1,091 matches
-
la fel cum metafora e un silogism prescurtat, la care din trei termeni se păstrează numai doi. Această regresie numerică, de la trei (treimea silogistică) la doi (perechea de termeni din orice metaforă) și apoi la unu (simbolul e contopirea unei dihotomii într-un singur termen) se regăsește la Schopenhauer. În fine, arta autentică redă divinul și nimic altceva, iar creația unui artist nu e expresia eului personal. Dacă vrei să iei peste picior un creator e îndeajuns să-i spui că
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
e nevoie de o “contra-putere” la puterea stingii. (Iar dreapta se pare că nu poate fi...) Cine este aceasta? - aceasta-i întrebarea... @alex leo șerban Oricine proclama monopolul critic al stingii, comite cu siguranță o absurditate. Există surse critice în afara dihotomiei stingă/dreapta, există o critică venită dinspre spațiul religios de pildă, care, numai printr-o logică catahrezica poate fi catalogata “de dreapta” sau “de stingă”. Pe urma este evident că dreapta rămîne campioană criticii stingii. Ațița timp cît dreapta critică
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
ei. Și dacă le găsești, sunt mai scumpe decât obiectele făcute pentru dreptaci. Nici în ceea ce privește locul de muncă nu sunt prea privilegiați, pentru că birourile în stil modular sunt concepute tot pentru dreptaci, ca să nu mai vorbim de cvasitotalitatea utilajelor industriale. Dihotomia „bine-rău“ Numărul sau, mai degrabă, proporția stângacilor în cadrul totalului populației se menține constantă, indiferent de epoca la care ne raportăm. La momentul actual, așadar, acest 10% nu diferă de procentul care se putea întâlni odinioară; stângacii nu sunt nici mai
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
în unele culturi, a fi stângaci nu este considerat deloc un privilegiu, ba dimpotrivă. Chestiunea are rădăcini adânci, încă din creștinismul timpuriu, când mâna dreaptă era considerată „cea bună”, adică mâna cu care ne închinăm, dăm binecuvântarea, dăm noroc etc. Dihotomia derivă din conceptul dualității „bine-rău”, în care stânga era invariabil asociată „răului”. Chiar și în prezent, în țările islamice, stânga este considerată mâna „impură”. Strictele precepte religioase interzic bunăoară atingerea mâncărurilor cu mâna stângă, utilizată îndeobște doar într-un anumit
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
sfârșitul dar poartă în el și liniștea începutului. De fapt, un moment de graniță al vieții. - Ați avut vreodată sentimentul că aparțineți unei alte lumi, că nu sunteți înțeleasă de contemporani și că orânduielile omenești sunt pline de inadvertențe și dihotomii? - Și da, și nu. Cred că fiecare dintre noi își construiește o lume proprie, în acord cu exigențele sale, cu nivelul de educație, cu gradul de cultură, cu valorile insuflate de familie, cu atâtea alte elemente care ne definesc si
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
zic, președintele-monarh, cum începe să i se spună, oricum mai catifelat decât președinte-dictator, va merge pe 9 mai, de ziua Victoriei sau pe 10, de ziua Regelui, odată cu d-na Merkel, la Moscova. Iar asta chiar este important din perspectiva dihotomiilor de care am pomenit dintru început, ba chiar va fi o limpezire pentru câteva zile. Cum ar veni, d.p.d.v. tactic. Pentru rest, strategic, cum s-ar zice, este mai greu de apreciat. Fiindcă această țară devine inamic al celui mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
ca doamna N.R.-S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
asigură de superioritatea jubilărilor corporale asupra tuturor celorlalte, ce putem să credem? Ce trebuie să gândim? Nimic nu ne permite să o afirmăm pe baza unui document, dar putem avansa ipoteza că, la Aristip, trupul e suflet și viceversa; că dihotomia platoniciană pare chiar lipsită de existență sau, cel puțin, lipsită de mize asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, numesc jubilări similare, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
gândirea românească, în afara literaturii populare unde apare ideea de eternitate a cosmosului și despre călătoria efemeră a omului pe pământ, concepția lui Mircea Eliade despre timp, în capitolul „Durata profană și timpul sacru” din eseul „Sacrul și Profanul” accentuează asupra dihotomiei dintre „timpul profan”- văzut ca durată, dinamic, ireversibil, care se scurge și „timpul sacru” - reversibil, static, ciclic și cosmic. Omul este muritor și, oricât s-ar considera de avansat și de stăpân temporar al universului, trebuie să-și recunoască limitele
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
