586 matches
-
evreică și o țigancă) ce îl supun unei probe: el trebuie să ghicească care-i țiganca. Rătăcit în propriul trecut, el nu reușește să ghicească țiganca și se trezește prizonier într-un spațiu labirintic, simțind că trupul său este gol, diform și înfășurat într-o draperie ca un giulgiu. Gavrilescu se trezește în cele din urmă și iese din curtea țigăncilor, continuându-și drumul cu tramvaiul către apartamentul doamnei Voitinovici. Vecinii de acolo îl informează însă că Otilia se măritase cu
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
două dimensiuni temporale și între două stări (între viață și moarte). Personajul pare nepregătit să acceadă în „lumea de dincolo”. Pierzând șansa de a pătrunde în Paradis, Gavrilescu trăiește senzația morții trupești și desprinderea de materie: întunericul, tăcerea, goliciunea trupului diform, teroarea spațiului închis, senzația de sufocare în pâslă și înfășurarea în draperie „ca un giulgiu”, toate acestea asemănându-se cu un ritual de îngropare. Necunoscând împlinirea, spiritul său încearcă să se întoarcă în lume pentru a bântui locurile în care
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
află sub puterea Răului. Albert de Guy preia frâiele anchetei, secondat de ducele de Chalais. Bănuielile planează, pe rând, când asupra unora dintre servitori, când asupra oaspeților al căror trecut nu prezintă reperele morale necesare. Împrejurul castelului sunt văzute siluete diforme care merg în poziție bipedă, iar pe sol sun descoperite urme ale unor picioare gigantice, înzestrate cu gheare. Ancheta conduce în cele din urmă spre Huguet de Castlenove, care se dovedește a fi un vârcolac. Uciderea lui și a amantei
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
camarad de arme că după ce fusese rănit în Africa de Sud, rătăcise obosit pe drumuri necunoscute și nimerise într-o casă cu multe paturi. Se culcase într-unul din ele și adormise. A doua zi dimineața, s-a trezit înconjurat de oameni diformi și pociți. Sosit imediat, medicul britanic i-a spus lui Godfrey că acolo era o leprozerie și că el dormise în noaptea anterioară în patul unui lepros. El l-a izolat imediat, dar exista pericolul de a fi fost contaminat
Aventura soldatului alb ca varul () [Corola-website/Science/324980_a_326309]
-
a declarat: detectivul îi spune acesteia că dacă va continua să păstreze secretul, atunci prietena sa ar urma să fie acuzată de crimă. Femeia îi povestește atunci că pe drumul de întoarcere de la biserică s-au întâlnit cu un om diform care căra o cutie de lemn. El s-a uitat la Nancy și cei doi s-au recunoscut, deși nu se mai văzuseră de treizeci de ani. Nancy a rugat-o pe domnișoara Morrison să meargă un pic singură pentru că
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
pentru că are ceva de discutat cu acel om. Ea s-a întors foarte supărată și a pus-o pe vecina sa să jure că nu va spune nimănui de acest incident. Holmes a reușit să-l identifice rapid pe omul diform ca fiind Henry Wood și a mers cu Watson a doua zi să-l viziteze pe aceeași stradă unde a fost întâlnit de cele două femei. Wood a explicat că fusese caporal în armata britanică în perioada Răscoalei șipailor (1857
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
a nimerit însă într-o ambuscadă și a aflat din discuțiile indienilor că Barclay îl dăduse intenționat pe mâna inamicului pentru a scăpa de rivalul său în dragoste. El a fost torturat în mod repetat și a devenit un om diform, fiind o lungă perioadă sclav până când a reușit să evadeze. A trăit apoi printre afgani, câștigându-și existența ca scamator. Îmbătrânind, a dorit să se întoarcă în Anglia. A strâns bani și a reușit să revină în țară. A ajuns
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
negative, a fost un succes comercial, aducând încasări de peste 300 milioane de dolari în toată lumea față de un buget de 160 de milioane $. În anul 1887, doctorul transilvănean Frankenstein (Samuel West) își aduce la viață monstrul (Shuler Hensley) cu ajutorul asistentului său diform Igor (Kevin J. O'Connor), și a Contelui Dracula (Richard Roxburgh). Dracula îl ucide pe Victor Frankenstein, după ce-i dezvăluise că el l-a ajutat doar pentru a se putea folosi de monstrul lui Frankenstein pentru a-și aduce la
