305 matches
-
atacă în „Timpul” (Naționalitate și cosmopolitism). În 1883 M. publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul revistei se destramă. Pe stradă e arătat cu degetul, devine obiect al oprobriului public. Hotărăște să plece la Paris (se căsătorise între timp cu Ana Rallet Slătineanu, care-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
judecată. Se aud vocile Marelui Preot și ale sacerdoților care au venit să-l judece pe Radames. De trei ori Ramfis pronunța învinuirile de trădare care îi sunt aduse lui Radames și tot de atâtea ori acesta refuză să se disculpe (Radames! Tu rivelasti della patria i segreti). De fiecare dată sacerdoții pronunța cuvântul: “Trădător!” Amneris, care acum înțelege consecințele gestului ei, izbucnește într-o pledoarie înflăcărata în favoarea lui Radames. Este prea târziu și Radames este pedepsit să fie îngropat de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Palatul Faronului din Memphis. Rezumat : Radames a fost acuzat că a divulgat secrete militare și așteaptă acum să fie judecat. Amneris care îl iubește pe Radames și crede în nevinovăția lui, dorește să-l scape. Ea îi cere să se disculpe. L'abborrita rivale...Già i sacerdoți adunansi, L'abborrita rivale a me sfuggia... Dai sacerdoți Radames attende cel traditor la pena. Traditor egli non è, pur rivelò di guerra l'alto segreto. Egli fuggir volea, con lei fuggire! Traditori tutti
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Lodovico, Cassio și Iago își fac apariția și adevărul iese la iveală în prezența tuturor. Montano sosește însoțit de gărzi aducând vestea că înainte de a muri, Roderigo a mărturist intrigile urzite de Iago. Otello îi cere lui Iago să se disculpe dar acesta refuză. Cand Emilia confirmă modul în care Iago a intrat în posesia batiștei incriminate, Iago încearcă să fugă, urmărit însă de gardă castelului. Lodovico îi cere lui Otello să-i predea sabia dar acesta răspunde că nimeni nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
păstrată cu sfințenie. Și cât de limpede curgea acest izvor din trecutul îndepărtat! Da, va trebui să ne culegem în liniște trecutul, să-l culegem într-o tacită înțelegere, fără crize și drame, fără să ne acuzăm sau să ne disculpăm, fără conflicte. Și ce miraculos de posibil părea totul, acest tăcut proces de răscumpărare, în timp ce recapitulam mica noastră conversație din biserică, atât de pasionată și totuși duioasă și divin de stupidă. Așa să arate, oare, momentul în care-ți reîntâlnești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au fost cazurile În ultimii ani când, indivizi care nu au avut niciun respect pentru ființa umană și pentru libertate În timpul regimului comunist, au ieșit cu vehemență obsesivă În fața publicului. Dar nu pentru a da socoteală, ci pentru a se disculpa, acuzând În mod derutant și sfidându-și victimele. Memoria publică reține cazurile unor asemenea personaje. Este vorba despre Nicoale Pleșiță, fostul șef al Direcției de Informații Externe. Aproape analfabet, acesta face rating pe la diverse televiziuni de apartament, umilindu-și victimele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
judiciar. Evghenie Tănase ne confirmă (dacă mai era cazul) că aceste fărădelegi erau cunoscute la vremea lor. Pe tot parcursul memoriilor sale, fostul securist nu uită să mulțumească, așa cum arată Cristina Anisescu, Securității-mamă și Partidului-tată. În tentativa de a se disculpa de acuzațiile care plutesc În aer la vremea redactării amintirilor, acesta omite natura funcției administrativ-politice pe care a deținut-o. De aceea, În text nu apare nicio culpă conștientizată de fostul general de securitate În cei 17 ani de activitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
decât omul, mai bine zis exact inverse. Și atunci, În loc de atâta polologhie menită a-mi explica, justifica chiar, o eroare, Îndemnându mă la a dezvolta Încă un discurs, mai bine și mai cinstit o mea culpa. Care nicidecum nu mă disculpă, după cum nici nu mă poate Învesti cu rolul Naturii, aceea care folosește eroarea - sacrificând „exponenții“, Întru evoluție -, chiar dacă infatuarea mea caracteristică m’ar ispiti... CARTEA A CINCEA. Lumea sub microscop Inițiativa prietenului Aurel Brumă a prins rădăcini, voind a constitui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la spital la Labiș să-i ceară o declarație, în care poetul să specifice că nu are nici o pretenție bănească sau de orice fel, declarație pe care Labiș a iscălit-o cu nonșalanță, această declarație servindu-i securistului să-l disculpe personal pe linie de serviciu, dar și să apere Instituția de orice bănuială de asasinat.” Maria Polevoi a refuzat toată viața să facă declarații despre scena la care a asistat și, mai apoi, s-a sinucis. Zizi Munteanu a dispărut
