181 matches
-
discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. OI DIDASCALIE. Pentru antici, didascalia era alcătuită din instrucțiunile pe care le dădeau actorilor autorii dramatici, iar, pentru moderni, indicațiile de joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea de intervenții care constituie discursul dialogat, dar care nu sînt parte a acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea de intervenții care constituie discursul dialogat, dar care nu sînt parte a acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și de regie, care alcătuiesc scenariul. Astfel, didascalia, care reprezintă un intertext în raport cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și de regie, care alcătuiesc scenariul. Astfel, didascalia, care reprezintă un intertext în raport cu textul dramatic propriu-zis, devine ea însăși un discurs eterogen din punct de vedere structural și de conținut. În general, ea conține indicații în legătură cu cel căruia îi este adresată o intervenție din textul dramatic, precizează contextul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere structural și de conținut. În general, ea conține indicații în legătură cu cel căruia îi este adresată o intervenție din textul dramatic, precizează contextul situațional în care se desfășoară acțiunea sau descrie acțiunile non-verbale din timpul desfășurării dialogului. Contrar dialogului însă, didascalia nu aparține decît textului scris, fiind asumată de autorul piesei ca prescripție (tehnică) în vederea transpunerii în scenă. De aceea, unele didascalii sînt indiferente în raport cu referentul, realizînd indicarea personajelor sau precizînd efecte sonore, locuri și decoruri etc. Unele piese, din ultimele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precizează contextul situațional în care se desfășoară acțiunea sau descrie acțiunile non-verbale din timpul desfășurării dialogului. Contrar dialogului însă, didascalia nu aparține decît textului scris, fiind asumată de autorul piesei ca prescripție (tehnică) în vederea transpunerii în scenă. De aceea, unele didascalii sînt indiferente în raport cu referentul, realizînd indicarea personajelor sau precizînd efecte sonore, locuri și decoruri etc. Unele piese, din ultimele două secole, conțin și didascalii autonome, care se adresează cititorului, avînd o funcție similară cu cea a comentariilor dintr-o povestire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
scris, fiind asumată de autorul piesei ca prescripție (tehnică) în vederea transpunerii în scenă. De aceea, unele didascalii sînt indiferente în raport cu referentul, realizînd indicarea personajelor sau precizînd efecte sonore, locuri și decoruri etc. Unele piese, din ultimele două secole, conțin și didascalii autonome, care se adresează cititorului, avînd o funcție similară cu cea a comentariilor dintr-o povestire. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
autonome, care se adresează cititorului, avînd o funcție similară cu cea a comentariilor dintr-o povestire. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, didascalia prezintă particularitatea de a fi un discurs complementar ale cărui raporturi cu discursul dramatic sînt evidente, dar nu întotdeauna esențiale. V. intertext, intertextualitate. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
le scurtează hotărât) pregătesc dezvăluirea natura neplăcutului docoment: o „scrisoare de amor În toată regula.”. În timp ce Tipătescu e turburat, fierbe, abia Își stăpânește emoția, e turburat rău, e În culmea agitației, e Înfuriat, are pumnii Încleștați, e turbat, fierbând mereu (didascaliile punctând gradația ascendentă a trăirilor), Trahanache relatează și privește atent spre Tipătescu râzând, constată că limitele ticăloșiei omenești sunt greu de bănuit („Cine-și poate Închipui până unde poate merge mișelia omului!”- frază ambiguă și malițioasă ce-i vizează deopotrivă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din Nunta lui Figaro: Deschide puțin fereastra dinspre grădină e o căldură aici!...77 , decorul este cel care permite determinarea directă a faptului că aici desemnează dormitorul Contesei. Totuși, înainte de punerea în scenă, acest decor nu există decât textual, în didascalii. Este ceea ce se întâmplă în următorul act din Nunta lui Figaro: O cameră de culcare luxoasă, cu un pat mare, cu alcov, pe o estradă. Ușa de la intrare este în dreapta, o altă ușă se deschide spre budoarul contesei, în stânga, în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Figaro: O cameră de culcare luxoasă, cu un pat mare, cu alcov, pe o estradă. Ușa de la intrare este în dreapta, o altă ușă se deschide spre budoarul contesei, în stânga, în prim-plan78. De regulă, în teatrul clasic, se știe că didascaliile de acest tip lipsesc sau sunt extrem de vagi. În realitate, decorurile sunt determinate de convenții care definesc fiecare gen. 1.13. Focalizarea și punctul de vedere Problemele analizate mai sus interferează cu problema focalizării (pe care unii autori o numesc
