3,415 matches
-
asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții n-au nici o vină, cucoană! a strigat un domn cu ochelari, ci vremea. Umiditatea crescută, de peste 105 la sută, a făcut ca amestecul carburant să se dilueze. — Ba pardon, i-a replicat un alt retor, umiditatea crescută a afectat capetele de bujii și n-au mai dat scânteie. — Care bujii, dom’le? și-a revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grăbit în lumea reală. Cineva te curăță pe frunte și în păr cu o batistă umedă, altcineva te bandajează cu un fular peste ochiul drept, apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de liceu tânărul privește spre lumea civilizată ca spre Paradis indiferent că aspirațiile lui țin de stomac ori de creier. Mai trist însă decât aceasta este că tânărul român își pierde speranța. Cheful de viață și pofta de competiție se diluează treptat. Planurile lui de viață, caracterizate printr-un grad de optimism mult mai ridicat, specific vârstei, sunt din ce în ce mai supuse haosului. Deși nu înțelege profund și total de ce i se întâmplă aceasta, tânărul conștientizează dramatic lipsa perspectivelor în dezvoltarea și împlinirea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
signe, mai scria În Încheiere. Urma un număr de telefon cu multe cifre. Și cam atât. Îi promise În gând o vizită, când va sosi momentul. O invitație rece, mai degrabă politicoasă, fără urmă de afecțiune, sau cu o afecțiune diluată pe distanța celor două mii de kilometri care Îi despărțeau și pe care i-ar fi străbătut mai ușor decât cei câțiva metri de iarbă care se Întindeau acum Între ei Într-o tăcere Încordată care făcea parcă și mai apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nețărmuritelor întreruperi de sarcină înfăptuite de-a lungul existenței ei de femeie nesătulă, Mitică Petrache, murmurau cei 50 de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache, scrâșnea seceta pântecului ei neînsămânțat de Mitică Petrache! De aici (ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam ni se părea că levităm sau noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se înfipse în plexul solar în clipa în care șopti Mitică, singurul lucru real, aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui vis delirant. Imaginile lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene animate sau statice. Îi era teamă ca nu cumva și Mitică să fie o iluzie și, ajungând acasă, răsfoi albumul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
șoarece veșnic pândit. Mi-am luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții s-au diluat, privirile au dispărut în nepăsarea mea. Obsesia Închipuitei tindea spre materializarea ei. Fir cu fir, celulă cu celulă, bucată cu bucată, frumusețe pusă una lângă alta. Cel mai șarlatan adulter, înșelarea propriei mele rațiuni. Și pentru că Any Palade era seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strălucitori, sfidând ploaia și vântul și toamna pentru a exista în obișnuita postură de morți fără a ști că sunt morți printre mormintele vii ale lumii de atunci, spectrul lor mirosea a spectru fără ca ei să știe, formele lor se diluau ca apa fără ca ei să înțeleagă de ce materia nu-i putea cuprinde în matricea ei, se încăpățânau să fie volume stabile fără a fi nimic altceva decât amintirea a ceea ce posibil să fi fost, o mulțime lineară într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grupurile str...ine. Și mai este ceva care ține de un scenariu foarte cenușiu, care nu prea este comentat public, dar care nu poate lipsi de pe masa strategilor. Dac... proiectul politic și economic al Uniunii, din varii motive, s-ar dilua în timp, nu este lipsit de sens că strategii naționali s... încerce s... mențin... sub control autohton vectorii de fort... economic... - s... caute că ceea ce dna Kroes numește „campioni europeni” s... aib... sediile centrale în ț...rile lor. Ironia este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
n-a reușit să zdruncine deloc simțul de proprietate. Ba, din contra, după '89 s-a constatat că o mulțime de "șmecheri" s-au dezlănțuit spre căpătuială. Băieți descurcăreți, fără frică de pușcărie, au acumulat averi frumușele. Aceștia s-au diluat printre ceilalți români, care au adunat averi corect cîștigate. Oricît de mult s-ar dori o egalizare a "șmecherilor" cu oamenii deveniți bogați prin talentul lor în afaceri, la o analiză sumară cele două categorii nu se pot confunda. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urme în oglindă, iar pentru asta tu ești vinovat, Doamne! Poetul privește cerul vertical, pentru că moartea nu-l fură la cărți. Suflete, ești bolnav pentru că te numești suflet! 25. Se amăgesc unii că pot învinge durerea cu diverse rețete pentru diluat întunericul. Amăgirea în sine exces de masochism, remediu pentru suferința ce se pliază mai ceva ca o cămașa de nuntă, voință dusă până la strâmtorarea sufletului, și mai mult, voință măsurată după iluziile răstignitului (model inert, pironit pe catapeteasmă). Trecea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a ceea ce nu este sau un decupaj din ceea ce a excitat vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici nu e liberă cu totul de influențele neoplatonice. Pseudo-Dionisie (sic!) Areopagitul a preluat și el cunoscuta imagine a neoplatonicilor după care Dumnezeu e conceput ca un soare ontologic din care se revarsă toată existența într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar”208. Așadar, aici susține teza acceptată de lumea științifică occidentală, dar pe care o va respinge fără milă cincizeci de ani mai târziu. Ce să se fi întâmplat între 1939 și 1992
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
