648 matches
-
și pictoriță, a murit când eu aveam șaisprezece ani dar, la momentul căsătoriei mele, tata trăia încă și până atunci nu fusesem decât tangențial implicat în comerțul cu vin. Mă interesa mai mult, dar și aceasta într-un stil de diletant, să ajung istoric militar - un domeniu de studiu în care, dacă aș fi reușit să-mi depășesc condiția de amator, aș fi putut excela. Totuși, când m-am însurat cu Antonia, totul a încremenit într-un punct mort. După cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Încețoșați. Fetiță osoasă Îngenuncheată pe nisip, la stânga unei tipe blonde, În costum de baie, lângă care se Îngrămădește un copilaș sașiu. Toți trei zâmbesc bronzați și orbiți de lumina soarelui de amiază, cea mai proastă pentru fotografii, după cum știe orice diletant. Plajă puțin aglomerată, cu umbrele de forme și culori diferite, deci nu este vorba de o stațiune, plajă liberă, nisip cu cioburi, mare verde, cristalină - probabil Ionica. Fetiță vie cu degetul Îndreptat spre umărul moale și tatuat cu un A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Universul cărții”, 2001, 11-12; Manolescu, Lista, III, 386-390; Petraș, Panorama, 598-599; Popa, Ist. lit., II, 1126; Daniel Cristea-Enache, Un Candide bine făcut, ALA, 2002, 637; Dicț. scriit. rom., IV, 475-477; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 211-214; Tudorel Urian, Turnirul diletanților, RL, 2003, 10; Gheorghe Grigurcu, Dragoste și ginecologie, RL, 2003, 20, 21. A. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
română și spiritul sud-est european, București, Editura Minerva, 1976, p. 21). educația în deceniile cinci-șase refuză o limbă dificilă, identificată adesea cu spațiul oriental, în favoarea francezei. Chiar dacă ultimul demisecol a așezat în linii mari apele în această chestiune, înlocuind opiniile diletanților și interferențele populiste ori politicianiste cu argumentele specialiștilor, credem că sunt încă necesare cercetări amănunțite, în special în spațiul moldav. Ele vor demonstra, dacă sondajele noastre se confirmă, că influența culturală greacă a devenit treptat, în această perioadă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puțin interpretarea excesivă și tendențioasă care vorbește de „xenocrație“ și de „un regim neofanariot“ în timpul domniei lui Carol I5, ar fi tot atât de greșit să se nege că membrii unor clanuri boierești au continuat să joace, ca profesioniști sau, măcar, ca diletanți, un rol în politica României până în 19456. Endogamia și nepotismul, trăsături ale oricărei societăți aristocratice, deci prezente în secolele XVI-XVII în structura clasei dominante românești, au fost extinse în epoca fanariotă, datorită dezvoltării pe care a cunoscut-o monarhia absolută
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu femei de o superioritate sufletească uluitoare; așa și explică scriitorul cu aerul de a face o observație morală de ordin general "curiozitatea ascunsă și vagă, despre anatomia sexuală a personalităților celebre" (Ultima noapte..., p. 151). Chiar și un psihanalist diletant și de ocazie (sic!) cum este autorul acestor rânduri poate identifica aici prezența unui conflict lăuntric, care în mod normal, la persoanele cu o sexualitate normală nu ar trebui să apară."2 Mai subtil ni se pare punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
start că încercarea e sortită eșecului. Că pune eșecul acesta pe seama eredității și a neamului căruia îi aparține?! „Un Kafka, spune la un moment dat, n-ar fi fost cu putință la noi. Mediul l-ar fi făcut frivol, «jurnalist», diletant, sceptic într-un chip vulgar. Asta e și trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar” (III, 291). Un scepticism care se resoarbe în umor, în poltronerie, în râgâit. O carență fiind, umorul îi ajută pe cei de pe margine, dedublații, învinșii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
senzația” (idem). Până și evreii ar deveni, în mediul românesc, sterili, crede Cioran. „S-au molipsit de superficialitatea ambiantă”, spune el și continuă: „Un Kafka n-ar fi fost cu putință la noi. Mediul l-ar fi făcut frivol, «jurnalist», diletant, sceptic într-un chip vulgar. Asta e și trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar. Mediocri total dezamăgiți, nulități, oameni de nimic lipsiți de orice iluzie. Un lucru care s-a mai văzut, dar nu la scară atât de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
1975), dar și volume de reportaje, note de călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
