1,278 matches
-
unei raportări la destinul macrocosmic, prin refuzul freneziei vitaliste, al numirii materialităților dure, agresive, Șerban Foarță cultivă o poezie a microcosmului, se dorlotează într-o sferă a reprezentărilor minorului, urmărit însă cu atenție mărită, așa cum fac copiii cu proximitățile lor, dilatat de atenție, abordat într-un chip ingenuu-viclean, printr-un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic "studiu de caz" închinat salivei: "înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
respingerii, cât și în favoarea adoptării acestei tehnici, chiar și în a 20-a ediție a Obstetricii Williams se menționează, cu caractere aldine, că „uterul care a purtat recent o sarcină nu poate fi tamponat satisfăcător imediat după naștere deoarece se dilată sub influența tamponamentului, rezultatul fiind hemoragii ulterioare ascunse, care pot fi fatale“. Tehnica tamponamentului uterin a fost reimplementată în anii ’80-90, după ce s-a demonstrat că aceste neliniști anterioare referitoare la hemoragiile ascunse și la infecții nu au putut fi
Revista Medicală Română by Ayman Ragab () [Corola-journal/Journalistic/92294_a_92789]
-
cronologice. Ingrijit de istoricul de artă Maria Albani, o foarte bună cunoscătoare a personalității și a operei lui Baba, acest album dezvăluie o lume aproape borgesiană, construită pe mai multe niveluri, codificată în limbaje diferite, care se restrînge sau se dilată în funcție de unghiul de privire, dar niciodată nu se deconspiră integral și nici nu-și epuizează mesajele. Privit, în ansamblul său, albumul este un portret extins al pictorului însuși, cu obsesiile, bătăliile și slăbiciunile sale. Analizat, însă, mai din aproape, el
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
și amintiri penibile." (pp. 220-221). Să reținem și cuvântul "colecționar". Finalul (completat cu un mesaj al Luminiței) e trist, însă restul cărții merge exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i porii, și nereținând aproape deloc frumosul, grațiosul, baremi normalul. Cezar Paul-Bădescu are priză la ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
fundalul ei sunt proiectate măști ale suferinței. Nu este simplu moartea, ci imediatul ei comprimat la sute de atmosfere. Nicio abilitate specială nu reclamă succesul, întrecerea presupune mai mult decît hazardul, un al șaselea simț, un anumit fler. Timpul se dilată în filmul lui Babluani, în ciuda unui spațiu compact, claustral, cîteva camere dintr-un imobil lipsit de definiție locuibilă. Regizorul detașează grosplanuri fotografice ca la Nadar, unde jocul fizionomiilor atinge o intensitate aproape mistică, jucătorii au chipuri de posedați. Unul dintre
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
de nesomn, de grotesc, de tendința de a te arunca cu capul înainte, fără calcule și strategii, în orice poveste, de a sfîrși cu lumea, cu tine, de a plonja în cea mai cotropitoare tristețe. Disperarea alimentează necugetările, pripeala, se dilată și pune stăpînire pe tot ce faci, pe minte, pe suflet, pe corp, pe acțiunile din realitate și, sigur, pe proiecțiile din coșmaruri. Ea ajunge să țină loc de tot. Te provoacă la fapte ce nu-și găsesc deîndată logica
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
și "băltesc", iar personajele nu se mai încaieră. Sunt, toți, prea osteniți și dezabuzați pentru a mai arunca mănușa. Radu Aldulescu face dintr-un roman al energiilor individuale unul al colapsului social, tot mai vizibil cu fiecare capitol. Lentila prozatorului dilată cenușiul comunist, descoperind în societatea "multilateral dezvoltată" porii singurătății în suferință și mizerie. Mite este nevoit să renunțe la un serviciu și, în căutarea altuia, să facă foamea luni întregi. Raționalizarea e dusă până la absurd: fostul luptător își suspendă, una
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el, ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de expoziții și muzeul rămîn, undeva, în urmă, iar locul lor îl ia
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
cer/ Pământ și o apă./ Totul este, a fost/ Ce va fi" (Kohelet). Titluri ca Avram Iancu, Kavafis la Alexandria, Village Sutra, Caligula, Vals trist de Sibelius, Samadhi, Argonauți, Elegie pentru Net Turner, Într-un muzeu de arme la Benares, dilată suficient spațiul imagistic și mental, încât relativ puținele poeme ale volumului să pară mult mai numeroase decât sunt în realitate. Nu este totuși o poezie a resurselor culturale, ci una care face din acestea vehicule ale propriei trăiri și percepții
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și construiește nemijlocit arhitecturi, prin fotografie el modelează timpul, trezește personajele din lumea lor stopată, adormită asemenea celei din povești, dilată realitatea ei intrinsecă pînă la limita comunicării cu propria noastră realitate și convertește episodicul și istoria mică în adevărate existențe exemplare, în metaforă și în mit. Această conversie a materiei în ritmuri muzicale și a unor momente încremenite, mai mult
