1,082 matches
-
Este doctor în muzicologie al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1999). Perspectiva estetică în care se încadrează multe dintre lucrările compozitorului Sorin Lerescu pornește de la ideea de contrast, de evoluție antinomică a mai multor elemente de construcție muzicală. Dihotomiile de tipul: consonanță-disonanță, unu-multipli, continuitate-discontinuitate se regăsesc în opus-urile sale în diferite clase de compoziții cum sunt: Solo-Multipli, Phonologos, Proportions, Actio, Modalis, dar și în lucrările simfonice. Ideea de improvizație și ethos-ul modal sunt, de asemenea, prezente
Sorin Lerescu () [Corola-website/Science/320956_a_322285]
-
Inspirat de romanul lui Zaharia Stancu, acest film-fluviu are fizionomia unei serial TV, adică e constituit dintr-o înlănțuire de peripeții fără creștere dramatică: o încercare de evadare, o execuție, un bombardament, o aventură erotică, furtul hainelor la scăldat etc. Dihotomia personajelor, într-o prea schematică prăbușire în Infern, frânează performanța actorilor. Excepție face Dinică cu „Diplomatul” său, personaj colorat, odios și seducător în același timp. Replică rapel pt. calitatea literară a dialogului, aparținând personajului lui Cornel Coman: „Așa îmi dau
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
Aplicarea acestor metode, la intensități arbitrare dar pentru frecvențe laser mai înalte decât frecvențele tipice de legare a electronului în atomi, a dus la descoperirea unor efecte neașteptate. Într-un câmp cu polarizare liniară, atomul de hidrogen prezintă fenomenul de "dihotomie atomică": distribuția de sarcină electrică, sferic simetrică în starea fundamentală neperturbată, se scindează în doi lobi de sarcină separați atunci când ea oscilează antrenată de câmpul laser. Într-un câmp cu polarizare circulară, distribuția de sarcină ia forma unui tor cu
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
și din cca. 100 de publicații la care a colaborat). Față de ediția critică precedentă (Editura Minerva, 1978), au fost adiționate 17 poezii inedite, corectate după textul olograf poeziile din vol. Stanțe și versete (1971, realizat între 1949-1954), renunțându-se la dihotomia artificială antum/postum, întrucât opera unui scriitor are continuitate de creație în genealogia ei. Ediția are aspect global, însumând întreaga creație literară și non-literară, în condiții grafice excelente, pe hârtie japoneză. Reproducere anastatică a 31 de poezii de pe manuscrisele olografe
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
-ilor implică implantarea traumatică de larve parazite în interiorul gazdelor vii, care la maturitate erup din pieptul gazdei. Designul lor evocă în mod deliberat multe imagini sexuale, atât ca bărbați, cât și ca femei, pentru a ilustra estomparea/inversarea lor față de dihotomia sexuală umană. Designul „alien”-ului aparține suprarealistului elvețian H. R. Giger, pe baza unei litografii numite "Necronom IV", ulterior fiind redefinit pentru primul film din seria "Alien", iar efectele mecanice de bază au fost proiectate și construite de către designerul italian
Alien (personaj fictiv) () [Corola-website/Science/332682_a_334011]
-
unitate dintre conținut și metodă precum și aparițiile spiritului ca realizare a sinelui nostru, ca unitate dintre Ființă și Nimic, la fel ca totalitate absolută. Locul adevărului este conceptul in sistemul științific, si nu Anschauungul. Cunoașterea adevărului constă în faptul că dihotomia dintre subiect și obiect este ridicată dialectic la un nivel superior, că una nu poate exista fără cealaltă, deci ambele formează un tot unitar. se ocupă atât cu probleme de bază de ordin epistemologic, cât și de ordin etic și
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
multidimensională. Anti-psihiatria reprezintă un curent cu origine în jurul anului 1960 care se opune psihiatriei clasice și interpretează bolile mintale dintr-o perspectivă sociologică. Problema centrală ar fi constituită de relativitatea noțiunilor de "„normal și patologic”", anti-psihiatria având ca obiectiv invalidarea dihotomiei bazate pe paradigme anatomice și sanitare. Se pune mai mult accentul pe variabilele sociale, morale, filosofice și politice, decât pe obiectivul unei „salubrități publice”, propriu psihiatriei tradiționale. Această mișcare a contribuit la „dezinstituționalizarea” psihiatriei, bolnavii psihic fiind în marea lor
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
nu numai de ierarhia personală, ci și de cea colectivă. În ochii celorlalți, viața unui om va părea bogată sau banală, tragică sau senină În funcție de momentele semnificative În memoria umaniății la care a fost martor”. Se Întărește astfel ideea unei dihotomii Între aspirațiile, nevoile ființei și loviturile vieții (aici marcate de părăsirea Timișoarei, de război, de existența Într-o patrie adoptivă alături de o soție care poartă la rândul ei rănile unei istorii nefaste, o existență În care moartea pândește la orice
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
de acord, poate și pentru că oamenii nu conștientizează cauze structurale ale problemelor lor și caută mai degrabă rezolvări individuale. Dar e o discuție mai complicată. Revenind la momentul 1990, tu cum vedeai la momentul respectiv polii de putere, vedeai această dihotomie Iliescu și F.S.N. versus Piața Universității? Pentru că mie mi se par mult mai fluide de fapt rețelele de putere - pe de-o parte anumiți lideri din Piață păreau legați de unele structuri de putere, pe de altă parte în interiorul F.S.N.