universului mistic datorat sensibilității sale aparte și bogatei imaginații artistice. Drama exterioară constă în faptul că scriitorul este în permanență hărțuit de un urmăritor deloc discret, un fost securist probabil, lipsit de talent în exercitarea meseriei. Drama interioară consistă în dihotomia înțelepciune - iubire. Fiindcă, în cazul lui Dorin Moisescu, problemele conștiinței nu se pot pune în acord cu problemele inimii; rațiunea, demersurile logice nu își găsesc locul în viața sentimentală sau în procesele psihice ale personajului (de fapt, ale personajelor, întrucât
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
cuvânt, /ca o lumină adâncă, / frumos să încolțească / în inima ta?” (Învață-mă). După cum observăm, procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
topi în spiritualitatea orientală a dragostei divine ”. Pledoaria mea în acest sens și în această împrejurare, este cu atât mai importantă cu cât își propune într-o comunitate monahală, să reafirmăm valoarea prezenței lui Dumnezeu într-o lume în care dihotomia între domeniul laic și cel al religiei pare să devină tot mai evidentă. Și prezența Ortodoxiei creștine, alături de catolicism și protestantismul occidental, anticipează creștinismul celui de-al treilea mileniu. Despre țările din Estul Europei, țări cu tradiție creștină ortodoxă, vorbim
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
întrebări care abordează marile idolatrii ale timpului și lumii în care trăim (idolatria postmodernismului, idolatria textului erudit și a „aparatului”, idolatria corectitudinii politice, idolatria democrației devenită limbaj de lemn, idolatria majorității și a minorităților, idolatria clerului și instituției bisericești, idolatria dihotomiei stânga-dreapta etc.). Horia Roman Patapievici vorbește de două soluții în cartea sa: una este discernământul (o temă care apare masiv în această operă) și alta este referința la Dumnezeu. Redusă la chintesența ei, disputata carte a lui Horia Roman Patapievici
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
vizați ca forme de abatere de la disciplina de partid sau ca manifestări ale unor indivizi cu grave probleme psihice. Internările forțate în ospicii stau mărturie. Interesanta perspectivă din care sociologul rus stabilit în Statele Unite Alexei Yurchak, de pildă, a nuanțat dihotomia între „cultura oficială” și cea așa-zisă neoficială, înțelegând să includă unele forme de cultură - cum ar fi de pildă, rock-and rollul, atât de iubit de tineret - nu numai în categoria actelor de rezistență, ci și ca un stil de
VIAŢA COTIDIANĂ ŞI PUTEREA ÎN COMUNISM de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349005_a_350334]
-
alternând pensulațiile stilului propriu, cu anumite conexiuni salvadordaliene. Simțul artistic ponderat și bine controlat al policromiei își trage esența din îmbinarea a două stări sufletești, implicit plastice: evocarea spațiului intergalactic și legătura cu „solul” necunoscut și sordid al planetelor „X”, dihotomia între dinamica generoasă a sugerării infinitului spațial și impactul cu noile „civilizații”. De remarcat forța și îndrăzneala pe care plasticianul o dovedește, alăturând în compozițiile sale o serie de tonuri și semitonuri prin care îmbogățește conceptele plastice ale cromatismului. Pictorul
PENTEGOS de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348171_a_349500]
-
la urmă, acel gen de ficțiune psihologică de bună calitate ce explorează distincția asemănării. Cum pot fi doi oameni apropiați și cu istorii de viață aproximativ similare foarte diferiți? Mircea Băduț are meritul de a fi mlădiat cu profunzime această dihotomie aparent radicală, adăugînd nuanțe ce relativizează altitudinea polilor și îmbogățește cu aspecte morale niște comportamente policrome și imprevizibile, întrucît aparțin unor personaje deosebit de vitaliste."; Andreea Tănase: "o meditație în proză asupra alegerilor pe care le facem în viață și cum
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
spre a-l feri de ororile vieții -... Într-un joc continuu de oglinzi și contrarii, iubirea și ura îi deschid Bătrânului calea spre meditație, el optând să ocolească o atare tensiune, întrucât, în ce-l privește, se situează dincolo de respectiva dihotomie. De aceea afirmă: și bătrânul nici nu se iubește, nici nu se urăște ... Implicitele referințe religioase ce apar în operă îl poartă pe Bătrân în spații purificatoare, acolo unde focul îndeplinește un rol simbolic preponderent: așteaptă clipa când își va
CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ, POEZIA METAFIZICĂ A LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362073_a_363402]
-
este în est direct, personal, în apus, indirect, birocratizat; • Creștinismul este în orient al statului, în vest, domină secularizarea; • Vestul are valori universale, estul particularistice. Rezultat a o mie de ani de schismă, de evoluție separată a ortodoxiei de catolicism, dihotomia valorilor generează societăți diferite. Cum ar putea fi depășit inpasul? Pentru că expansiunea schimbului de mărfuri și servicii, științei și culturii occidentale, dreptului roman, contractelor și organizațiilor raționale, într-un cuvânt capitalismul intră periodic în conflict cu normele, valorile, organizațiile, culturile