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
de uz funerar. Finețea modelării permite obținerea unor adevărate statui în miniatură. Pictate în culori vii, ele reprezintă de cele mai multe ori femei elegante în scene pline de farmec. Într-un gen total diferit sunt figurile cu caracter grotesc, reprezentând corpuri diforme, în contrast cu idealul grec clasic de frumusețe. Răspândite mai ales în zona orașului Tarsos din Asia Mică, dar și la Alexandria, ele erau destinate probabil unor scopuri medicale (orașul Smirna era vestit pentru școala sa de medicină) sau poate erau simple
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969). O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat - acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată. Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase a căror explicație științifică să
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
s-a mai reușit recuperarea clopotelor, mutate la biserica nouă din Brad, și a ușilor împărătești, expuse în present la Muzeul Etnografic din Crișcior. Lăcașul s-a prăbușit definitiv în 2006, din falnicul edificiu de altădată rămânând doar un morman diform de bârne; turnul său impunător zace culcat la pământ printre copacii și iarba înaltă care au invadat cimitirul. Înaintea acestei biserici, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03466), a existat o altă ctitorie obștească din bârne, renovată în preajma marii răscoale
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
iulie 1545 - 24 iulie 1568), a fost fiul cel mare și moștenitorul regelui Filip al II-lea al Spaniei. Mama lui a fost Maria a Portugaliei, fiica regelui Ioan al III-lea al Portugaliei. Din cauza consangvinității, Carlos s-a născut diform și suferind de o instabilitate psihică, de care nu a scăpat toată scurta lui viață de 23 de ani. Mai mult, această instabilitate s-a agravat odată cu un accident care i-a cauzat niște lovituri la cap, ce au necesitat
Carlos, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/322514_a_323843]
-
Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd atît crispările metafizice cît și expresivitățile grotești, sculptorul le împacă oarecum pe amîndouă prin aducerea în prim-planul percepției a unei umanități sumare, tragice și diforme. De cele mai multe ori bronzul este asociat cu alte materiale, în special piatra și marmura, care îmbogățesc ansamblul imaginii cu expresii noi și creează, totodată, surse imprevizibile de tensiune și de dialog. Ceea ce, în mod obișnuit, ar trece drept soclu este
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
în culmea prosperității. Purta părul pieptănat în stilul nobilimii, avea dinții înnegriți elegant, iar sub nas îi creștea o mustață. În ultimii doi ani, se cam îngrășase și, având din naștere corp lung și picioare scurte, acum arăta puțin cam diform. Însă spada lui aurită și hainele bogate de brocart îl învăluiau într-o aură de demnitate. În sfârșit, cineva reveni, iar Yoshimoto se opri din fredonat. — Tu ești, Iyo? — Nu, eu sunt Ujizane. Ujizane era fiul și moștenitorul lui Yoshimoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ca niște insule, la fel cum fuseseră și în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Lăturilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mină, într-o noapte rămăsei în picioare, refuzai să mă mai culc... Câțiva mă imitară. Gardianul se apropie de mine, mi se uită în ochi și rînji: "Culcat!". Rămăsei în picioare. "Culcat!", urlă, dar nu mă culcai. Era un individ diform, strâmb, urât și mic de statură. Numai ochii, sub lumina galbenă a becurilor din stâlpi, exprimau parcă o bucurie prin care ai fi putut crede că te poți întîlni cu un om și să-i reamintești că și tu ești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apropia și înțelege și mai ales iubi un copil. Parcă mi-ar fi spus că eram un fel de monstru... Asta ar fi fost de ajuns să nască în mine o ură sălbatică, ucigașă, pentru sufletul ei, care îmi