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vs Diavol, om vs bestie, arian vs evreu. Retorica practicată de Luther pare să fi revenit după patru secole. Și nu este Întâmplător faptul că, la Procesul de la Nürnberg (1946), un Înalt lider nazist, Julius Steicher, a Încercat să se disculpe susținând că, dacă el și colegii săi național-socialiști sunt Învinuiți de antisemitism, atunci și Martin Luther ar trebui să stea alături de ei În boxa acuzaților. La jumătatea anilor ’20, profesorul A.C. Cuza de la Universitatea din Iași clama repudierea de către Biserica
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dezastruoasă din 1916 și pentru umilitoarea pace de la București 94. Atât guvernul lui I. I. C. Brătianu 95, cât și cel al lui Al. Marghiloman 96 au fost blamate pentru marile încercări la care fusese supusă țara. Ambele tabere s-au disculpat mai ales prin afișarea meritelor pe care le-au avut în realizarea unirii. În jurnalul său, Gheorghe Gh. Mârzescu ministru al agriculturii în cabinetul I. I. C. Brătianu înregistrase, atunci când supraviețuirea părea o victorie în sine, succesiunea alertă a spaimelor și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anonime unele trădînd înțepătura de viespe a stilului lui Voltaire vor să-l prezinte lumii întregi drept un monstru (scormonind diferite detalii din existența privată, cum ar fi părăsirea copiilor). Confesiunile sînt opera unui om care încearcă, îngrozit, să se disculpe, trăind sentimentul terifiant că ar fi victima unei conjurații universale."20 A existat cu adevărat un complot împotriva lui? Încă se mai discută asupra acestei probleme. Este mai puțin important acest fapt. Important este că Rousseau a crezut acest lucru
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de amenințări, este evidențiat Într-un mod savuros și de către Mihail Maximilian XE "Maximilian" , protopopul Hațegului. Arătând că grănicerii hațegani, care țineau de regimentul de la Orlat, au refuzat să arboreze drapelul maghiar, Încălcând În acest fel ordinele comandanților, Maximilian Îi disculpă pe preoții Învinuiți pe nedrept că ar agita spiritele: Cine-i Învață despre aceea? Nu știu, că noi, preoții, nu Îndrăznim a-i Învăța mai multe decât sună țircularele venite, că suntem și de români și de unguri amenințați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lor) nu pot fi admise sub nici o formă. Desigur, „maghiarii” la care se face trimitere Într-o asemenea schemă de gândire ar trebui să fie, În primul rând, liderii acestora, politicienii care Îi conduc. Uneori, „poporul”, „oamenii de rând” sunt disculpați, de circumstanță, din dorința de a se respecta limbajul „corectitudinii politice” a epocii. Dar conducătorii nu fac decât să reprezinte interesele și tendințele poporului, În ansamblul său - după cum cred toți democrații naționaliști romantici -, așa că generalizarea la scara Întregii națiuni este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Prin toată această argumentație, Papiu XE "Papiu" dorește să justifice acțiunile din prezent ale românilor, inclusiv cele violente, săvârșite În cursul revoluției. Violența, crede el, se explică și se justifică prin această asuprire Îndelungată. De asemenea, istoricul ține să Îi disculpe pe români de acuzația de a se fi situat de partea Austriei „reacționare”, Împotriva Ungariei „revoluționare” și „liberale”. În lumina istoriei, afirmă Papiu, ridicarea românilor Împotriva maghiarilor apare ca o acțiune firească și Întemeiată, prelungind În actualitate confruntarea neîncetată dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lor, crezând, În mod naiv, că faptele vorbesc singure, de la sine, În absența efortului hermeneutic al istoricului. Din această perspectivă, asemenea informații memorialistice, subiective, păreau suspecte, lipsite de importanță, pline de exagerările celor care le-au scris pentru a se disculpa sau pentru a acuza. Este adevărat, ele nu ne folosesc prea mult În ceea ce privește reconstituirea unor fapte seci, dar ne ajută, În schimb, să