155 matches
-
atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau a dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca oameni cu existențe bănuite. În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sensibilități estetice. De altfel, marele critic va recunoaște că opțiunea sa modernistă a înlocuit - treptat - originarul său „moldovenism” conservator, de gust clasicizant... Artist cu gust educat și spirit critic, tînărul Vinea îi contestă lui Lovinescu autenticitatea opțiunii estetizante, suspectate de didacticism burghez și de conformism. Atitudinea pamfletară din „Literatura, Lovinescu etc.“ uzează de procedeul fiziologiei: „un tînăr, burghez de tînăr, gras de tînăr și probabil moale”; „un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lovinescu în chestiunea prozei poetice, pozițiile sensibil diferite față de literatura avangardiștilor și față de statutul romanului, indică totuși în cazul lui Perpessicius o atitudine coerentă cu sine, de un impresionism/modernism larg comprehensiv. Refuzul procustianismului estetic și al partizanatului ideologic, al didacticismului și al dogmatismului magisterial, cultivarea spiritului de finețe și a empatiei în detrimentul spiritului de geometrie și al distanței aseptice au favorizat atît apropierea comprehensivă a criticului față de notele de prospețime ale unor autori „vechi” sau căzuți în desuetudine, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
preotului, a femeii de serviciu a preotului, a polițistului) ce practic nu duce nicăieri; mai mult, notațiile obsesiei monomaniacale a personajului fac riguros parte dintr-o tradiție literară bogată (recent tradusa Flori pentru Algernon, de pildă). O formă benignă de didacticism, de demonstrativism, minează și Bunicul s-a întors la franceză, avînd drept temă chestiunea spinoasă a recuperării trecutului, pe care toți l-ar vrea ținut la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i cere bătrînului să-și scrie
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
fie și modest, de limpezire a apelor în care plutesc destul de mulți dintre cercetătorii istoriei diplomației, pe cale astăzi de a fi în fapt ceea ce a fost întotdeauna, dar perceput confuz, parte a istoriei relațiilor internaționale. Alunecarea noastră, din necesitate, spre didacticism n-am putut-o evita în cele ce urmează, poate și în speranța că va fi suportabilă. Așadar, cea dintâi constatare pe care o avansăm este că principiile, definirea și metodologia istoriei relațiilor internaționale, ca un compartiment distinct și supraaglomerat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
istorici (Vlad Georgescu, de pildă) care au simțit nevoia unei problematizări mai subtile a trecutului românesc. Revenind la sinteza publicată de Catherine Durandin, este locul să spunem că prin ea se îmbogățește nu doar romanistica, ci istoriografia însăși. Refuzînd orice didacticism, autoarea pune probleme și caută răspunsuri ce îndeamnă la reflecție. Ea nu urmărește evenimente, cronologii, fapte, ci caută sensuri, problematizează, construind un discurs reflexiv asupra trecutului românesc. Liniile directoare, stările de spirit, mentalitățile o interesează cu deosebire. Ajunge astfel la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu caracter general. Aliteratura „neagă literatura, dar negând-o totuși cu mijloacele ei, se neagă pe sine însăși, devenind mai «literatură» ca oricare alta”. În multe „noi” romane franceze „obiectul zugrăvirii este haosul, dar modul ei este spiritul sistematic până la didacticism”, iar stilul unora e „un fel de clovnerie gramaticală, ca în teatrul absurdului. Limbajul a devenit antilimbaj”. Despre, despre, despre.... (1995) adună pagini critice diverse, ocazionale, apărute inițial în publicații din țară și de peste hotare sau inedite. Două texte ample
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
combinație rectificatoare a celor două reacții posibile, care, fiecare în parte, exprimă un dezechilibru. Ca atare, nici unul dintre răspunsuri nu pare acceptabil, din punctul lui Jay Chapman de vedere: "atitudinea scandalizată este inacceptabilă pentru că reprezintă un exces de zel moral; didacticismul este inacceptabil pentru că reprezintă un deficit de zel moral"149. Astfel, efortul lui Chapman constă în tentativa sa discursivă de a combina cele două (tipuri de) răspunsuri de așa manieră încât "evenimentul să fie perceput având o culoare morală, dar
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
debarasa de acțiune, de imboldul de a "trece la fapte" și am văzut ce caracter pot avea faptele-consecințe directe ale acestui tip de răspuns la eveniment reacția "clinică" pare, dimpotrivă, să "paralizeze acțiunea"153. Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