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători, cu ochii dilatați de groază, își făceau cruce. Si cum s-o terminat pețitul, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, prins de poveste. Până la urmă, s-o înțeles ei...Nenea Jănel, însă, parcă nici nu era de față și nici nu era vorba despre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de la morgă? Ai un ciomag? Ii dau eu lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit a intrat în curte și a pornit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii spre uzina suflețelului tău, refaci în memorie ciclul creației tale, meditezi dacă ai făcut undeva vreo greșeală, cât de mică. șase în al patrulea loc: ochii tăi sunt în dreptul ochilor regelui hanuman, pupilele tale îl fixează, pupilele lui sunt dilatate, semn de activare simpatică, irișii tăi sunt căprui, irișii lui sunt albaștri, tu îți ții respirația, cu o bucată bună de paradis în tine, el respiră des și profund, îl vezi bine, are blană roșie pe gât și argintie pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ritual atunci când pășește în împărăția în care ne ademenește și pe noi, în imaginarul unde virtuțile (puritatea, candoarea, cumințenia...) își primesc răsplata și unde răul e sancționat negreșit, unde timpul se comprimă după legi secrete sau, în propulsie fantastică, se dilată și unde visul își ia tărâmurile în stăpânire. Meșter în a cumpăni cuvântul, scenaristul (sau, dacă vreți, adaptatorul) își învestește arta în felul cum păstrează balansul, un fin balans, între real și ficțiune. Dacă mai are și șart... Iar Paiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
după această minunată libertate, nu vin bucuria apei în care se simte mult mai bine. Vrea să se întoarcă, dar mâinile mamei o pun iar pe burtică. Eugenia Ionescu a scris mult mai mult decât a trăit. Fiecare fapt e dilatat, hiperbolizat, stors de orice sens. Alt lucru interesant e că adesea Eugenia Ionescu vorbește la persoana a treia despre ea. Ca și cum după călugărire ar interveni o altă identitate. Nu te poate lăsa indiferent bibliografia impresionantă, almanahuri, istorii ale teatrului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Și mâine e o zi! Această expresie mi-a rămas Întipărită În minte, urmărind filmul „Pe aripile vântului”. O adevărată lecție de viață! Încercam să-mi fac tot felul de planuri, dar nici unul nu avea un contur precis. Toate se dilatau, se deformau sub vălul din ce În ce mai dens de Întuneric. ... Altă zi... M-am trezit cu o durere de mijloc, destul de sâcâitoare. După-amiază stătusem În livadă vreo două ore, pe o grămadă de iarbă peste care am Întins pulovărul meu roșu. Plouase
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu gălușca în gât. Mă trezesc că nu mai am text. Mi se rupsese banda. Îmi cer scuze cu un gest și fug din restaurant. Alerg în cameră, acolo mă uit în oglindă, mă aprinsesem în obraji, ochii mi se dilataseră de parcă înghițisem o sticlă de atropină, fremătam toată. Intru sub duș. Îmi schimb hainele. Parcă eram turbată. Mă purtam ca o mașină stricată. Cobor la restaurant, intru în bucătărie, îmi bag nasul în oale, muștruluiesc vreo doi bucătari, mă răstesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca în japoneză, lumea trăiește la suprafață, de o vreme încearcă și ea să se ia peste picior, numai că râsul îi cade în călcâie de fiecare dată. Stă întinsă pe pat cu simțurile răvășite, imaginea lui Alex i se dilată în creier, se strecoară în fiecare celulă a corpului presând dureros pe nervi, senzația devine insuportabilă. Se luptă să facă ordine pe un teren pe care nimeni niciodată nu a făcut ordine. Stă dreaptă pe marginea patului cu o senzație
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai mare, oamenii înșirați de-a lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care mă izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un pahar cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni unui balon umflat câte puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acolo pe tot parcursul discuției lor și că acum zâmbește satisfăcut, știind ce vorbiseră. — Îmi permiteți? — Desigur. Condu-o, te rog, pe domnișoara Vera. — Nu este nevoie, interveni ea. — Insist. Vera se lăsă condusă până la ușa de la ieșire. Spațiul se dilatase, toate obiectele de mobilier erau prea departe unele de altele, iar lumina înțepa neiertătoare fiecare unghi ascuțit. Omulețul continua să zâmbească, iar ea credea că râde de ea, că era satisfăcut de faptul că acceptase să nu-i spună nimic
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
același semn, ca cele mai multe din care au fost găsite la voi. Hliboceanu a numărat banii care aveau semnul lui Aizic: Lipsesc cinci hârtii. Unde le-ați dat pe celelalte patru, fiindcă una ați lăsat-o aici? Hoții priveau cu ochii dilatați de groază la cărăușii așezați în fața lor, asemenea unui complet de judecată. Tăceau. Dar se vedea pe fața lor că prin minte le umblau felurite gânduri. V-o pierit graiul? - i-a întrebat răstit Puicuță. Le-am dat la o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Există o magie aparte a acestor scene, pe care mi-e greu s-o definesc, neverosimilul lor, ca această plimbare prin spital cu patul cu rotile, ține de felul în care miracolul vieții se strecoară în viețile personajelor pentru a dilata enorm și sensibil clipa. Am mai întîlnit acest procedeu al momentului magic trăit ca bucurie spontană care suspendă totul în jur în Amelie (1991) al lui Jean-Pierre Jeunet. De asemenea, exagerările și un anumit burlesc fac parte din strategia lui
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]