simionescu a devenit, după aceea, Tityre, personajul de care e plină literatura mea), el se lungea pe pat și începea să spună niște lucruri halucinante. Inventa scene și nume extraordinare... Acela era dicteu automat. Eram în plină avangardă, făceam ca Urmuz care, știți bine, scria ca să-și distreze surorile. Ne întoarcem la așa-zisul film. Ar trebui să fie, acolo, un personaj tipic: funcționar obișnuit, care-și trăiește viața, dar care, plecînd de la
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
el". Și-atunci, îți ,concediezi" inteligența, adică nu-ți mai bați tu capul, și memoria poate să-și facă singură treaba și să descopere ce e cu obiectul ăla. Și literatura? E mai mult memorie, mai mult inteligență? Revin la dicteul automat. Sau la inspirație. Întotdeauna, pe vremea cînd făceam cărțile acelea ,artizanale", le ornamentam, le legam, puneam dintr-o dată pe hîrtie primele două rînduri. Îmi veneau. Era ca și cum aș fi auzit că mi le spune cineva în ureche. Pe urmă
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
ce reprogramează dar nu elimină, remodelează, dar nu suprimă inflorescența imensă de aspecte ale lumii fenomenale, cu rădăcinile împlîntate în cea morală. ,Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
în fața exploziei de violență, cruzime și erotism, strivit, practic, de tot ceea ce se petrece în jurul tău. Purcărete și-a ales niște fragmente din piesa lui Goethe, le-a asamblat cum a vrut și le-a folosit ca pretext pentru un “dicteu automat” absolut delirant din care spectatorul nu are cum să nu iasă nemarcat. Un fel de coșmar de un erotism mai mult decât pervers și de o cruzime ieșită din comun, din care te trezești transpirat și mut, dar despre
Am fost în iad by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18492_a_19817]
-
Costinescu „asupra seninei ascendențe umane” așa cum o identifică în peregrinările prințului. Nu mai puțin mă onorează „uimirea” dumneavoastră, în fapt eu lăsându-mă, când am scris, purtată de imaginația în care m-a absorbit subconștientul. Cum vă spuneam, Prințul - un dicteu al creierului - este anterior întâlnirii cu „frații” lui Tagore. Da, peregrinarea imaginară o fi anticipat, poate, pe cea reală, în universalitatea Indiei - Bharat. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru prilejul de a mă apropia de Vede, de cultura și viața indiană, de
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]