clinică" pare, dimpotrivă, să "paralizeze acțiunea"153. Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență care îl face posibil, ca răspuns la evenimentul descris de Jay Chapman. Iată, deci, că adresa de la Coatesville modelează un tip aparte de raportare la eveniment, care
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Neavând implicații morale, răspunsul "clinic" sau "didacticismul", o "ilustrare concretă a unei idei abstracte"154, frizează, evident, indiferența. Dacă răzbunarea este expresia practică a (atitudinii adăugirea mea) scandalizate, consimțământul reprezintă expresia practică a didacticismului"155, apreciază Black. Astfel, conchide criticul, didacticismul distruge însuși tipul special de inteligență care îl face posibil, ca răspuns la evenimentul descris de Jay Chapman. Iată, deci, că adresa de la Coatesville modelează un tip aparte de raportare la eveniment, care, în cuvintele lui Black, "moderează atitudinea scandalizată
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
astăzi, cu instrumentele de investigație a unei literaturi ce pornea de la alte premise? Lucrurile nu stau atît de tranșant precum le-am prezentat. Volumul profesorului de literatură franceză la Sorbona și la Columbia University, În rigoarea lui structurală dublată de didacticism dar și de ironie, disponibilitate la dialog, s-ar părea că nu pune probleme dar nici nu spune mare lucru. Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de exemplu , ea excelează totuși în apropierea de ansamblu a artelor, sesizând fundalul poetic al oricărei opere, dureroasa condiție a omului rupt de desăvârșire. Atitudinea eseistei, nu atât precaută cât sceptică, o ajută să respingă formulele prestabilite credea Al. Spânu ; didacticismul ei nu are nimic pedant, căci aprecierile tranșante nu sunt niciodată tendențioase, ci invită la reflecție după Marina Vazaca; avem de a face așadar cu un clasicism care umanizează cultura prin personalizare 13. Același eseu despre Piranesi ilustrează, după Costică
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
multor materii. Majoritatea cunoștințelor elevilor sau informațiile acumulate de elevi în afara procesului didactic cu caracter tematic sau pluridisciplinar, ori, articularea celor trei mari tipuri ale învățării formal, nonformal și informal presupune o multiplicare a conexiunilor disciplinare și o depășire a didacticismului și a metodelor care tind să reducă învățarea la memorarea manualelor. Acțiunea de promovare a interdisciplinarității trebuie să se integreze în contextul sistemului educativ dat, luând în considerație particularitățile acestuia și situațiile școlare în care lucrează învățătorii, adică, pentru a
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
la Radio. La hotarul dintre beletristică și literatura de popularizare stă, ca și multe alte prelucrări ale lui D., Povestea neamului românesc (I-II, 1978-1979). Informația istorică este completată și animată cu ajutorul ficțiunii, în texte atractive, fără excese ținând de didacticism. Principalele romane ale lui D. au fost traduse în franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, fiind publicate în câteva țări din Europa și din America Latină. SCRIERI: Capcana, Craiova, 1927; Sfântul Părere, București, 1930; ed. (Cazul Magheru), București, 1942; ed., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
London, condimentată cu elemente de senzațional: un reporter atașat pe lângă o expediție științifică se străduiește să lămurească enigma unui Eldorado nordic, într-o epică uzând de răsturnări de situație și revelații insuficient preparate. Ca și în restul cărților, excesiv e didacticismul, simbolurile fiind explicate îndată ce sunt puse în pagină. Probabil că sectorul cel mai reușit rămâne la T. literatura pentru copii - Povești din țara poveștilor (1958), Povestiri cu prichindei (1959), Gagaga și alți câțiva (1960), Ronț-Ronț (1962), Elev în clasa întâia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
pagină. Probabil că sectorul cel mai reușit rămâne la T. literatura pentru copii - Povești din țara poveștilor (1958), Povestiri cu prichindei (1959), Gagaga și alți câțiva (1960), Ronț-Ronț (1962), Elev în clasa întâia A (1964) ș.a.m.d. - , de vreme ce aici didacticismul nu inhibă, ci stimulează fabulația. În schimb, teatrul, alcătuit îndeobște din texte scurte, scrise pentru a fi jucate de amatori, școlari sau adulți, resimte din plin efectele ideologizării. Astfel, în piesa Într-o seară de toamnă (1963) o tânără ilegalistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
