3,282 matches
-
volum înmulțit cu frecvența cardiacă reprezintă debitul cardiac (~5,5 l/min). Debitul cardiac poate fi evaluat ca raport între consumul de oxigen al organismului și diferența arterio-venoasă a concentrației de oxigen (pornind de la principiul lui Fick) sau prin metoda diluției indicatorului. Se numește index cardiac raportul dintre debitul cardiac și suprafața corporală (sau masa corporală). In mod evident debitul cardiac este determinat de factorii care influențează frecvența cardiacă (mai ales raportul dintre influența simpatică și parasimpatică) și volumul sistolic (reglare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
plămân la sfârșitul unui inspir maxim. Volumele și capacitățile care includ volumul rezidual (VR, CRF, CPT) nu pot fi determinate spirometric / spirografic, deoarece plămânul nu poate fi golit complet de aer în urma expirației maxime. Determinarea lor se face prin metoda diluției heliului în circuit închis (măsoară volumul de gaz ventilat). sau prin pletismografie corporală. (măsoară volumul total de gaz din plămân, inclusiv cel care se găsește la nivelul căilor aeriene închise). Debitele ventilatorii reprezintă volumele de aer venilate în unitatea de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
furnizând celulele-senzor ale maculei densa și participând la fenomenul de feed-back tubulo glomerular. Partea următoare este foarte răsucită, are mecanisme foarte eficiente de reabsorbție a electroliților și este practic impermeabil pentru apă și uree. Mai est denumit și segmentul de diluție, deoarece diluează urina prin îndepărtarea ionilor. Celulele tubului distal prezintă un cotransportor de Na/Cl, care reabsoarbe sodiul din lumenul tubular, apoi acesta fiind eliminat pe la polul bazolateral de către ATP-azele Na/K. Clorul difuzează în afara celulei tubulare prin canalele de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind o cantitate cunoscută dintr-un indicator care se distribuie în mod omogen între compartimentele de explorat. Cel mai frecvent sunt folosite apa grea (oxidul de deuteriu) sau apa tritiată (HTO), deoarece se distribuie între compartimente la fel ca apa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
perioadă de câteva ore pentru a se omogeniza concentrațiile lichidiene, se calculează pierderile prin transpirație, respiratorii și urinare din acea perioadă și apoi se prelevă o probă de sânge în care se dozează deuteriul sau tritiul. In funcție de gradul de diluție, se poate apoi calcula cantitatea totală de apă în care s-a diluat indicatorul, adică apa corporală totală, care apoi se raportează la greutatea corporală. Calculul LEC este mai dificil de realizat deoarece ar fi nevoie de o substanță care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
altă parte, moartea poate fi constatată, conform prin injectarea unei soluții diluate de fluoresceină, care produce o colorație verzuie pe corneea celor vii, dar nici o colorație la morți. Însă, conform , fluoresceina capătă o fluorescență verde intensă în baze, chiar la diluții mari (deci la rH reducător, n.n.), care dispare în mediu acid (la rH oxidant, n.n.). Cu alte cuvinte, viul e, în raport cu mortul, reducător. Prin plecarea părții subtile, reducătoare, corpul se dezechilibrează redox, în favoarea părții grosiere, relativ oxidante. Se poate ucide
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Iorga e poate ultimul, în orice caz unul dintre cei mai mari din tradiția ilustră a istoricilor vizionari și artiști. Poate fiindcă nu se mai practică disciplina retoricii, poate și din nefericitul proces al specializărilor, poate și din răspândirea, deci diluția culturii, a apărut istoricul pretins „om de știință”, nu numai necunoscut de Clio, dar și nedorindu-i favoarea: istoricul fără geniu, fără imaginație, fără talent, fără gust, potrivnic acestora și declarându-le semne de diletantism și lipsă de „rigoare științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Toate cărțile conțin poezie de confidență: fapt învederat și de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri alb, poeta - fără a evita întotdeauna diluția - pune frâu efuziei sentimentale, obscurizează printr-o expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre exemplu, de ce își aseamănă dorul „cu floarea ce-i menită să moară pe altar” sau de ce pe ogoare sunt „așa de multe flori de
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
septicului (lipsa infectării); prevenirea contactului cu patogenii. În stomatologie include tehnicile de protecție, sterilizarea și dezinfectarea. Sterilizarea la rece: sterilizarea la temperatura camerei, de obicei cu o soluție apoasă chimică. Acest tip de sterilizare este riscantă datorită posibilității existenței unei diluții incorecte, timp prea scurt de expunere, contaminare organică, inactivare. Infecție încrucișată: transmiterea microorganismelor patogene de la un pacient la altul. Dezinfectanți: substanțe chimice capabile să distrugă organismele patogene, atunci când sunt aplicate pe obiecte. Frecvent, aspectul de acțiune, instrucțiunile de folosire și
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