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tinde să fie când de proximitate (alocutarul are impresia că este martorul evenimentului sau că este vorba despre o focalizare care mărește anumite detalii), când de distanțare, de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
teatru: de regulă, replicile nu sunt însoțite de indicații privind modul în care ar trebui pronunțate. Prin urmare, interpreții au o anumită libertate în manifestare. Dar se întâmplă ca autorul să mai dea și indicații. De exemplu, găsim într-o didascalie din Port-Royal de Montherlant: Ea spuse acestea cu efort, cu un aer atât de ciudat mecanic și părea atât de absentă în ceea ce spunea, încât sora Françoise înlemni. Totuși, dialogul teatral este de cu totul altă natură decât discursul direct
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pierdută” aparține genului dramatic și are, așadar, ca moduri de expunere dialogul și monologul. Caracterizarea personajelor se realizează prin autocaracterizare, prin vorbele, faptele și gândurile personajelor, ori de către celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse În didascalii (parantezele autorului) ori indicații scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul Își „mișcă” personajele, le dă viață și credibilitate, făcându-le atât de reale, Încât pare că trăiesc și În zilele noastre. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevărate fișe de caracterizare directă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse În didascalii (parantezele autorului) ori indicații scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul Își „mișcă” personajele, le dă viață și credibilitate, făcându-le atât de reale, Încât pare că trăiesc și În zilele noastre. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevărate fișe de caracterizare directă. La Pristanda, de exemplu, dramaturgul mentioneaza „(naiv)”, („schimbând deodată tonul, umilit și naiv”), de unde reies principalele trăsături: prostia și servilismul. Lângă numele lui Trahanache, dramaturgul scrie „placid” , iar tertipurile feminine ale Zoei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
numele lui Trahanache, dramaturgul scrie „placid” , iar tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse sugestiv. „Începând să se jelească și căzându-i ca leșinată În brațe”, „zdrobită”, „revenindu-i deodată toată energia” , „cu energie crescândă”. Dandanache este foarte precis caracterizat prin didascalii: „vorbește peltic și sâsâit”, „aducându-și, În sfârșit, aminte”, „Dandanache face gestul cu clopoțeii”. Didascaliile ilustrează și atitudinile personajelor, În situații comice, care ilustrează indirect trăsăturile de caracter dominante. Discursul lui Farfuridi este sugestiv pentru imbecilitatea personajului, suplinit de parantezele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să se jelească și căzându-i ca leșinată În brațe”, „zdrobită”, „revenindu-i deodată toată energia” , „cu energie crescândă”. Dandanache este foarte precis caracterizat prin didascalii: „vorbește peltic și sâsâit”, „aducându-și, În sfârșit, aminte”, „Dandanache face gestul cu clopoțeii”. Didascaliile ilustrează și atitudinile personajelor, În situații comice, care ilustrează indirect trăsăturile de caracter dominante. Discursul lui Farfuridi este sugestiv pentru imbecilitatea personajului, suplinit de parantezele autorului: „bea o sorbitură, apoi, reluându-și răsuflarea, rar ca și cum ar Începe o poveste”, „asudă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
adevărat, o tentativă de teatru pornografic în secolul al XVIII-lea10, dar piesele respective nu au fost neapărat jucate; când erau puse în scenă, asta se întâmpla în particular. În plus, ne putem îndoi că actorii chiar îndeplineau efectiv ceea ce indicau didascaliile. În realitate, logica pornografiei face ca peep-show-ul, în mai mare măsură decât teatrul, să-i fie de ajutor: spectatorul solitar este un voyeur care se află în proximitatea imediată a "performerilor" (în general "performatoare") fără a fi văzut. În anumite
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
comunicării prin teatru vezi Figura nr. 3. Figura nr. 3. Modelul liniar al comunicării teatrale (2) Am propus, în această a doua figură reprezentând, liniar, comunicarea-teatru, cinci instanțe comunicative distincte: * autorul creației dramatice care transmite, prin replicile personajelor și prin didascalii, o anumită perspectivă, subiectivă și estetică, asupra realității; * regizorul care transpune, sub forma spectacolului, interpretarea pe care a dat-o, contextual, operei dramatice; interpretarea este una contextuală prin raportare la teoria lecturilor multiple, în condițiile în care același regizor poate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
