178 matches
-
19 noiembrie 1946 în (sic) România, semnat de Virgiliu }îrău. Ar fi de menționat și comentariul destul de pertinent al dlui Claudiu Groza pe tema unor dispute și evenimente culturale mai mult sau mai puțin ratate din vara aceasta, cu tot dințișorul antielitist care se simte în el. Am spus-o ceva mai sus: e la modă să strîmbi nasul cînd simți mirosul de elite. l într-un autobuz din Toronto (linia 39D), călătorii pot citi cîteva versuri de Nina Cassian și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
bine curățat? Ei bine, asta-i și organizarea lor. "Vrei să duci o viață cinstită? La fel cu toată lumea?" Spui da, bineînțeles. Cum ai putea să spui nu? "Strașnic! Vei fi înfulecat. Poftim o meserie, o familie, distracții organizate." Și dințișorii se înfig în carne, până la os. Dar sunt nedrept. De ce spun organizarea lor? Căci, Ia urma urmei e a noastră, a tuturor, și fiecare se grăbește să-l înfulece pe celălalt. În sfârșit, iată că vine și rachiul nostru. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spune, tu ai luat proteza lu’ bunică’tu? Zii, măi, Andreiuț mamă... țața Tinca avea dreapta la inimă, iar stânga și-o sprijinea de stâlpul frumos lucrat al casei cele mari. Andrei, un copil de vreo șase anișori își arăta dințișorii printre buzele subțiri și roz. Nu zicea nimic. Își privea bunica cu ochii ca două scântei gata să dea un răspuns. Nu o făcea, însă. O lăsă pe țața Tinca să-l roage, să audă de la ea că nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de la cei din jur. - Andrei, zii lu’ bunica, hai că bunica nu-ți face nimic. Tu ai luat dinții lu’ bunelu’? Ce ai făcut cu ei? I-ai aruncat? - Da. Răspunse sec și scurt copilul, continuând să își arate dințișorii. - Unde i-ai pus mămăiță? Hai zi... Copilul întinse micuța lui mână către grădină, arătând WC-ul. Își duse mâna la nas, își sterse imaginar mucii și lăsă capul în pământ. Privi piciorușele desculțe. Erau negre de praf. Alergase toată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
purtînd jumătate din informația cui?) migrează prin mucusul morții și fuzionează cu mintea morții și atunci totul piere intr-o gigantică explozie metabiologică numită renaștere, este oare el proiectat veridic, creditabil, pe ecranul din dosul retinelor? Pe cremaliera vieții noastre dințișorii sânt nu numai îngrozitor de inegali, ci și colorați diferit, compuși din substanțe diferite, bătuți de vânturi în toate părțile ca niște pânze de iole, și la rândul său cursorul capricios ca o femeie sare deodată peste zeci de zimți ca și când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
priveam în ochi pe Herman. Eram goală până la brâu, ca de obicei, și părul mi se scurgea pe umeri până la sfârcuri. Prietenul meu avea în mână o mașină de tuns, nichelată, ca un clește cu o parte lățită, plină de dințișori la margine. S-a apropiat de mine și, zîmbindu-mi, mi-a făcut, cu degetele celeilalte mâini, semnul tăierii cu foarfecă. M-am lăsat tunsă chilug, fâșie cu fâșie, cu părul căzîndu-mi scânteietor în jur. M-am lăsat apoi rasă-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plutind, culcată pe spate, la un metru deasupra soclului impozant de porfir. Siamezele lipite în zona șoldurilor, cranii hidrocefalice. Casa cu fațadă scorojită, având deasupra intrării un balconaș sprijinit de doi uimitori atlași sculptați într-o niatră lăptos-străvezie, de consistența dințișorilor de copil. Și iar construcții ciclopice, și iar fantastice răsărituri de soare pe apele scânteietoare ale unei mări cu malurile încărcate de edificii marmoreene... Să fie astea primele mele amintiri? E, oricum, primul strat, și cel mai prețios, al puterii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de păstor, de arcaș... Doi îndrăgostiți, goi, se pot strânge în brațe în patul devastat, se pot mușca și se pot pătrunde până la o contopire totală, fără să știe că sânt din regiuni ultraîndepărtate ale poveștii. Două rotițe dințate, îmbinîndu-și dințișorii unii în alții, încă n-au aflat că se află în ceasuri diferite. Totul trebuia netezit, totul trebuia realcătuit, recitit și re-înțeles în logica inițială a lumii. Totul trebuia decriptat, scos din criptă, așa cum lumea întreagă fusese decriptată cândva, când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Marincioglu. Ea avea vreo șase ani. „Ia să văd cum ți se clatină dintele.” Tremura toată de frică. O lua pe după umeri cu mâna stângă și-i sprijinea spatele de pieptul lui, ea deschidea gura, iar el, pe rând, încerca dințișor după dințișor, până când, scârț, cel cu pricina se rupea de gingie și rămânea alb între degetele lui puternice. Ieșeau amândoi afară să-l arunce peste casă: „Cioară, cioară, zboară, zboară, na-ți un dinte slab de lapte, dă-mi altul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
avea vreo șase ani. „Ia să văd cum ți se clatină dintele.” Tremura toată de frică. O lua pe după umeri cu mâna stângă și-i sprijinea spatele de pieptul lui, ea deschidea gura, iar el, pe rând, încerca dințișor după dințișor, până când, scârț, cel cu pricina se rupea de gingie și rămânea alb între degetele lui puternice. Ieșeau amândoi afară să-l arunce peste casă: „Cioară, cioară, zboară, zboară, na-ți un dinte slab de lapte, dă-mi altul de os