a acestora cu materiale textile înmuiate, repetat, în aceleași soluții detersive. Dacă operațiunea este făcută cu concentrat lichid pentru condiționarea apei folosite în uniturile dentare; dezinfectează apa, previne formarea algelor și depunerea pietrei și nu atacă materialele; se folosește în diluție 1%. VI. 3. DECONTAMINAREA {I STERILIZAREA INSTRUMENTARULUI FOLOSIT LA PACIENȚII CARE PREZINTĂ HEPATITĂ B SAU SUNT HIV POZITIVI. În cazul prezenței virusului hepatitei B (VHB), se vor folosi, în măsura posibilităților, materiale de unică folosință. Materialele reutilizabile rezistente la căldură
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
de apă implicată, reutilizarea apei în circuit închis după epurări parțiale sau totale, renunțarea la fabricarea unor produse toxice (DDT, detergenți nebiodegradabili etc.), majorarea suprafețelor irigate cu apă uzată etc. 2. Mărirea capacității de autoepurare a cursurilor naturale prin: mărirea diluției la deversarea efluenților în cursurile naturale, mărirea capacității de oxigenare naturală a râurilor prin crearea de praguri, cascade etc., reaerarea artificială a cursurilor naturale cu echipamente mecanice plutitoare, amenajarea complexă a cursurilor naturale cu acumulări, derivări, turbinări etc. 3. , realizată
Epurarea apelor uzate. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Onea Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1218]
-
simplu. Se descriu patru tipuri de celule ce prezintă o permeabilitate diferită pentru apă. Porțiunea largă groasă a ansei Henle corespunde tubului drept distal, ce are aceeași morfologie ca și tubul contort distal. Ansa groasă ascendentă este numită segmentul de diluție, astfel că transportul de-a lungul acestui segment, impermeabil la apă, duce la dezvoltatea unui fluid tubular diluat. Această zonă este și locul principal de reabsorbție a Mg2+. La nivelul ansei ascendente groase are loc cotransportul luminal Na+-K+-2Cl-
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a lungul întregului nefron își amplifică acțiunea la acest nivel prin cotransportorul luminal Na+-K+-2Cl-. Astfel, Cl- reabsorbit activ la acest nivel antrenează Na+ și transportă NaCl spre țesutul interstițial peritubular, în absența apei. în interiorul acestor segmente, rezultă o diluție a urinilor care devin, astfel, hipotonice. Consecințele acestor fenomene se evidențiază în aval și în amonte de ansa largă Henle. în aval, consecințele importante sunt manifeste în prezența ADH. Partea terminală a tubului distal și canalul colector cortical devin permeabile
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
3) corectare prin adaos de fosfolipide în exces; 4) excluderea altui factor inhibitor, ca anti-VIII sau heparina. Testele de coagulare cele mai folosite sunt timpul de tromboplastină parțială activată (APTT), ce utilizează tromboplastină parțială sensibilă la anticoagulant lupic, timpul de diluție Russell cu venin de viperă (DRVVT) și timpul de coagulare cu kaolin (KCT). Se recomandă utilizarea a două teste diferite. Prezența anticoagulantului lupic se corelează cu un risc de tromboză mai mare decât Ac anticardiolipinici. 8.3.5. Criterii de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nefronii restanți, ceea ce antrenează poliuria adaptativă. Modificări tubulare: Menținerea homeostaziei apei și electroliților se produce printr-o adaptare a reabsorbției și secreției tubulare: Diminuare a reabsorbției apei; în stadiul avansat (5) al BCR, orice supraîncărcare hidrică va depăși capacitatea de diluție și va determina hiperhidratare însoțită de hiponatremie; invers, o reducere a aportului hidric poate duce la deshidratare; Diminuarea reabsorbției de sodiu permite menținerea excreției de sodiu cu toată reducerea sarcinii filtrate. Excreția fracțională de sodiu (normal 0,5 - 1 %) poate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ieșirea apei din celulele creierului și deshidratarea creierului. Pentru a păstra tonicitatea constantă (concentrația de sodiu) a fluidului compartimentului extracelular, sunt necesare: • un debit adecvat al filtrării glomerulare (DFG); • o ofertă corespunzătoare de filtrat glomerular spre segmentele de concentrație și diluție a ansei Henle și nefronului distal; • mecanisme tubulare de concentrație și diluție intacte; • un răspuns adecvat al rinichiului la ADH. 16.1.3.1. Gaura osmolală (G. osm.) Gaura osmolală se definește prin diferența dintre osmolalitatea măsurată (prin crioscopie) și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
constantă (concentrația de sodiu) a fluidului compartimentului extracelular, sunt necesare: • un debit adecvat al filtrării glomerulare (DFG); • o ofertă corespunzătoare de filtrat glomerular spre segmentele de concentrație și diluție a ansei Henle și nefronului distal; • mecanisme tubulare de concentrație și diluție intacte; • un răspuns adecvat al rinichiului la ADH. 16.1.3.1. Gaura osmolală (G. osm.) Gaura osmolală se definește prin diferența dintre osmolalitatea măsurată (prin crioscopie) și osmolalitatea calculată. G.Osm. = Osm. (măsurată) - Osm. (calculată) Valori > 10 mOsm/l
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
