311 matches
-
se poate învăța si deprinde și care nu este lăsată la liberul arbitru a fiecăruia, ci este o condiție sine qua non pentru esersarea artei. Cu această cerere, care, prin o arhitectonică a artei noastre, o îngrădește față cu ușurința diletantismului și-i asigură o poziție mai naltă, ne-am întors la punctul de purcedere al opului nostru, care, dezvoltând organismul artei reprezentărei în toate părțile ei, pune prin asta fundamentul pentru o cultură sistematică în arta noastră, desenând cercul tuturor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca științele naturale în cartea naturei, o carte care trebuiește citită pentru-a fi o carte. Așadar numai în neîntrerupta consecutivitate a acelor știutori trăiește-ntr-adevăr știința. Într-asta consistă demnitatea chemărei științifice și tot într-asta lipsa de valoare a diletantismului curat personal și subiectiv, în genere van, întra-sta-n fine rușinea mărunțușerilor literari, a căror spirit samănă pe deplin bibliotecelor de-mprumut unde opurile de știință se câștigă și se-mprumută... pentru groșița de citit. După aceea lucrarea omului singular în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari-i aparțin lui, fiindcă pentru cercetarea științifică nu e nici un teren prea depărtat îndată ce în genere numai poate fi ajuns; pentru cultură însă ca atare există un început și un progres cert dacă nu e s-o confundăm cu diletantismul. De această lege fundamentală a culturei se înlățuiesc acuma mai multe consecvențe. - Mai-nainte de toate trebuie dezvoltată deosebirea atinsă dintre știință și cultură. Fiecare om al științei sau al praxei (căci nu există praxă care să nu aibă teoria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simțit niciodată, așa să ne ajute Dumnezeu! Dar ceea ce am cerut era o compensație pentru aceste foloase: munca intelectuală, studiu serios al trebuințelor țării, punerea în armonie a marilor interese agricole, crearea muncii industriale. În loc de aceasta ne-am pomenit cu diletantismul economic și social al d-lui C. A. Rosetti, cari-au ridicat protestări în toată țara. 33 {EminescuOpXIII 34} Să începem cu cestiunea agrară. Cestiunea raporturilor între proprietatea mare și cea mică nu e pur și simplu economică, ci amenință
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
naționale trebuie crescut întîi, ferit de lupta cu industria barbată a străinătății și abia când se va împuternici și va ajunge egal în tărie [î]l putem lăsa să concureze sub regimul libertății comerțului. Ne pare rău a constata acest diletantism curios, aceste bune intenții lipsite de știință guvernând statul român. Poate că la urma urmelor nici bune intenții nu sunt, ci un chip comun de - a - și face popularitate, bătând în struna celor ce văd necesitatea unei industrii naționale. Cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
decadență politică. ["PRICEPEM DURERILE... "] 2264 Pricepem durerile ce-i pricinuiesc "Romînului" adunăile de la Iași, deși nu înțelegem acuzările ce le ridică în contra persoanelor cari au luat parte la acele adunări, nici în contra rezervelor ce le-au ridicat de față cu diletantismul administrativ al d-lui C. A. Rosetti. Deja faptul 337 {EminescuOpXIII 338} {EminescuOpXIII 339} că în Țara Românească protestațiile n-au fost atât de energice ca în Moldova trebuia să convingă pe confrații noștri că altele sunt raporturile aci, altele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi putut spune cel puțin cinci motive pentru care soluția aleasă de Stin nu era bună și avea să ducă la incredibile tensiuni. Dar nu era rolul ei acela de a spune adevărul. Scormonind în adâncul sufletului ei constată că diletantismul politic al lui Stin chiar o reconforta. Poate că tânărul nu era cu adevărat atât de iscusit. Faptul că se sacrificase pentru prima dată pe sine pentru ceilalți, renunțând la hrana în schimbul "minunii" sale, o făcu să se gândească la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Musil. Însă Musil a arătat clar în ce măsură conta pentru el intermedierea conținutului eseistic prin Ulrich: "Dar pot să spun ceea ce vreau să spun numai în roman, prin intermediul evenimentelor și personajelor"31. Spre deosebire de Orwell, Musil nu poate fi ținta acuzațiilor de "diletantism", prin care Anderegg înțelege eșecul unui autor în a transforma propria imagine a realității în cadrul fictiv de referință al unui personaj sau narator 32. Situațiilor de acest gen, în care romanul este folosit ca vehicul pentru propagarea directă a ideologiei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acrite de moralitate, îmbătrânită și măcinată de boli. Oamenii nu pot fi făcuți mai buni dacă virtutea li se prezenta ca fiind demonstrabilă, necesitând argumente și având pretenția că are totdeauna dreptate (Nietzsche). Platon nu credea că remediul incompetenței și diletantismului ar fi învățătura din cărți, că lăudatul meșteșug al scrisului ar fi mai mult rău decât bine. Platon era împotriva cărților pentru că ele înlesnesc o falsă știință; Socrate spunea: "scrierea are un grav inconvenient, exact ca și pictura; produsele picturii
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
