598 matches
-
Andrei Ionescu Mereu același. Și mereu altul. Borges. Nu numai romancierul, cum credea Barthes, ci și poetul, la drept vorbind orice scriitor adevărat e o temă cu variațiuni. Cu infinite variațiuni și digresiuni ce conturează, în mod paradoxal, din ce în ce mai net tema. Diversitatea expresiei confirmă în fond unitatea de viziune și de accent. Îndeosebi în poemele maturității depline îi auzim glasul inconfundabil, și totodată fiecare își aude propriul său glas, la fel de inconfundabil și în
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
un copil bătrân de zile.» (...) «Tu ești bătrân din cauza zilelor noastre. Ce n-am trăit noi și ai noștri ți se adaugă ție»”. Subtil cunoscător al normelor narativității, scriitorul alternează procedee diverse (descrierea, observația unor tipuri umane, excursul anamnetic, tehnica digresiunii, glisarea de la un moment cronologic distinct la altul). Tensiunea cărții rezultă din forța detaliului revelator, din evocarea pregnantă, din descrierile minuțioase, de amplă rezonanță afectivă: „Își legară fâșiile de așternuturi în jurul picioarelor, altfel tălpile goale s-ar fi lipit de
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul, tihna domestică, patima muncii. Conținuturile mai abstracte ale bagajului sufletesc german, filozofia, literatura, muzica, prin valențele lor „universale”se pretează mai bine unor demersuri explicative și digresiuni ceva mai savante, decît elementele „neaoșe”, legate de anumite cutume, a căror descriere reclamă și unele ingrediente narativ-subiective. Weinachtsmarkt-ul, tradiționala „piață de Crăciun” îl retrimite pe Richard Wagner în lumea copilăriei. Tot el, explicînd dificila sferă semantică a noțiunii Heimat
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
reflectă, indirect, o mică polemică la adresa prozei care se scrie în România din cel puțin două puncte de vedere: pe de o parte, Dora Pavel evită romanul de proporții, din nou în vogă în ultimii ani la noi, doldora de digresiuni stilistice și cu emfază filozofică, pentru câte o cărticică scurtă, dar extrem de intensă. Modelul cel mai evident e, probabil, Grădina de ciment a lui Ian McEwan, o carte-lamă (a se citi: subțire, tăioasă, de impact), numai bună de tamponat venele
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
ea personifică tocmai flexibilitatea genului autobiografic. În pofida mediului puritan din care provenea, autorul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ocoli un anume „jargon dogmatic” autosuficient. A dat o confesiune laică, a cărei substanță o constituie digresiunea și conversația. Aceasta din urmă e investită cu un sens înalt filosofic: opera însăși e conversație, formă de asociere cu ceilalți, mijloc de a reuși în viață, dar și de a se salva pe sine. „Discursul politicos” e țelul și
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
Fărmuș sub semnul virtualului, pentru că volumul reușește să se ridice doar în mică măsură la nivelul orizontului problematic promis. Și asta nu din cauza superficialității sau a lipsei de susținere bibliografică, deficite răspândite în cadrul celei mai tinere generații de critici. Dimpotrivă. Digresiunile teoretice în estetica receptării, cu diferitele ei etape și subetape, precum și reconstrucția dosarului critic al scriitorilor români, dovedesc că Ioan Fărmuș are deja vocația cercetării obediente și temeinice. Măcar din punctul de vedere al referințelor, e corect să plasezi Privind
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
perfect, planul fenomenologic, cum ar veni, al textului. Ne aflăm, desigur, înaintea unui Bildungsroman, dar nu a unuia oarecare. David Copperfield joacă rolul neofitului care are revelația lumii în trei trepte inițiatice, pe care le vom vedea după o scurtă digresiune teoretică. Jacques Lacan, în Stadiul oglinzii (Le stade du miroir), va vorbi, justificat, în secolul XX, despre faptul că individul își descoperă sinele în trei momente distincte ale vieții: primul (așa-numitul „stadiu al oglinzii”) reprezintă o tăiere simbolică a
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Ștefan Cazimir Titlul acestor însemnări poate genera o confuzie; trebuie deci s-o înlăturăm din capul locului. Nu va fi vorba despre momentele involuntar caragialești consumate în incinta parlamentului, ca - de pildă - o digresiune istorică (se poartă mult digresiunile istorice) despre fuga lui Dimitrie Cantemir în... Uniunea Sovietică; sau evocarea unei catastrofe din Valea Jiului, "la care a participat și dl deputat Ion I. Brătianu"; sau admonestarea în acești termeni a unui interlocutor cam agresiv
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