din granulele terminațiilor nervoase localizate în hipofiza posterioară. Cea mai importantă funcție a ADH este reglarea permeabilității pentru apă a porțiunilor distale ale nefronului, în particular a tubului colector. ADH este cel mai important factor care intervine în concentrarea sau diluția urinii. Secreția de ADH este declanșată prin creșterea (chiar minimă) a osmolalității plasmatice. ADH crește permeabilitatea tubului colector renal la apă și permite apei să se deplaseze după gradientul de concentrație și să fie reabsorbită în interstițiul medular hipertonic. Ca
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în timpul TUR-P (rezecție transuretrală de prostată). • hiperglicemiile instalate brusc și netratate, sau după administrarea de manitol. Creșterea osmolalității plasmatice indusă de glucoză (5,5 mOsmol/1 g glucoză/l) sau manitol, scoate apa din celule, scăzând concentrația sodiului plasmatic prin diluție. Deficiența relativă de insulină afecteză permeabilitatea celulelor musculare la glucoză, astfel că, în diabetul zaharat necontrolat, glucoza se comportă ca un osmol eficace și atrage apa din celulele musculare producând hiponatremie. în producerea hiponatremiei sunt implicate trei mecanisme: • secreția persistentă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hiponatremie. în producerea hiponatremiei sunt implicate trei mecanisme: • secreția persistentă de hormon antidiuretic (ADH); • ingestia continuă, uneori importantă, de apă; • formarea de urini hipertonice (U/P osmol = 1,5) sau aproape izotonice (U/P = 1): aceasta traduce o tulburare în diluția urinii, rinichiul fiind incapabil să pozitiveze suficient clearance-ul apei libere. 17.2. Fiziopatologie Hiponatremia cu hipoosmolalitate determină hiperhidratarea celulară. Cel mai vulnerabil organ este creierul. Când osmolalitatea extracelulară scade semnificativ, are loc o trecere rapidă, bruscă a apei spre compartimentul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
clasicul SIADH, acești pacienți sunt capabili de a dilua normal urina ca răspuns la încărcarea cu apă și a o concentra, ca urmare a deshidratării. Sindromul se întâlnește în malnutriție, TBC, alcoolism. Anomalii endocrine: hipotiroidism sau insuficiență adrenală - pot limita diluția urinară printr-un mecanism vasopresin-independent; ambele situații trebuiesc luate în discuție în cazurile de hiponatremii nediagnosticate, deoarece ele reprezintă cauze reversibile de hiponatremie. Aceste două afecțiuni provoacă o diminuare a debitului cardiac care induce secreția de ADH. Scăderea debitului cardiac
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
excreție a apei, intoxicația cu apă în condițiile terapiei cu diuretice, secreția crescută de ADH. Incidența hiponatremiei la vârstnicii tratați cu diuretice este mai mare la femei. La această anomalie contribuie: depleția de volum, depleția de potasiu, inhibiția abilității de diluție a urinii. Comparativ cu tinerii tratați cu diuretice, vârstnicii au o susceptibilitate mai mare pentru hiponatremie, posibil legată de producția scăzută de prostaglandine. De menționat că drogurile diuretice și AINS pot avea un efect aditiv în apariția hiponatremiei la vârstnici
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Trebuie evaluată eventualitate unei insuficiențe adrenale sau a unui hipotiroidism care impun corectare hormonală adecvată. 3. Date de laborator. Osmolalitatea serică măsurată scăzută permite excluderea pseudohiponatremiei sau hiponatremia cu creșterea tonicității. Osmolalitatea urinară poate da indicație privind severitatea deficienței în diluția urinară. De exemplu, un pacient cu o osmolalitate urinară de 200 mOsmol/l are o deficiență mai mică de diluție a urinii decât un pacient cu o osmolalitate urinară de 600 mOsmol/l. Concentrația sodiului urinar este de asemenea utilă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
serică măsurată scăzută permite excluderea pseudohiponatremiei sau hiponatremia cu creșterea tonicității. Osmolalitatea urinară poate da indicație privind severitatea deficienței în diluția urinară. De exemplu, un pacient cu o osmolalitate urinară de 200 mOsmol/l are o deficiență mai mică de diluție a urinii decât un pacient cu o osmolalitate urinară de 600 mOsmol/l. Concentrația sodiului urinar este de asemenea utilă diagnosticului. Sodiul urinar scăzut (< 20mEq/l) sugerează o reabsorbție proximală crescută de sodiu secundară depleției de volum extracelular, insuficienței cardiace
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
precis, deoarece clearance-ul este un parametru exprimat pe unitate de timp, CAL = 3 l/24 ore. CAL= volumul urinar actual (V) - volumul urinar izo-osmolar (Viso). Generalizând acest exemplu, se poate calcula volumul virtual de urină izo-osmolară prin determinarea gradului de diluție sau concentrație a urinii în comparație cu serul: Viso = V x (Uosm/Sosm) unde Uosm = osmolaritatea urinară și Sosm = osmolaritatea plasmatică. După calcularea volumului de urină izo-osmolar (1 litru în exemplul nostru), diferența față de volumul urinar total ar trebui să fie compusă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]