poate și din răspândirea, deci diluția culturii, a apărut istoricul pretins „om de știință”, nu numai necunoscut de Clio, dar și nedorindu-i favoarea: istoricul fără geniu, fără imaginație, fără talent, fără gust, potrivnic acestora și declarându-le semne de diletantism și lipsă de „rigoare științifică.” Niciodată acești documentariști fără chemare nu vor înlătura singurele adevăruri ale istoriei pe care le-a statornicit imaginația vizionară a unor genii ca Iorga. Fără imaginație ce e istoria? Despre Iorga s-a tot spus
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul”, „Familia”, „Sentinela română”, „Românul”, „Perseverența”, „Ghimpele” ș.a.). Chiar dacă treptat revistele lui H. vor fi orientate spre istorie, filologie, folcloristică, ele relevă un gazetar de o forță puțin obișnuită, conștient de nevoia depășirii diletantismului în publicistică și capabil să facă acest pas pe cont propriu. Spirit independent, își exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire. Continua astfel gândirea pașoptistă, anticipând, în câteva rânduri, idei politice de întâlnit la Mihai
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
sticlos, / în noapte, fulger întețit... // [...] Primejdiosul adevăr / îmi dă suprema lui vigoare” (Un adevăr primejdios). Comparând traducerile lui G. din lirica verlainiană cu cele făcute de D. Anghel și St. O. Iosif ori de Elena Farago, Perpessicius remarcă „distanța între diletantismul, oricât de prestigios” al celor dintâi și „opera de inițiere și asimilare, metodic urmărită, în universul liric al lui Paul Verlaine”, pe care o realizează poetul sătmărean. SCRIERI: Poemul fără flăcări, București, 1934; Poemul fără flăcări, București, 1969; Versuri, pref.
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
mă eliberez de acest sentiment de culpabilitate academică. Fiindcă aparatul respectiv, am impresia, În loc să ajute la degajarea germenelui de noutate al conceptului, nu ar face decât să-l sufoce În fașă. Pe de altă parte, riscul opus este cel al diletantismului sau al ireverenței... Mihaela Ursa: Cred că o asemenea ireverență ar fi În spiritul acestui Centru fantasmatic, după cum același Centru poate „scuza” aroganța de a imagina descrierea și dorințele omului care va urma... Ștefan Borbély: Asta e și sugestia mea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
valoare emise de I.E. Torouțiu în „Convorbiri literare”, Leca Morariu își exprimă tranșant dezacordul față de opiniile privindu-l pe Eminescu, exprimate de Tudor Arghezi în „Adevărul literar și artistic” din august 1934, formularea fiind extrem de dură: „ignarul, prostul și veninosul [...] diletantism al improvizatului informator literar Tudor Arghezi”. Nu mai puțin caustic este directorul revistei atunci când consideră cartea lui G. Călinescu Viața lui Mihai Eminescu ca fiind „măsluită”; ignorant în domeniu este, din perspectiva lui Leca Morariu, și Alexandru Ciorănescu, care publicase
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
De la numărul 20/1936 redacția și administrația au fost asigurate de George D. Râncu, același fiind menționat ca redactor responsabil de la numărul 1/1943. Scoasă în condiții grafice extrem de modeste (primele unsprezece numere erau șapirografiate), revista nu depășește nivelul unui diletantism bine intenționat, deși, treptat, și-a atras câteva colaborări notabile. Astfel, aici pot fi citite versuri de Mircea Streinul, Const. Barcaroiu, Haralambie Țugui, D. Florea-Rariște, un articol memorialistic al lui Artur Gorovei, un interviu cu Liviu Rebreanu (20/1936). Dacă
GLASUL SINGURATAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287294_a_288623]
-
Eseuri despre folclor (1984), reține din nou atenția prin considerațiile despre raportul dintre stereotipie și originalitate, ca și prin reflecțiile din Avertisment, privitoare la metodologia cercetării. R. acceptă laturile profitabile din punct de vedere științific ale metodelor moderne, însă respinge diletantismul, absolutizarea anumitor metode, „formalizarea” cercetării, investigațiile hibride, experimentele gratuite, ermetismul, „limbajele secrete”. SCRIERI: Stereotipia basmului, București, 1973; Tradiționnâe formulî skazki, Moscova, 1974; Folclor literar rus, București, 1979; Eseuri despre folclor, București, 1984; Folclor și folcloristică, București, 1996; Model și variantă
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
bonom și simpatic, capricios și naiv, impulsiv și indolent. În volumul Ceva care seamănă cu literatura (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din București) criticul regrupează paginile publicate timp de doi ani la „Ziarul de duminică”, în cadrul unei insolite campanii purtate împotriva diletantismului literar, în speranța de a contribui la asanarea nonvalorilor din viața artistică autohtonă. Cu amuzament, dar și cu o secretă amărăciune, criticul parcurge cărți submediocre ale unor pseudoscriitori și le scoate în evidență defectele prin succinte, dar savuroase comentarii, susținute
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
al său, în pofida răului care îl asaltează, ca într-o cursă delirantă. De aici, poate, și dramatismul acestei proze. SCRIERI: Zile sălbatice, Iași, 1991; Răfuială în oraș, Iași, 1992; Natașa blues, Iași, 1998; Iulia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Diletantismul la profesioniști, RL, 1992, 18; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1994, Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei, Iași, 1995, 135; Alex. Ștefănescu, „Natașa blues”, RL, 1999, 1; Lefter, Scriit. rom. ’80 -’90, III, 147-148; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 388-389. S.D.