părea diform. Dar îmi aminteam că în cei trei ani cât stătusem închis, totuși învățase copilul să-mi spună tati și nu totdeauna fericirea mea de a-mi iubi fetița îi turbura astfel mintea. Nu, o uram (fără s-o învinuiesc) că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Eram amândoi muți, totul fusese spus, tot ceea ce vedeam îmi era străin, urechea ei, da, urechea care îmi fusese atât de dragă îmi părea a fi a unei vampirițe, pașii pe care îi iubeam în mișcarea lor îmi păreau acum diformi, mâinile mari de care mă atașasem, dar care ridicaseră asupra mea presse-papiers-ul greu de cristal, labe simiești bune pentru copaci... Pe această catastrofă nici ea nu îndrăzni să aibă chiar de îndată vreo inițiativă. Ai fi zis că nimic n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu mă uitasem la ea, adică mă uitasem fără s-o văd, sau o văzusem fără să mă uit, vreau să spun că nimic din ea nu-mi atrăsese atenția, nu era nici frumoasă, nici urâtă, nu era nici diformă, nici statuară, mâinile ei, care îmi întindeau pe masă hârtii la control, nu erau nici butucănoase, nici diafane, vocea, nici timbrată, nici șoptită... debitul doar îmi păruse vag excesiv ("de ce o fi vorbind asta prea mult?" gândisem fără să fiu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și negru. Contrastul marcajului, c, poate fi definit ca valoare procentuală. Acuratețea sau rezoluția muchiilor marcate determină contrastul marcajului. Acest parametru este important în cazul marcării codurilor de bare sau DataMatrix, având în vedere că muchiile trasate impropriu sau punctele diforme pot determina erori în citirea codurilor. Puterile de vârf sau densitățile de putere ridicate conferă o calitate superioară a rezoluției. Împrăștierea Fenomenul de împrăștiere este caracterizat de prezența în zona de marcare a picăturilor resolidificate, provenite din materialul suprafeței. Această
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
țin atașați de scaune speciale cu spătar înalt. Nevoile lor fiziologice sunt rezolvate automat și se spune că nu au nevoi spirituale. Aspectul lor fizic diferă oarecum de cel al oamenilor obișnuiți, având capete mari și trupuri deteriorate. Precogii sunt diformi și retardați: "talentul absoarbe totul". Nu își înțeleg predicțiile și majoritatea spuselor sunt nefolositoare pentru prevenirea fărădelegilor, fiind transmise altor agenții. Fiecare dintre cei trei precogi generează propriile rapoarte cu predicții. Rapoartele tuturor precogilor sunt analizate de un computer și
Raport minoritar () [Corola-website/Science/320808_a_322137]
-
apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă Înșfacă, mă silesc să Întorc capul, iar În spatele meu a apărut acum un călău cu două ajutoare diforme, ei mă apleacă peste un fel de frânghie și cu o pecete de foc sunt juruit să fiu pradă eternă a temnicerului, surâsul infam al lui Bafomet se imprimă pentru totdeauna pe umărul meu - acum Înțeleg de ce, ca să pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea simț al Stăpânilor Lumii, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înapoi. Sincer și curajos. Nu e nimic rău În asta, fu de acord Harry. Garrett filma În timp ce prietena lui, Elsbeth, Îi lua interviul. Era o blondă slăbănoagă care ar fi fost chiar frumoasă dacă nu ar fi avut niște dinți diformi, urâțiți și mai tare de ceai, nicotină și tradiția britanică În materie de Îngrijire dentară. Se aflau În căsuța lui Harry, unde nu-i vedea nimeni. — Domnule doctor Bailley, Începu ea. Vă rog să ne povestiți ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu-i plăceau, dar așa arăta moda, trebuia să te conformezi și să ieși măcar o dată pe stradă cu două trompe de-alea oribile și inutile, gata să te ciupească de glezne. Prin mâna ei treceau zeci de perechi, identice, diforme, hidraulice; doar nuanțele se schimbau, ca pielea unui cameleon bătrân: roz, maro, vișiniu, bleu, galben, lila. Nici anul ăsta, creatorii nu făcuseră economie de materiale, așa că se purta aproape orice, în orice combinație; doar muștiucul din vârf rămânea același. Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]