a mărturisit o sumă de rezerve și de reticențe. Ion Sava ar fi fost o „legendă”, de fapt, un „autodidact”, iar desenele, caricaturile și picturile lui ar păcătui printr-un caracter anecdotic, „literar” și oarecum „melodramatic”. Ar fi fost un diletant, un touche-à-tout, de o categorie stimabilă mai mult prin intenții decât prin realizare, abordând prea multe domenii și neajungând în fiecare decât cel mult la jumătatea drumului. Interlocutorul meu îmi mai dădea ca exemplu, de alăturat lui Ion Sava, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Daa, mereu înainte cu curul asupra ticăloasei înălțimi a umerilor. Poate o drumeție... dacă se poate spre vârful Schwab... cu pâine cu slană și gențiana morții. Oare când o să moară și el propriu-zis în același mediu înconjurător prietenos ca și diletantul și slăbănogul de frate al lui, Franz? IMPRESARUL (țipă): Nu... nu spune așa... nu vorbi așa... limba măcelarilor... vă rog... nu vă prefaceți așa de impresionați... CÂNTĂREAȚA (merge la impresar): Nu, asta e rău... o dorință așa de slabă. Limba
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-lea, excerptând material din mai toate periodicele germane din Transilvania, bibliografie revăzută ulterior de Aurel Sasu și Ana Ciurdariu și editată în două volume separate (1977-1983). Alte cercetări privesc istoria teatrului din Transilvania - Matei Millo la Cluj, în 1870, Societatea diletanților „teatrali” din Cluj (1870-1875) -, Școala Ardeleană sau activitatea lui G. Barițiu, despre acesta scriind o monografie, pe care nu a mai apucat să o încheie. A inițiat însă, în anii ’70-’80, publicarea unui vast corpus de documente, în calitate de coordonator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
și în jurul unor acuzații de plagiat. Un spațiu generos au la dispoziție folcloriștii și etnografii Simion Florea Marian, T. Duțescu-Duțu, Th. D. Speranția, Sofia Nădejde, ca și G. Coșbuc. Și în ce privește literatura, N.r.r. manifestă eclectism. Proză publică, alături de mulți diletanți, Paul Bujor, Jean Bart, Em. Grigorovitza, Vasile Cosmovici, Victor Crăsescu, Artur Gorovei, Izabela Sadoveanu, Ion Pop-Reteganul, acesta din urmă părând să fie preferatul redacției. G. Coșbuc dă o singură poezie (nu mai colaborează, de altfel, din toamna anului 1900), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
noi. Teatrul, neatacat ca subiect în primele numere ale seriei dintâi, intră în zona de interes a redactorilor A.s. în deceniul al patrulea, atât sub aspectul analizei turneelor efectuate în zonă de trupele profesioniste, cât și al spectacolelor de diletanți. Creațiile populare studențești apărute în mediul vienez, cum sunt Vechea noastră gardă, Viața de student, Papa și sultanul, sunt recuperate din manuscrise și reintroduse în circuitul cultural de Iuliu Moisil. Versul lui Bunăparte și În spitalul ambulant din Verona, texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285446_a_286775]
-
nici în idei. Ideile duc la ideologie și ideologiile au devenit, în secolul al XX-lea, primejdioase. Scrie „totodată bătrânește și copilăros”, de aceea e mirat că este luat în serios și e socotit critic literar. Se consideră doar un diletant. Se răsfață, desigur, nu trebuie crezut la acest capitol. Scriitorii lui favoriți sunt Thomas Mann, Proust, Dostoievski, Charles Péguy, Jules Verne, Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Alphonse Daudet. Eticul și esteticul îi par noțiuni identice și, de când l-a citit pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
lucrat ca redactor. În 1898, împreună cu frații Alexandru și George Em. Lahovary, întemeiază ziarul „La Roumanie”. A mai semnat cu pseudonimul Floflo. Inteligent și instruit, impresia pe care F. o lasă și în publicistică, și în literatură, este aceea de diletant. Ca autor dramatic, s-a bucurat la un moment dat de o mică faimă, aceea de creator al celei dintâi (sau al uneia dintre primele) piese de salon românești. Succesul reprezentațiilor cu Sanda (publicată prima dată în „Convorbiri literare”, apărută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
Cumont, Rudolf Bultmann și alții. Este de Înțeles că a putut afecta, dacă nu chiar infesta, vreme Îndelungată, cercetarea comparativă În totalitatea ei și că o găsim și În ziua de azi reprodusă În manuale, sau În lucrări compilate de diletanți care au nevoie de informație de procesat la repezeală și care dau peste produsele școlii germane de istorie a religiilor În biblioteci publice, unde s-au achiziționat reeditările din anii șaptezeci. Toate argumentele Școlii germane de religie au fost respinse
