376 matches
-
stătu de tocmeală, tot urca la deal câte un pic și se tot uita vicleană în urmă, să vadă ce face nepotul ei. Lui Ionuț nu-i venea a crede că bunica chiar îl lasă acolo. Dacă îl papă vreo dihanie, ceva, o vulpe, un lup!... Când se uită bunica încă odată în urmă, îl văzu pe Ionuț că se ridicase din iarbă și începu să facă pași mici în sus, în urma ei. Așa că, se prefăcu că nu vede că el
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
s-au topit în vale. Nu stau mult la vedere, să nu le vadă vânătorul. - Dacă veneau la noi, să ne pape? se smiorcăi copilul. - Stai liniștit. Nu ne papă. Nu vezi c-au fugit? De om se sperie orice dihanie ! Au mai mers, cât au mers, până când Ionuț începu să se smiorcăie. - Ce-i, puiul meu? - Mi-e foame... Mă dor și picioarele. Bunica dezlegă basmaua de pe căldare, scoase de-acolo niște biscuiți și-i dădu copilului. - Ia și mănâncă
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
de jumătate de kilometru până la plajă. Intrasem deja în zona de influență a digurilor. Acum înaintam peste un metru jumătate la fiecare tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista și ne creștea și speranța, că vom învinge dihania dezlănțuită. Mai mult frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura. Când vom ajunge aproape de diguri, vom încerca să o luam spre Saturn, spre locul nostru de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
ce-a acceptat Ca să lepede lumea Atuncea când s-a-nrolat. Auzind acea chemare Un creștin mai pirpirel A pornit cu râvnă mare Ca să se-nscrie și el. Dar nu bine a-nceput Lupta cea duhovnicească Că în cale i-a apărut O dihanie drăcească. „Ce să fac? Să dau-napoi?” Se-ntreba nedumerit. Dar deodată un glas vioi La ureche i-a șoptit. „Dragul meu, scrie-n Scripturi: «Mâna pe plug cine pune - ia aminte - Nu se cuvine-a da-n lături, brazda
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
aștri tineri ...iscat altar de sori care trudesc îți mulțumesc - Van Gogh - îți mulțumesc! HRISTOS POETUL n-a dulgherit și n-a mâncat slănină ci-i vizionar Poet - zidar al rănii: a-nchipuit cu truda Lui senină pe Omul-Munte - viscolind dihănii izbânda Lui - mutând zări și istorii smulgând din pântec - mirul de lumină preschimbă crima în arcada florii: schilodu-acum e flutur fără vină! cultura leprei - cumpăna orbirii prin cuvântare-s turnul de văzduh: căci Golgota-i veninul nou-privirii și înflorirea cărnii în
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (2) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380521_a_381850]
-
Semne > DAR, ÎNTÂI CAMPANIA... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe meleagurile noastre - A cobit Urania - Vin și vremuri mult mai proaste, Dar întâi campania... Anticristul - scrie-n astre - Vine ca dihania Cu belele și dezastre, Ațâțând zâzania... Monstruoase epigastre, Dinți de pești pirahn(i)a, Gura Dunării albastre Ne vor vrea piezania... Umbre triste și sihastre Apucând bejania Din meleaguri vechi, măiastre Părăsind Țigania... Geaba pilde poetastre, Geaba și sfeștania, Votul
DAR, ÎNTÂI CAMPANIA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379541_a_380870]
-
de noroi care stinse de îndată tot ce ardea. Florea își scoase sapa și îl țintui cu ea pe balaur de peretele coridorului la capătul căruia se zărea poarta de fier a castelului în care locuia vrăjitorul. Degeaba se zbătu dihania să se elibereze și să mai toarne foc peste grădinar, că sapa fusese bine înfiptă prin botul lui și nu se clinti din loc. Florea deschise poarta fără să îl mai oprească nimeni. Căută prin toate încăperile, dar nu reuși
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
din alt univers. Ce debordant vine promisiunea iertării, dincolo de cuprinderea umană, dincolo de înțelegere, ca o avalanșă. Toate pălesc în fața puterii sale de purificare: Cum? / Nici măcar nu mă cerți? / E-adevărat că poți să mă ierți? Îngădui spovedanie / Chiar pentru-o dihanie? (Apa morților). Apa morților este Palatul Labirintului, Devenirea, proba tuturor căilor, dobândirea unui trup nou și a unei vieți noi până la planul chemător al nunții. Devenirea de la credințe în incantații, invocații, imprecații, întrebări, ritualuri magice, căutare, cârtire, nemăsură, panteism, ghioc