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
literare în câmpul răvășit și răscolit cu fierul al vieții noastre românești”, când menirea unui scriitor este de a fi „un generos dascăl de istorie și sociologie”. Pe aceeași linie, L. Algazi va pleda în Profeții pentru „militantismul cultural”, împotriva diletantismului și a artei pentru artă. H. Sanielevici susține teoretic această orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e „mărginit, vulgar ori
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
la Paris . Oricum, temele „civilizației corupătoare” și „bunului sălbatic” par a fi preluate fie de la Rousseau, fie de la unul dintre numeroșii săi epigoni. Receptarea lui Boerescu era Însă una atipică; „civilizația” și „inocența” intrau Într-un bizar raport de convergență. Diletantism juvenil? Foarte probabil. Însă oscilația Între scepticism și candoare progresistă precum și Încercarea de a le concilia urmau să rămână constante ale profilului intelectual boerescian. Cea mai coerentă expunere a concepțiilor politice ale lui Vasile Boerescu din perioada studiilor pariziene o
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
o școală de pilotaj, în care autorul face din nou uz de realitatea trăită și neprelucrată în nici un chip, și istoria unei proze lungi, concepută ca un dialog între Autor și Narator, o miză interesantă și la modă, vădind însă diletantism teoretic. Cum a murit Marin Preda (1992), în intenție o consemnare a ultimei zile din viața marelui prozator, e o scriere submediocră, din care se desprind doar idolatria față de maestru și specularea anecdoticii din lumea literară și din viața celui
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
Bunicul a lui A. de Herz e un „manechin dramatic”, Gala Galaction și Al. Ciura sunt „doi rătăciți” (în domeniul epicului), primul fiind în fond un liric, al doilea un ziarist, E. Lovinescu, în Aripa morții, e un întârziat în diletantismul tinereții, „risipitor fără măsură al unei grații fără a-și ajunge ținta și astfel negându-se pe sine”, Octavian Goga e un „renegat de sine” (în Din umbra zidurilor), ca și Elena Farago, iar N. Budurescu, I. M. Rașcu și
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale lui Titu Maiorescu, respingând nonvaloarea, „moftul” cultural, diletantismul, imitația pripită, „beția de cuvinte”, „slugărniciile tardive”, totul în numele autenticității, singura care trebuie să canalizeze actul de cultură, talentul și creația, „tehnica”, adică „localismul esențial”, traductibil ca specific național. Rămâne atașat de marile valori naționale (Eminescu, Creangă), veștejește tradiționalismul de
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
pentru luare-aminte. Asumându-și dubla condiție de istoric și publicist - „ipostaze care nu înseamnă în fond decât modalități diferite de exprimare în cadrul unui singur program” -, Z. speră să preîntâmpine, pe cât posibil, izolarea primejdioasă a istoriei ca disciplină, să împiedice proliferarea diletantismului patriotard, care face „mari deservicii atât istoriografiei, cât și spiritului public” și, implicat astfel în „viața epocii”, să răspundă la nevoia ei de îndrumare. „Istoria ca opțiune civică” reprezintă la Z. „un anumit mod de asumare a duratei”. Tot prin
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
totodată lui G. Ibrăileanu în criticile aduse publicării neselective a postumelor. Cerea literaturii române, îndeosebi celei din „provinciile subjugate”, mai multă „imaginație combinativă” (acuza „invenția slabă”), dar îi minimalizează pe George Coșbuc, pe Slavici, pe Octavian Goga, ajungând astfel la diletantismul atât de vulnerabil din discursul academic Poporanismul în literatură. În ansamblu însă, orientarea estetică a lui Z. este de esență clasică (efasarea: „mă păzesc de natura mea, în estetică”), cu deschidere spre modernitate (inserția ordinului de zi al generalului Cernat
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]