verde. Privesc amuzată complicatul joc de seducție la care sensei, oripilată de gândul imposibilității absolute, ceremonia de ceai fără ceai, se dedă de fiecare dată haide, numai puțin, nu vrei și tu puțin, uite, ți-l face subțire, așa de diluat că nici nu simți uneori, Rezvan consimte, dacă e în toane bune, lingurița de bambus ia deci numai o zvâcnitură de praf în adâncitura ei blândă, polonicul toarnă apa fierbinte. Bineînțeles că, în ciuda efortului meu, pămătuful nu reușește să scoată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de viață asumat drept postmodernist. Postmodernitatea 61, ca paradigmă, permite pentru cei care o adoptă deschideri spre toleranță, acceptarea principială a egalității, inclusiv în raporturile private, cele care au o încărcătură emoțională aparte. În societatea contemporană, sub aspect principial, se diluează inegalitățile, se acceptă diferențele, crește toleranța față de diversitatea de manifestare. Formele alternative de familie sunt din ce în ce mai larg acceptate, dincolo de barierele conservator patriarhale sau religioase. Problematica egalității șanselor în sfera privată ar putea fi inițiată pornind de la egalitatea sexuală și emoțională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în ciuda ponderii cres-cînde a Statului în economie. Dar, în acest caz, nu cumva ne pierdem regulile și ne bîntuie anarhia? Această contestare are în vedere inclusiv mari funcții tradiționale concedate Statului, cum ar fi moneda, ocuparea și chiar securitatea, ceea ce diluează acțiunile guvernamentale. Progresul tehnologic este, în parte, responsabil de aceste evoluții, consideră Susan Strange 36, dar nu ar fi corect să acuzăm niște instrumente, să confundăm mijloacele cu scopurile. Depinde cum utilizăm aceste progrese, ce idealuri slujim cu mijloacele respective
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman apărut în 2001 și având ca protagoniști un cuplu de tristă memorie (Nicolae și Elena Ceaușescu), scriitorul și-a diluat metaforismul și a reintrat în logica specifică genului epic: obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul Cotroceni atinge acest ultim palier de interpretare a piesei, întrucât reduce, denudează și diluează întreaga anecdotică a textului, țesătura de coincidențe ori opoziții romanțioase a sa, pentru a ajunge la scheletul minimalist, modern sau postmodern al lui Shaekespeare. Deși spectacolul respiră dintr-o simplificare a anecdoticii structurii piesei, el adâncește înțelegerea universalului uman spre
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
vieții private, pe când în timpurile vechi era o chestiune a comunității. Doliul atrage, azi, atenția asupra unei pierderi. Doliul societăților tradiționale încerca să creeze senzația continuității, a recuperării prin suferință a celui dispărut. Deși de-a lungul vremii s-a diluat, noțiunea de doliu s-a radicalizat în semnificațiile ei legate de identitatea umană: ea pare să se fi ascuns în interstițiile ființei în suferință, după ce va fi părăsit spațiul public. "Înmormântarea privată", "păstrarea secretului suferinței", "respectul pentru cei loviți de
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
supărat parcă pe toată omenirea. Mârâie tot timpul iar uneori, dacă nu are chef să scoată un cuvânt, ai impresia că grohăie. Nu e de mirare că, atunci când pictează, pentru că aceasta îi este meseria, scuipă direct pe pânză, pentru a dilua vopseaua. Numele lui întreg este J.M.W. Turner, nimeni altul decât marele artist care a anticipat impresonismul și, spun specialiștii, poate întreaga pictură a secolului XX. Nimic din romantismul iconografiei transmise prin timp. Filmul evocă, de altfel, ultimii săi douăzeci și cinci
Cannes 2014: Frumusețea naturii răzvrătite by Corespondență specială de la Magda Mihăilscu () [Corola-journal/Journalistic/79213_a_80538]
-
mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de grație/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi de aer și de lumină/ către Comarnic trenul zvâcnește/ prin roți și table încinse/ măcinând secundele/ spre adăpostul câmpiei/ ce se diluează câte puțin în spuma/ apelor care nu cunosc decât/ prefacerea noastră fără de sfârșit." Ape de primăvară: "în timp ce aștept tăcută,/ speranțe proaspete/ rostuiesc în aluviuni/ semințele unui posibil mâine/ apele adâncului/ pulsează mai năvalnic/ copacii iar respiră/ cu întreaga aripă/ vântul
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
a fost deja confirmat de critică, poetul își asigură, comod, întâietatea. Cele câteva poeme inedite - pentru că are și texte noi - își pierd din expresivitatea deja cunoscută a poetului nouăzecist. Moartea, ca temă principală în poetica lui Ioan Es. Pop, își diluează, aici, intensitatea: "la fel ca în această dimineață, / pe care am botezat-o kurt, / la începutul morții mele eram trist / îngrozitor de trist, / ca după ce pierzi totul și nu mai / vrei să câștigi nimic. // dar prima moarte e doar spaimă și
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
oamenii împreună zeci de ani, poezia privirii, împietrirea expresiilor, disperarea au invadat scena și mi-au bîntuit sufletul. Nu am avut acces la tragicul istoriei lui Miller. Limita mea atunci. M-a iritat teribil la acel moment, și mi-a diluat concentrarea, accentul mutat de regizorul Felix Alexa de pe consistența interpretării actoricești pe lucruri inconsistente în acel context. Ce țin de mode, poate. Și ele cam depășite. Îl știu extrem de riguros, de precis și de atent în lucrul cu actorul. Am
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
pună în reală încurcătură pe cititorul care urmărește cu sufletul la gură "romanul negru", inaugurat cu misterioasa crimă de o atrocitate greu suportabilă. Mai mult mergând pe firul narativ, același devortator de mistere va observa că tensiunea na-ra-tivă se va dilua semnificativ, firele epice se vor lega cam alandala, salturile în timp vor funcționa după regula calului de la jocul de șah. Tot romanul din roman se transformă într-o masă de disecție a creației artistice. Iar rezultatele acestui experiment, admirabil expuse
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]