Ștefan Cazimir Titlul acestor însemnări poate genera o confuzie; trebuie deci s-o înlăturăm din capul locului. Nu va fi vorba despre momentele involuntar caragialești consumate în incinta parlamentului, ca - de pildă - o digresiune istorică (se poartă mult digresiunile istorice) despre fuga lui Dimitrie Cantemir în... Uniunea Sovietică; sau evocarea unei catastrofe din Valea Jiului, "la care a participat și dl deputat Ion I. Brătianu"; sau admonestarea în acești termeni a unui interlocutor cam agresiv: "Intervențiile pe ton ridicat vă
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
dumneavoastră continuă să mă întristețe și înaintez în cunoașterea sufletului Nadiei. Vă mai maintiți de aceste cuvinte ale lui Giraudoux: ,Vei fi străina mea?" - Cred că sunt din Amphytrion 38. Dar e de-acum mult de-atunci. Iertați-mi această digresiune și această nouă rugăminte: trimit o scrisoare verișoarei mele elvețiene, îi datorez niște bani. Strecor în plic o hârtie de o sută de franci. - E voie? Eu nu știu. Puteți să faceți să-i parvină scrisoarea, bineînțeles deschisă? Adresa ei
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
marxismul reprezentând un mijloc de a-și etaja aversiunea față de establishment. În general, curiozitatea lor nu acoperă zone culturale mai întinse, un spectru mai larg al ideilor, un fundal istoric propriu-zis. Înțelepțit, după o vreme, profesorul cărturar va renunța la digresiunile și notele sale erudite, propunându-și un obiectiv mai cuminte: să nască în studenții lui pofta de carte, plăcerea lecturii. Ceea ce dă substanța și savoarea jurnalului de față este tocmai calitatea lecturilor pe care autorul lui le face, în sfera
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
domeniul intelectual, fiind doar un simplu teh nician de mine. Alexandru Pele supraviețuiește prin fiica sa Adriana țâmpău-Pele, literat, patroana editurii ABADABA, din Oradea, înființată la începutul anilor ’90 cu scopul de-a edita manuscrisele tatălui sau. Am făcut această digresiune, poate puțin cam lungă, pentru a vă prezenta un cercetător român de valoare excepționala, specializat în subiectul pe care l-am abordat împreună în aceasta corespondență, adică acela de analiză a etnonimului „BLACH”. Posibil ca unele enunțuri și cercetări referitoare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
patru thespieni (Ipate, Potocean, Istodor și Carauleanu), obișnuiți în principal cu scena și cu luminile rampei, implică desigur o provocare. Căreia îi fac cinste mai mult decît onorabil. Dar, pentru că știți deja, fiecare lungmetraj tratat pe larg îmi smulge o digresiune, iat-o pe cea menită "hîrtiei care va fi albastră". Lăsînd la o parte analiza de film tipicară și trecînd la una de conținut, mai panoramică, tind să cred că cea mai importantă piatră de încercare pe care această temă
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
tipuri de discurs: eseul, comentariul reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul alternării modalităților, jocul figurilor și al măștilor, pseudobiografiile și incizia în una dintre dominantele existențiale ale personajelor, anamorfozele" (p. 104);"De la Thomas Mann sau de la Heinrich Mann, și prin
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
în întregime realității, cu toate ale ei, oricât de nesemnificative. Astfel încât corespondența lui Rebreanu e scrisă, aș spune, întotdeauna la lumina zilei și - mai important - în registrul acesteia. E și principala cauză a absenței pasajelor autoreflexive și a confesiunilor, a digresiunilor, a fanteziilor proiective, ba chiar a meditației tihnite pe marginea propriului scris. Din unghiul reflecției asupra operei sale, Rebreanu e, dintre prozatorii noștri interbelici, cel mai zgârcit. Probabil că profesia de „realist”, practicată cu rare și nesemnificative sincope, l-a
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
respingere. Însă, după formularea lui Nicolae Manolescu, această carte rezistă doar dacă e „recitită”, și de cît mai multe ori; trebuie să te integrezi deplin convenției stilului contorsionat pentru a descoperi, treptat, frumusețile ascunse în imensul text unde lungimile abuzive, digresiunile, sintaxa răsucită, ca și nenumăratele sentenții reprezintă tot atîtea obstacole în calea unui cititor normal. Este necesar un efort pentru a identifica frumusețea tocmai acolo unde întreprinderea pare dificilă - adică în pasajele lungi și statice. Dacă însuși Homer ne adoarme
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Nici Popescu nu a rămas dator. „În șapte ani, cât ați fost sindicalist, s-a văzut ce ați făcut”, a spus Popescu acuzându-l apoi pe Ciorbea că „a prăduit” patrimoniul UGSR. „Dialogul” a continuat în același registru, cu scurtă digresiune a lui Ciorbea, care s-a luat și de moderator pentru că l-a invitat pe sindicalistul de la Meridian. „L-ați adus pe comunistul ăsta UGSR-ist aici...”, a spus indignat fostul prim-ministru. Un alt invitat, europarlamentarul Traian Ungureanu (PDL