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
oprim acolo-n suferință și să spunem, nu! Un jeep derapează făcând prea mult zgomot, pentru că, există ... un personaj murdar șezând traspirat pe pielea multora. Oare credeți că în timp, această piele se poate transforma în oameni și să arunce dihania care consumă vieți? - Stai liniștit, (aud sunete), că visurile tale le voi culege și le voi duce dincolo, în lumea altui univers. Nu sfâșia cu ghearele inimii, clipele tale duse și nici fâșii lungi din veșmântul vremii tale. De acolo
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
noapte caldă de august, iar tot ce vedeam în jurul nostru, răspândea grație, frumusețe și sensibilitate. În orice parte ai fi privit, rămâneai plăcut surprins de peisaj, având senzația că distribuția armonioasă a vegetației ar reuși să sensibilizeze, chiar și o dihanie. Această minunăție de grădină era opera dragului meu soț, care muncise cu râvnă și dăruire, câțiva ani la rând, pentru a transforma vechea curte de la Urluiu, într-o oază de liniște și relaxare. - Ovidiu, nu vrei să intrăm? Se apropie
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Numai că, în cădere, micul ciob se sparse... - Tic-tic-tic, că mă păsăi, tic-tic-tic, că mă păsăi! Vâzând plasa că nu o poate ajuta nimeni, de ciudă, pocni și dispăru în cele patru zări. În urma acestei întâmplări și scăpată de acea dihanie, Papelcuța nu mai ieșea din cuvântul mamei, se făcuse cuminte-cuminte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-o mătură scurtă, să trăiască cine-o ascultă! De cele mai multe ori, adormeam înainte de sfârșitul
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
trei țări românești unite, în condițiile în care principalele puteri ale vremii erau Imperiul German și cel Otoman. Un asemenea succes, o asemenea strategie, a stârnit invidia, nemulțumirea dușmanilor săi externi și interni. „Dușmanii se repeziră asupra lui ca niște dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci unul dete cu sulița și-l lovi drept în inimă, iar altul degrabă îi tăie capul. Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
ține în mână cu diferite prilejuri. Deci, luminat de o inspirație divină, foarte senin, începu negocierile, așa cum învățase de la nomazi. Pentru început îi arse un șut năprasnic piticotului care se holba la el. Imediat însă regretă, cu răgete, această inițiativă. Dihania părea făcută din beton și nici nu se sinchisi de acest tratament mai puțin diplomatic, în timp ce Costel se străduia, chircit de durere să-și lingă șlapii. Nici acum nu a avut noroc. Din mormanul de ciment ieși un fel de
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
exact în pix de rasa voastră, iar mie de banii imperiului. Așa că, te iau pe navă și acolo îți fac un transplant total de organe. Bă, poți să te bucuri de fapt! Îți schimb și rahatul acesta de creier, că dihăniile alea sunt moarte după așa ceva, iar în rest toate piesele au certificate de origine, nu-s piratate de la hoții ăia din Betelgeuse, așa că ai putea trăi mult mai bine ca acum, cine știe, o mie-două de ani de-ai voștri
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
crengile de pe mal, apoi abia urcă într-un curmal sălbatic. Speriat, mai văzu o creatură nu prea mare care se zvârcolea furioasă în apa de lângă țărm. Pesemne era un crocodil mai mic, adică un pui. Așa se explică de ce acea dihanie nu-l înghiți cu totul. Dar piciorul său era sfâșiat și sângera tare. Rameses, cuprins de frică, urcă în curmal, și începu să strige. Vocea lui se pierdea în întuneric, iar ecouri lungi și surde se reflectau de maluri și
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