CONDUCEREA LUMII. de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365346_a_366675]
-
cel mai bun caz concomitent, va avea loc cândva și armonizarea valorilor. În tranziția culturii organizațiilor greco-ortodoxe spre modelul UE se introduc de peste un deceniu legi, instituții occidentale în speranța că formă va genera fondul, dar pentru că se ocolește încă dihotomia valorilor, normelor, pe scurt dimensiunea religiosa a integrării în Europa, rezultatele sunt sub așteptări, sau periculoase ca deraparea financiară a greco-ortodocsilor. ------------------------------ Prof. Dr. Viorel ROMAN Consilier academic la Universitatea din Bremen Bremen www.viorel-roman.ro roman@uni-bremen.de Referință Bibliografică
CONDUCEREA LUMII. de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365346_a_366675]
-
Florin Sicoie, directorul Muzeului de Artă, Ploiești. Timp de 2 ore, săgeți de lumină au incendiat atmosfera Sălii de Festivități a Muzeului de Artă din Ploiești, într-un dialog al artelor, al vârstelor biologice și literare, al speciilor artistice, al dihotomiei arhaic și modern, național și universal. A consemnat Elena Trifan Referință Bibliografică: SERATA LITERARĂ „ATITUDINI”, PLOIEȘTI, DECEMBRIE 2015 / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1812, Anul V, 17 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Trifan : Toate
SERATA LITERARĂ „ATITUDINI”, PLOIEŞTI, DECEMBRIE 2015 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366349_a_367678]
-
este singura cale spre a accede în cunoaștere, în aspirația spre Absolut și de aceea, iubirea, cel mai nobil dintre toate sentimentele, este de o frumusețe unică în poemele autoarei. Poeta se revoltă împotriva caracterului contradictoriu al vieții noastre. Această dihotomie o răscolește: “Amintirile, grădina fermecată,/ Sunt strigătul neputinței mele/ De a deveni lumină/ Din lumină adevărată” (Istorie). Ea crede că dragostea are putere nemărginită: “Tot plumbul meu din suflet s-ar topi,/ De ți-aș simți pe-aripi de vânt
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
deconstructivist al lui Derrida. Noțiunile „tari“ ale filozofiei - esență, sens, ordine, adevăr, finalitate - lipsite aici de rigiditatea tradițională, capătă o consistență greu de definit, între soliditate și fluiditate. Discursul este curgere dialectică seducătoare; îi este străin pozitivismului separațiilor extreme, al dihotomiilor stabile, apodictice (de tipul bine - rău, virtute - viciu). Volumul evită atât structura împietrită a tratatului, cât și organizarea aleatorie a reflecțiilor eseistice fragmentate. Minima moralia se definește ca o carte în căutarea sophiei (înțelepciunii), ca o maieutică pe care autorul
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
satisfacă cerințele unei lecturi estetice. Nu putem stărui îndeajuns asupra acestui imperativ. Altfel, mesajul poate fi onorabil ca idee și pledoarie, dar, artisticește, a eșuat, întrucât nu recurge, spre a comunica, la mijloacele, la mecanismele, la convențiile subsumabile poeticității. Potrivit dihotomiei pe care am propus-o în amintitul eseu, “poezia religioasă (religio, - onis ‘credința în forțe supranaturale și adorarea lor’) este legată de o formă determinată a unei religii (ca instituție) și-i exprimă scesteia simbolurile, ritualurile, manifestările exterioare. Poezia religioasă
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
în șa, de o cruzime fără margini, având fața brăzdată de cicatrici pentru a nu le crește părul, cu un singur strai toată viața și acela nespălat, nu erau deloc războinicii pentru care să trebuiască să înveți mersul astrelor sau dihotomia viață-moarte. Prin urmare conducătorii acelor vremuri erau de cele mai multe ori analfabeți (Carol cel Mare semna cu ajutorul unui șablon). Abia după secolele al XIV-lea și al XV-lea, în perioada Renașterii, lucrurile încep să revină al starea din urmă cu
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
naturii: mugurii, florile, veselul ciiripit al păsărelelor, ca pe cele mai de preț daruri. Iată că poeta se și autodefinește: „Eu...sunt doar tăcere, / Când / Muzica-n surdină / Plutește și-alină, / Prin chemare la dans / În ritmuri de vals” (Vals). Dihotomia eu-tu - apare în mai multe poeme și creează, nu numai imagini sugestive, dar și completarea unui rotund care se numește Iubire. Poeta e când exaltată, scriind poeme în ritm de vals, când nostalgică, elegiacă, misterioasă, căutând să se ascundă
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]