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
accea că, între „experiența face posibilă aceste concepte” și „aceste concepte fac posibilă experiența”, cel mai probabil, a doua explicație rămâne alegerea bună, conceptele pure ale intelectului reprezentând „principiile posibilității oricărei experiențe în genere”. Gilles Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant are loc o tranziție în filozofie de la această dihotomie la dihotomia fenomen/condiție-de-apariție. Nu mai există
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
genere”. Gilles Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant are loc o tranziție în filozofie de la această dihotomie la dihotomia fenomen/condiție-de-apariție. Nu mai există nicio esență în spatele fenomenului. El devine un fapt brut, iar acum este necesară examinarea condițiilor de posibilitate a apariției acestuia. Kant va proceda astfel în „estetica transcendentală”, unde examinează condițiile necesare pentru o
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
Deleuze prezintă conceptul drept o dihotomie distinctă de relația clasică noumen/fenomen. De la Platon la Descartes, tot ce era filtrat de simțuri era considerat iluzioriu și denigrat. Odată cu Immanuel Kant are loc o tranziție în filozofie de la această dihotomie la dihotomia fenomen/condiție-de-apariție. Nu mai există nicio esență în spatele fenomenului. El devine un fapt brut, iar acum este necesară examinarea condițiilor de posibilitate a apariției acestuia. Kant va proceda astfel în „estetica transcendentală”, unde examinează condițiile necesare pentru o cunoaștere matematică
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
statutului de cetățean pentru femei. În România, feminismul liberal s-a manifestat, în primă instanță, prin scrierile lui Cezar Bolliac (1813-1881), acesta fiind primul autor care se pronunță în favoarea eliberării femeii și a emancipării acesteia. Bolliac rămâne un tributar al dihotomiei rațional-emoțional văzută ca masculin-feminin, lucru care dovedește factura liberal-clasică a scrierilor sale. Acesta face un pas important prin solicitarea dreptului de vot pentru femei și a obținerii de către acestea a statului de ceățene legiuitoare, judecătoare și executoare. Ion Ghica (1816-1897
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
după prăbușirea zidului Berlinului, în schimb toate tunurile țintesc spre textele de tinerețe ale lui Eliade și Cioran, autori care nu mai sînt printre noi. Vechea strategie a lui Stalin de a conferi legitimitate și atractivitate regimului său prin impunerea dihotomiei fascism (nazism) vs. comunism a fost resuscitată, la scară planetară. Acum scopul este acela de a ascunde natura criminală a regimului comunist și de a disipa responsabilitățile celor care l-au slujit, prin focalizarea atenției publice pe presupusele pericole ale
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
pe când "în interpretarea de suprafață, expresia feței mele, sau postura corpului meu par o fațadă. Nu sunt o parte din mine"38. Autorii amintiți subliniază faptul că, în literatura despre munca emoțională, este reprodus un fel de esențialism care perpetuează dihotomia sine real - sine fals. Aceasta se întâmplă deoarece considerăm că atât emoțiile, cât și identitatea sunt private și reale, iar o dată intrate în organizație le falsificăm prin interpretări, în loc să le considerăm nici reale, nici false, ci construite și constrânse, fracturate
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îl ocupă. Pe de altă parte, încurajarea vine și din interior, deoarece, dacă munca reprezintă o treime din viața noastră, atunci avem nevoie ca acest capitol din viața noastră să fie cât mai unitar posibil. Tracy și Trethewey susțin că dihotomia sine real - sine fals acționează ca un discurs puternic 43 sau ca o colecție de cunoștințe care poate avea consecințe materiale și organizaționale specifice sau efecte asupra adevărului. Discursurile publice, fiind instituționalizate și conduse de logica profitului, întăresc ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
există diferențe între sinele real și cel fals; ceea ce contează este că indivizii acționează ca și cum aceste diferențe ar exista. O versiune mai fragmentată și poststructuralistă a identității ar putea fi considerată patologică, bolnavă și în imediată nevoie de intervenție specializată. Dihotomia sine real - sine fals presupune o analiză de suprafață a sinelui și o marginalizare a reformelor de la locul de muncă și a proceselor de schimbare socială. Organizațiile în care angajații își construiesc identitățile prin consens, ca un proces privat, personal