Însă în dreptul icoanei Sfântului Gheorghe i se păru că balaurul întoarce capul spre el și rânjește. Nu se prea miră, deoarece era obișnuit cu modul, întotdeauna neobișnuit, de apariție a celor cu puteri divine. Se uită cu vădit efort spre dihanie care țintuindu-l cu ochii săi roșii îi surâse în continuare, spunându-i șuierat: - Dragul mieu (avea un fel nesuferit de a se exprima cu prețiozitate), sssă șșștii că, de fapt, în cele constatate de tine ssse ascunde o mare
UN ET ÎN DILEMĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376662_a_377991]
-
ca apucatul, cum îi era felul: --Iartă-mă, Ioane, iartă-mă! Oameni buni, ajutați-măă! Am copii de crescut, nu vreau să mor! Din mulțime, câteva voci puternice de bărbați erau categorice: ia-i gâtul Spârcâiacului, ia-i gâtul! Scapă satul de dihania asta! Dar, restul mulțimii a început să strige tot mai amenințător: --Nu, Ioane, nu! Nu, Ioane, nu! Mai ales, Dora și maică-sa țipau ca disperatele: nu, Ionelu nostru, nu, că faci pușcărie pentru un nemernic! Calm, Mărășteanu i-a
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
ținea o bâtă, gata să o folosească încă o dată. Inu făcu niște mișcări de apărare, încercă să se ridice, dar se împletici în niște liane și căzu iar. Dădu de ceva moale, neted și lipicos. Vru să retragă mâna, dar dihania i se încolăci pe mâna cealaltă. Era un șarpe ciudat. Nu mai văzu așa ceva până acum. Nu era mare, să fi avut vreun metru în lungime și vreo zece centimetri diametrul capului, dar tocmai acel cap era întruchiparea tuturor ciudățeniilor
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
deosebit realizat de un proiector, asupra unei figuri de ceară. Puteai jură că respectivul vorbește și-și mișcă ochii și mușchii fetei precum unul dintre noi, cei vii. Trenulețul se plimbă într-un ritm foarte odihnitor, printre tot felul de dihanii de mucava care se mișcă mecanic sau urlă de mama focului. Toată lumea a izbucnit în râs când am călătorit printre stele, pe ritmurile muzicii din „Star Treck-next generation”. A urmat „Cine multi-Vison”, adică un film interminabil despre istoria Spaniei, proiectat
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca peste ani să-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă păzind-o pân-o
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
nouri dulci suiau și aburi 85 Rătăcind chiar pîn' la Cuburile de lumină 86 și căldura, însorite, 255 Căci multe ferestrui împodobite cu súave podoabe Dădeau spre a lui Tharmas Lume, unde-n șiroaie necurmat Talazurile-i se rostogolesc, unde dihanii hoinăresc pe căile-nspumate. Pe nori Fiii lui Urizen priviră Ceru-n jur zidit; Ei cumpănit-au și pus-au ordine în totul, si mîngîiat fu Urizen să vadă 260 Lucrarea minunată cum curge înainte precum cele văzute din cele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce fericire. Unde ești, Enion? ah, de viclenie 116
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen, Prințe al Luminii? Și pe tine, O, Lúvah, prințe al Iubirii, pînă ce Tharmas fost-a dezbinat? Și eu, ce pot acum să văd pe dinaintea Ochilor De nu doar Moarte Veșnică, si Veșnică lucrare-ostenitoare-a luptei 145 În contra chipurilor de dihanii ce printre valurile-mi liniștite cresc? Aceasta-nseamnă a fi Unul Dumnezeu? mult mai degrab' aș vrea ca să fiu Om, Dulcea Știință să o știu, si sa ma însoțesc cu sinceri camarazi, Șezînd pe sub un cort, privind turme de oi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pe care în zadar am căutat-o pe felurite căi, si totusi trăiesc încă. 60 Trupul Omului fostu-mi-a dat. Degeaba caut să îl nimicesc, Fiindcă tot se iscă-n pești și iezme-ale adîncurilor, Și-n aste chipuri de dihanii în Veșnic chin Trăiesc, Și tu, O Urizen, căzut-ai, spre-a nu fi izbăvit nicicînd. Lumina-ascunde-ți-o de mine pentru totdeauna, si eu ascunde-voi 65 De tine hrană 158, așa-nceta-vom să mai fim, și ale noastre suferințe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește, șúieră cu veșnică durere; Altele162-aveau coloane de văpaie ori de apă, întinse-n înălțime, Și uneori în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]