Victor Ciorbea, ceartă în direct cu Ion Popescu. Vezi de ce by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41120_a_42445]
-
trei, în beci, beat, se descompune, cadavru viu, în apă. Toți mor de foame și sete, iar fratele mic mai speră să ajungă la liman, salvat de iubită (ceea ce se întâmplă, probabil e delirul final). Să adăugăm pasaje (dialoguri și digresiuni) filozofice + descrieri apocaliptice și poetice + câteva scene de violență familială, placate pe discuții intelectuale, damnarea personajelor, structura lor dublă (apare o fetiță, în camera naratorului, care e iubitacopil) și vom avea, în linii mari, portretul acestui roman. Pe scurt, Dostoievski
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
stilistică de invidiat. Alături de povestea de dragoste minunată, de îndrăzneala unei mixturi aproape implauzibile de întâmplări, glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și când nu, când digresiunile vor avea impact maxim asupra cititorilor, cum să te țină treaz și viu până la capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
stilistică de invidiat. Alături de povestea de dragoste minunată, de îndrăzneala unei mixturi aproape implauzibile de întâmplări, glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și când nu, când digresiunile vor avea impact maxim asupra cititorilor, cum să te țină treaz și viu până la capătul istorisirii. Ca orice roman atât de îndrăzneț (și atât de masiv), Derapaj conține câteva mici imperfecțiuni pe care acuzatorii cărții le-ar putea specula. Personaje
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
a numai trei soldați -, întîmplări ce subliniază, prin contrast, tensiunea celorlalte. Valoarea literară a cărții este diminuată de unele stîngăcii stilistice și compoziționale (povestirile sînt „cu meșteșug puțin și multe asprimi” remarca un redactor al revistei „Ideea europeană”), de cîteva digresiuni „tactico-strategice”, de unele alunecări în declamativ ori în exclamativul sarcastic. Numărul acestora din urmă era totuși mic, căci același recenzent constata că textul e „fără umflături de gură patriotice și fără revolta dulceagă și umanitaristă, de poruncă barbussiană & Co.”. Un
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
drept, ne propune proza „Haita”, apărută la Editura din Șiria, „Azbest Publishing”, 2016. Despre scriitorul ardelean, Nicolae Goja afirmă: „Proza lui Ștefan Aurel Drăgan conține lungi monologuri interioare și relatări indirecte, în stilul lui Augustin Buzura, cu o anumită prețiozitate (...) Digresiunile prozaice sunt acoperite de originalitatea temei.” iar Horia ... Citește mai mult Cu ocazia decernării Premiilor naționale eCreator, ediția I, am primit câteva cărți, cu autograf, de la mulții scriitori prezenți la manifestarea organizată de scriitorul Ioan Romeo Roșiianu la Biblioteca Județeană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384833_a_386162]
-
drept, ne propune proza „Haita”, apărută la Editura din Șiria, „Azbest Publishing”, 2016. Despre scriitorul ardelean, Nicolae Goja afirmă: „Proza lui Ștefan Aurel Drăgan conține lungi monologuri interioare și relatări indirecte, în stilul lui Augustin Buzura, cu o anumită prețiozitate (...) Digresiunile prozaice sunt acoperite de originalitatea temei.” iar Horia ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384833_a_386162]
-
drept, ne propune proza „Haita”, apărută la Editura din Șiria, „Azbest Publishing”, 2016. Despre scriitorul ardelean, Nicolae Goja afirmă: „Proza lui Ștefan Aurel Drăgan conține lungi monologuri interioare și relatări indirecte, în stilul lui Augustin Buzura, cu o anumită prețiozitate (...) Digresiunile prozaice sunt acoperite de originalitatea temei.” iar Horia Muntenuș concluzionează că autorul este: „Un prozator bun a cărei tehnică literară și al cărui spirit de investigație psihologică revendică o evoluție romanescă”. Mioara Bahna, proaspăt laureată de revista literară eCreator, ne
ÎNDEMN LA LECTURĂ de GELU DRAGOŞ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384811_a_386140]
-
și frumoasă! Ea parcă are ceva aparte, acel sex-appeal sau pe românește acel vino’ncoa. E înconjurată de o aură de mister, de ceva nedefinit, dar acaparator. Gâlceava lui Ștefan cu sine însuși, dar și cu lumea politică, economică, socială, digresiunile sale pașnice o lasă complet rece. Cu coada ochiului bărbatul îi filează reacțiile, dar ovalul creol al fizionomiei acestei necunoscute rămâne impasibil și în timp ce celelalte colege îi zâmbesc reținute, Ștefan își ia tălpășița abătut, sperând la vremuri mai bune. Poate
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]