dramaturgi ai lumii: Aristofan, Plaut, Molière, Shakespeare și Kleist. Potrivit estimării concluzive a lui S., comicul scriitorului român ar deține superioritatea prin „integralitate și puritate”, procurând un catharsis neatins anterior, ceea ce s-ar explica prin absența oricărei tendințe, a oricărui didacticism, a menținerii în „emoția dezinteresată”. Dramaturgul „împinge comicul din sfera finalității practice în sfera cauzalității sintetice și de aceea, mai ales, comicul său fiind mai pur, este mai artistic”. Doar intraductibilitatea inefabilului lingvistic - susține criticul - face ca autorul Scrisorii pierdute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Ionel (1901) este un roman pedagogic în care plăcerea povestirii se împletește cu evocarea tradiției, a obiceiurilor „din bătrâni”. Nenumărate proverbe, vorbe înțelepte, zicători sunt presărate peste tot, dând paginilor un aer oarecum antonpannesc. Ionel este însă un amestec de didacticism și naturalețe, o întâlnire a sfătoșeniei și bunei cuviințe populare cu mijloacele „intuitive” de persuasiune. Pedagog de vocație, autorul încerca astfel să ilustreze prin literatură propriile preferințe estetice, care îndreptau către frumosul „clasic”, văzut ca o armonie a formei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
cerința accesibilității, i s-au impus creației canoane mutilante. S-a instaurat dictatura unui simplism ce întorcea expresia artistică la stadii incipiente, rudimentare. Principiul funcției educative a fost aplicat în mod dogmatic, abuziv, ceea ce ducea la schematizări grosolane, la un didacticism anost. Prin extrapolarea dogmei introduse în filosofie, potrivit căreia evoluția istorică a gândirii ar exprima doar confruntarea materialismului cu idealismul, s-a oficializat teza că istoria literaturii se reduce la lupta între realism și antirealism, această confruntare fiind un aspect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
spună tot Barbu, urmând îndeaproape pe Edgar Poe18, transformă opera poetica în expresia inconștiență a unei gândiri care depășește autorul ei, iar acesta din urmă, devine, astfel, un simplu vehicul al ideii, se preschimba, cum ar spune autorul "Corbului" în "didacticism". Poezia nu ar mai fi, în acest caz, frumusețe pură și absolută. Procedând astfel, sugerează Barbu, poetul ar renunța nu numai la propria responsabilitate, dar și la autonomia operei sale, pentru care "construcția" (cf. "intrigă" poescă) rămâne datul esențial: Activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
originale. Sunt conștienți că reîntoarcerea la o viață morală reprezintă singura temelie pe care o societate poate fi construită 1058, însă resping dogmatismul, idealizarea exagerată, punând pe prim plan autenticitatea, omenescul. Cu toate că schițează o decădere morală a lumii lor diegetice, „didacticismul direct este evitat, însă avem un excipit penitent: condamnarea păcatului, corectarea abuzurilor, incriminarea ipocriziei.”1059 Ei au reușit să arate că lumea nu este „o vale a plângerii”, ci un loc al liberului arbitru și al bucuriei de a trăi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul purcede, Ș-amu plutind prin marea de pieire, A ta rază la port mă va încrede. Lirica secolului XVIII are un ecou larg în poezia lui Asachi. Regăsim convenția geografică clasică, didacticismul settecentesc (în maniera Monti), melancolia cimiterială (după Thomas Gary și Jukovski). Interesante sunt Baladele și Legendele în care, bizuindu-se pe tradiția populară, Asachi s-a străduit să înjghebe o mitologie literară română, într-o viziune mai grandioasă, intențional, decât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cuvînt, vedere, cuget... În tot mă rătăceam Plecam pe cărări netezi și foarte-ntortochiate; Știam să-mi mai iau odihnă și gînduri mestecate Mă Îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam.” Versurile sînt din Visul, poem contestat de critică pentru didacticismul și incongruența lui, Însă interesant pentru că retoricul Heliade vrea să prindă, aici, fantasmele onirice. El dezvăluie, indirect, și o față mai puțin cunoscută a demersului său. Va să zică, „objectele” sînt În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despre sugestia muzicală și, în particular, despre simbolism. După cum știm, în Mutația valorilor estetice criticul afirmă că "în evoluția poeziei contemporane, mișcarea simbolistă răspunde precis tendinței de a reda inefabilul și de a înlocui deci construcția discursivă, logică, raționalismul și didacticismul poetic, de sugestie care, dincolo de anecdotă și expunere logică, sugerează stări sufletești profunde, neorganice, muzicale"92. De asemeni, spune Lovinescu, "având un fond muzical, simbolismul exclude cugetarea organizată, fără a exclude însă și profunzimea sentimentelor. [...] El vrea să ne dea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]