-i-se, în cazul teatrului de păpuși, și păpușa) în raporturi diferite: Figura nr. 4. Modelul triunghiular al comunicării teatrale (1)51 În Figura nr. 4 se marchează: * relația actor autor: dramaturgul este cel care creează personajele (le prezintă prin didascalii și le construiește replicile) și-și transmite, prin intermediul replicilor lor, gândurile, sentimentele, percepția subiectivă asupra realității, iar actorul dă viață personajelor, își asumă rolurile acestora în economia piesei de teatru; așadar actorul trebuie să se raporteze, în interpretarea sa, la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se raporteze, în interpretarea sa, la proiecțiile pe care le-a făcut dramaturgul în planul personajelor operei sale; * relația regizor autor: regizorul se raportează, în primul rând, la modul în care a gândit dramaturgul universul operei sale (mod reflectat în didascalii cu trimitere inclusiv către elemente de decor, către vestimentația, starea de spirit, maniera de a comunica a personajelor etc. -, în arhitectura acțiunii și în construcția personajelor), pentru a particulariza ulterior, prin propria interpretare și concepție regizorală, punerea în scenă a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de a comunica a personajelor etc. -, în arhitectura acțiunii și în construcția personajelor), pentru a particulariza ulterior, prin propria interpretare și concepție regizorală, punerea în scenă a creației dramatice respective; având ca puncte de reper numele personajelor, descrierea acestora în didascalii, replicile personajelor, indicațiile scenice privitoare la decor, fond sonor, personaje colective, atmosferă etc., regizorul propune propria variantă de spectacol-teatru asociat operei literare 52 de la care a pornit în demersul său; * relația regizor actor: regizorul este cel care dă indicații actorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
regizorului și a actorului 58; în cazul teatrului de păpuși, poate fi invocată și ipostaza creatorului păpușii, care comunică prin chiar maniera construirii acesteia; pe de altă parte, prin chiar ipostaza dramaturgului este reprezentată o "dublă enunțare": "a) direct, prin didascalii care stabilesc personajele, cronotopii și conțin indicații privind posibilitatea interpretării textului 59; b) mediat, prin intermediul personajelor (în care autorul se disimulează) și al partiturilor vorbite încredințate acestora, adică al textului dramatic propriu-zis" (A. Ubersfeld, apud Măciucă, 1989, pp. 137-138); * decodificare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mascate etc.; * spectator receptorul 63 final al actului comunicativ teatral, co-participant/co-părtaș64, cu actorul, în trăirea piesei (în condițiile în care se consideră că fiecare personaj are două laturi Silvestru, 1966, p. 64: una stabilă, dată de autor/dramaturg prin didascalii, prin arhitectura personajului, prin replicile atribuite acestuia și sistemul evenimențial în care este ancorat; respectiv, una instabilă, care se transformă mereu, pe de o parte, prin interpretarea pe care un anumit actor vs. un altul o dă personajului și, pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
decor aferente trezirii din somn, unei anumite perioade politice etc.; * text dramatic operă literară aparținând genului dramatic, caracterizată prin modalitatea alternativă de transmitere a mesajului de către dramaturg, atât prin intermediul replicilor personajelor și al acțiunii construite prin acestea, cât și prin didascalii, cu rol în facilitarea punerii în scenă a textului respectiv (finalitatea unui text dramatic fiind, în principiu, asociată ideii de reprezentare scenică 85); cu o funcționalitate specifică, sintetizată de M. Pruner (apud Ciobotaru, 2006a, pp. 78-79) în "funcția dramatică" (reflectând
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe de altă parte, orice text dramatic are doi receptori/ destinatari: publicul și actorii; ca structură, se remarcă aspectul supraordonat al textului dramatic, organizat în acte, acestea, la rândul lor în scene/tablouri, ultimele alcătuite din replici ale personajelor și didascalii 87; * text dramatizat produs al activității de dramatizare a unui text epic (cel mai frecvent, mai ales în cazul spectacolelor destinate copiilor, basm, poveste, povestire, schiță, snoavă, parabolă, fabulă etc.), destinat reprezentării scenice în fața unui anumit tip de public-țintă și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]