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de la Burdujăni, 1851, ș.a.) combate exagerările latiniste sau italienizante ale lui Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar unul cu bun-simț și intuiție. Considerând laolaltă aspectul muzical, coregrafic, etnografic, literar, împarte cântecele populare în mai multe categorii - cântecul ostășesc sau istoric, religios, erotic, de nuntă, cântecul codrului sau voinicesc. Ocazional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
contextului polemic / 157 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic / 161 În loc de concluzii / 181 Bibliografie / 187 Abstract / 199 Zusammenfassung / 205 Prefață Discursul polemic arghezian În ambiguitatea conceptuală de azi, când răsar la tot pasul colportori de concepte și când diletanții ieftini fac contrabandă cu noțiuni din "arsenalul" filosofiei îndeosebi, este cât se poate de necesar (având totodată și funcție profilactică) un studiu pertinent despre polemică și pamflet, aplicat, mai ales, gazetăriei unui autor celebru, cu gena polemicii în cromozomi. Nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
măsură punitivă e integrată discursului ca argument in extremis, accentuând puntea de legătură dintre cele trei dimensiuni ale manifestului: polemică, pamfletară și satirică. Glisând spre aceasta din urmă, poetul își disculpă atitudinea și evită, astfel, sancțiunea publică, pe când vinovatul scriitorul diletant și iresponsabil este pus la zid și flagelat: "(...) nu suntem vinovați, dacă, furioși de absența omului superior în cel care îndrăznește să joace rișca în fața teatrului cu îngerul artei, punem mâna pe baston și măsurăm spinarea brutei sculate din tingirea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iorga imprimă publicației un eclectism derutant, consonant cu concepția pe care o avea acum asupra literaturii, văzută ca expresie exclusivă a naționalului și ca modalitate de edificare culturală a celor mulți. Texte precum Biblioteci circulante, Cărți de școală, Teatre de diletanți rămân grăitoare pentru această mentalitate transgresivă, alimentând o atmosferă de confuzie a valorilor. Caracterizarea ei apare în comentariul Ce este „Sămănătorul”? (1/1906): „Ne încercăm printr-o muncă iubitoare de fiecare clipă să înălțăm [țăranul român] către cultura modernă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
de a profila simboluri existențiale” în cadrul „unor motive structuratoare care susțin ansamblul” (Gabriel Dimisianu). După 1989, autorul va ilustra și tipul de literatură senzațională, precum în Dracula, adolescentul blestemat (1999). Ca eseist, B. nu evită prețiozitățile și informațiile deficitare ale diletantului; Monografii istorice (2003) acordă credit unor ipoteze hazardate, pe linia dacologilor improvizați. SCRIERI: Gospodăria colectivă - izvor de bunăstare și belșug, București, 1961; Pe drumul fericirii (GAC Oltul, com. Teslui), București, 1961; Contemporani cu viitorul, București, 1962; Uluitoarea dispariție a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
de stat, să poată fi prezentate și instituțiile creatoare de stat”4; anexarea cercetărilorumanist-științifice la instituția nazistă SS „Ahnenerbe”: „«Ahnenerbe», cu care colaborez de un an și jumătate, s-a dezvoltat în modul cel mai îmbucurător- s-a debarasat de diletanți și a început să lucreze cu cei mai buni oameni de știință: Herbert Meyer, Franz Altheim, Jan Kuhn și o mulțime de alți cercetători, care se ocupă de problema continuității indo-germanice șs.m.ț. Cu câteva zile în urmă, am
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și să stăm cu) mâinile în buzunar. Profesorul este purtătorul și susținătorul unei ideologii. El poate fi chiar creator al unei ideologii. Nimic nu pare a fi mai îngrijorător decât faptul că educația încape pe mâna unor oameni superficiali, unor diletanți, limitați în conceptele lor, încarcerați în ele, suficienți și siguri de ei. Societatea concurenței este societatea în care oamenii - ca indivizi - sunt mereu amenințați. În viață, esențial este cât de atașat ne simte celălalt față de el. A fi cuminți înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
Preda și insolita carte postumă a lui Noica intitulată Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Așa cum rău au fost înțelese aceste cărți în cultura română, așa va fi fost deviat sensul hermeneuticii oedipiene a lui Tomas. Petrini și Tomas sunt niște "diletanți" (cum diletantă e în lecturile sale și în muzică Tereza), unul în filosofie (după cum a și fost etichetat eroul lui Preda de către critici), celălalt în hermeneutica miturilor, căci venea, pur și simplu, dinspre medicină. Dar iată ce descoperă Tomas: de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]