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tras afară... m-am trezit în mâini cu capul smochinit, "șrincuit", cum am zice noi, cu un moț de păr și niște măsele lipsă, al cine știe cărui războinic maori ghinionist. L-am scăpat pe jos, unde i-a rămas și un dințișor, rostogolit sub masă. Mi-am trezit prietenul, care dormea dincolo cu soția lui, și am procedat cu toții la o investigare prudentă a bufetului, care s-a dovedit a mai conține încă vreo opt capete de același fel, cusute grosolan, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cumpărat o garsonieră, iar nouă, fiindcă vroia să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale ale vechiului Mircea. Ei bine, în timp ce noul Mircea, căruia îi ieșiseră trei dințișori de lapte, umbla de-a bușilea sus, în apartamentul 40, eu mi-am petrecut unsprezece zile jos, în boxa care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aceste gînduri fiindcă asta mi-a venit În cap atunci cînd am zărit cartea. Era prinsă sub boiler, i se vedea doar un colț. Am recunoscut-o imediat și m-am dus și am tras-o afară. Am recunoscut urmele dințișorilor mei de lapte pe copertă, și unele dintre paginile smulse Încă mai purtau amprentele lăbuțelor murdare ale lui Flo, acolo unde se opintise ca să aibă forța de a le rupe. Și atunci am știut. Mi-a luat mult timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nouăzeci și trei și numit, evident, Calu sau Hipohipus, după numele unui strămoș al calului, despre care învățasem tot la biologie. Și, ca să termin cu cele legate de această materie, îl mai vedeam la o masă și pe Mera; cu dințișorii lui împinși înăuntru și privirea cam tâmpă de blond care a auzit de Mallarme. Pe el îl pusese profesoara să care din laborator scheletele care era în mărime naturală până în clasa noastră de la parter. Mera se împiedicase pe scările largi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zile . Dar în acea după-amiază zâmbeam amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de vrăbiuță alintată, pretențiile de cultură, gesturile ușor manierizate. Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios, ce-i drept între niște buze frumoase, de o formă cu totul particulară: buza de sus avea o mică "creastă" verticală la îmbinarea celor două jumătăți, așa încît desena un arc în relief, plin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că poate nu va veni deloc. Deși eram emoționat, am intrat și eu în cercul băieților, care spuneau bancuri și continuau păsăreasca lor despre discuri. Cu o foaie jumate puteai să cumperi orice disc indian. Mera, urât și sclivisit, cu dințișori de crocodil, avea de vânzare doi "Rollingi" și un Santana; Bumbac adusese cu el, într-o pungă pe care scria King Size, o cutie cu trei discuri de Harrison.Pe cutie era fotografiat probabil Harrison însuși, cu o barbă până în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că nu sânt bun de nimic, că nu pricep nimic din viață. Aproape în același timp cu profesoara s-a strecurat pe ușă, ca un șoricel, și Gina, zâmbind cu gura până la urechi. Era atât de amuzată, încît unul dintre dințișorii ei inegali îi ieșea dintre buze, dîndu-i un aer malițios, de vrăjitoare drăguță, în sarafanul bleumarin, cu un lănțișor fin de aur care se vedea prin gulerul bluzei albastre, părea și mai mică, aproape cât o vrabie. S-a trântit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi spăl păturica preferată, spuse Clodagh în defensivă. E în mașina de spălat. —Vai, Dumnezeule mare! Molly înnebunea când era despărțită de păturica ei magică. La un moment dat era flaușată, până când dințișorii lui Molly au transformat-o într-o cârpă mirositoare fără formă. —Era împuțită, spuse Clodagh disperată. Apoi se întoarse de la telefon. —Molly, încercă ea. Era murdară. Bleach, urâtă, puh! Ashling asculta răbdătoare în timp ce Clodagh scotea sunete de scuipat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
smulsă, fibră cu fibră. — Dar sună Înspăimîntător, spuse Julia. Ce fată morbidă ești! Duse degetele lui Helen la gură și i le sărută, apoi le reținu să le examineze vîrfurile. Și ce unghii mici ai, spuse ea nedeslușit. Unghiuțe și dințișori. Helen se intimidă, deși lumina era extrem de scăzută. — Nu te uita la mine, spuse ea trăgîndu-și mîna. — De ce? — Eu... eu nu merit. — Toanto, spuse Julia rîzÎnd. După asta, Închiseră ochii, și, probabil că Helen ațipi. Își dădu vag seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cărei ușiță o deschisese larg, iar ei s-au aruncat pur și simplu în dreapta și în stânga lui, tot pe burtă, cu mâinile sub bărbie, abia atunci reușind să-și alunge spaima, deși încă le mai clănțăneau dinții și prin zgomotul dințișorilor izbiți unii de alții au reușit să spună: citește-ne și nouă, da, citește-ne și nouă, și l-au văzut cum abia se abține să nu râdă și pe urmă le citește foarte serios ceva ce ei nu pricepeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă șovăire a trupului. - Faust, partea a treia - s-a scremut după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu vreau să-ți văd mutra cenușie, spusesem intendentului, care-l face și pe încasatorul la Crematoriu, plătindu-i cotizația pe zece ani înainte. Avea chipul de culoarea leșiei și mă privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sevilla librăria ta. Omalissan s-a lăsat și ea să alunece leneș pe un divan căptușit cu perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Veriga Lipsă l-a ajutat ținându-i lanterna. În același sens, au verificat toate legăturile telefonice. Singura care a mai funcționa a fost smulsă din perete de Veriga Lipsă cu mâna lui păroasă, musculoasă. De-aia a vârât Contesa Clarviziune dințișorii furculițelor de plastic în toate încuietorile și i-a rupt înăuntru. Nici o cheie nu mai poate fi folosită. Așa, în eventualitatea că ofițerul care se ocupă de eliberarea ei condiționată i-ar putea da de urmă cu brățara aia. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]