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și o marginalizare a reformelor de la locul de muncă și a proceselor de schimbare socială. Organizațiile în care angajații își construiesc identitățile prin consens, ca un proces privat, personal și ascuns celorlalți, nu pot negocia răspunsuri semnificative la nevoile angajaților. Dihotomia sine real - sine fals este întărită de discursuri de putere care pledează în favoarea unui sine ca fiind mai real, mai valorizat și mai stimat decât celelalte. Discursurile de putere de tipul managerialismului sau antreprenoriatului construiesc identitățile prin articularea unui sine
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Acest sine ideal este definit incremental prin confluența mobilității ierarhice și consumului. Nepotrivirea cu mulajul ideal nu este o problemă socială, ci o problemă personală/individuală care trebuie rezolvată individual, nu prin acțiune colectivă 48. Aceste discursuri de putere întăresc dihotomia sine real - sine fals care, în schimb, constrânge indivizii fie să-și alinieze sinele lor real cu sinele preferat de organizație, fie să le separe. Alinierea își are originea în procese de tipul subordonării strategice, creării unui sine amânat continuu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
discursului organizațional"50. Prin urmare, angajații își construiesc identitatea prin consens și nu prin negociere, deci sinele nu este niciodată destul de bun, ci întotdeauna în căutarea alinierii cu sinele preferat de organizație. O modalitate de a depăși și distruge această dihotomie este să mergem dincolo de utilizarea unui limbaj de tipul sinelui real, fals, autentic și esențial, spre utilizarea unui limbaj de tipul sinelui cristalizat care este departe de a fi aplatizat și colonizat, deoarece este multidimensional, multifațetat și complex 51. Atât
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Mai mult decât atât, acesta pune un accent deosebit pe tipologia alianțelor, care este extrem de complexă. Printre criteriile de clasificare a alianțelor se numără: 1. Caracterul formal versus caracterul informal din acest punct de vedere, Snyder consideră că, există o dihotomie între alianțe cu caracter formal și alte forme de aliniere tacită, cum sunt antantele sau destinderile, care au un caracter informal. 2. Numărul de membri ai unei alianțe îndeosebi în perioada Războiului Rece, prevalează un tip de alinață cu un
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1520]
-
formule din speța acelui let’s pretend, atât de îndrăgit de Lewis Caroll (ca de pildă: „acum ne jucăm” sau „acum scriu/citesc o poezie”), ea devine, într-un mod îndeajuns de evident, ficțională. Așadar, putem vorbi, încă, despre o dihotomie implicită între „realitate” și „ficționalitate”, însă nu trebuie să uităm că această opoziție este una pur funcțională, excluzând orice asumpție metafizică 243. Prin urmare, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
strategie diferită care constă în a privi lucrurile ca și cum ar fi nu numai nenumite, dar și de nenumit. Este semnificativ faptul că, în cel de-al doilea caz, Ponge nu mai vorbește de obiect, ci de „Lucru”261. Din această dihotomie rezultă atât tensiunile subterane ale scrisului său, cât și tendința de a concepe poemul ca pe o structură plurală, eterogenă, ca pe o sumă a variantelor sale, a meditațiilor care l-au generat, a autocomentariilor pe care le suscită 262
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Walter Siti insista asupra consecințelor enorme ale experimentului pasolinian din perspectiva evoluției ulterioare a poeziei. Dominația liricului este curmată prin intruziunea hibrizilor generici, de tipul poemului ideologico-autobiografic în proză, practicat mai cu seamă în volumul Lettere luterane din 1976. Aici dihotomia ideologie/pasiune (fără îndoială unul dintre elementele de maximă tensiune din creația autorului) se materializează într-o scriitură ce pare că urmărește să se confunde cu realitatea însăși. În fine, nu putem trece cu vederea „metoda” poetică a lui Elio
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
moment de grație, care nu se mai restrânge la teritoriul verosimilului, ci se situează în punctul de interferență al imaginației, emoției și gândirii, (...) experimentând complexitatea realului ca pe un continuum 283. Distincția dintre aceste două modalități discursive - deși depășește vechea dihotomie artă/non-artă - poate părea abuzivă întrucât se dovedește tributară unui concept destul de restrictiv de poezie. Însă, în practica poetică, Deidier nu rămâne, nici pe departe, prizonierul acestei viziuni simplificatoare, mizând mai curând pe „dialogul” genurilor, ca unică modalitate de a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]