Înțelegem sensul acelor fapte, ceea ce este, desigur, mult mai important decât simpla numărare a cadavrelor. Istoricii care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai multe elemente, În afara polemicii sale cu Ürmösy. Gazeta de Transilvania, 1844, p. 336, publică un „Atestat”, prin care patruzeci de boieri munteni Înfățișează elogios activitatea sa bisericească dusă timp de treizeci de ani, tocmai În intenția de a-l disculpa, În Transilvania, de atacuri În genul celui al lui Ürmösy. Cantor de Avis și Comers, 1840, pp. 254-255, Îi publicase o cuvântare adresată domnitorului cu ocazia Paștilor, În care face apologia Reformei. Fiul său se va afla În relații bune
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
2001. Maria Todorova, Balcanii și balcanismul, Editura Humanitas, București, 2000, pp. 148-149. În istoriografia românească post-decembristă, analiza În termeni de clasă a dispărut aproape cu desăvârșire, proscrisă În primul rând de istoricii reprezentativi ai regimului comunist, care Încercau să se disculpe În acest mod stângaci de excesele comise Înainte de 1989. Evident, istoriografia americană, căreia Îi aparținea Maria Todorova la ora când scria Imagining the Balkans, nu are asemenea complexe. Árokalyi (Nagy Ferenc XE "Ferenc" ), „Reminiscentiák 1837-ről” [„Reminiscențe din anul 1837”], Nemzeti
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
următoarele: a) ritualul călcării crucifixului. Nu pentru a-l renega pe Iisus, ci pentru a-i afirma gloria pură. Nu fiul lui Dumnezeu murise pe cruce, ci un agitator politic care i se substituise. Poate că încercau astfel să-i disculpe pe evrei. Acest ritual s-ar putea explica și prin influențele diverse ale religiilor din Palestina acelui timp. Iudaismul - „să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus...” (Ieșirea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
execuția cuplului Ceaușescu, inițiată fiind de grupul condus de Ion Iliescu. * Ion Pitulescu, coordonatorul lucrării intitulate Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989 (1995), încearcă, după cum sugerează și titlul, să recupereze imaginea Ministerului de Interne, disculpând măcar parțial trupele MI care au acționat împotriva protestatarilor și susținând că principalii agresori au făcut parte din forțele MApN. Se afirmă că revolta de la Timișoara a fost programată și catalizată de interese străine, alegerea orașului fiind dictată de poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
locului, care indică toate mișcările soldaților care au deschis focul asupra protestatarilor din grupul condus de Călin Nemeș), autorii demonstrează ritos că cei care au deschis focul au fost militari zeloși și robotizați. Domșa și Lungu nu intenționează nicidecum să disculpe Securitatea, Miliția sau pe liderii locali ai PCR, zeloși și ei în a accepta și concretiza ideea de reprimare violentă a populației, dar punctează limpede faptul că ofițeri servili, oportuniști și carieriști din Armată au ordonat deschiderea focului la Cluj
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la Măcin, în fruntea unui grup de 80 de sudiți, cu scopul de a împiedica prin forța armelor transferul prizonierilor în Turcia, intervenind chiar pe lângă ayanul de Măcin pentru a nu-i primi. într-o depeșă către Gardner, Cuningham se disculpa, arătând că nu a atacat convoiul și că nu a mobilizat supuși ionieni în acest scop. El arată că, în după-amiaza zilei de 12 aprilie 1848 a fost vizitat de fostul guvernator al Galațiului, George Ghica, care i-a cerut
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
țară și străinătate, Securitatea n-a avut probleme în a se descotorosi de martorii incomozi. S-au înscenat nu mai puțin de trei procese: unul pentru a-i elimina pe cei care știau prea multe, al doilea pentru a se disculpa condamnând niște ofițeri (fie de rang secund, fie trecuți, oricum, pe linie moartă), iar cel din urmă ca să decapiteze Mișcarea Legionară. Prea puțini dintre cei condamnați purtau într-adevăr vreo parte de vină și responsabilitate pentru crimele din cadrul acțiunii. Efectele
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sunt evident acelea care vor genera secrețiile noastre ideologice. Ideologia apare, după cum subliniază Mucchielli (1981), ca o justificare a viziunii asupra lumii; ea elimină incertitudinea evitând faptele îngrijorătoare. Acest mecanism defensiv este cât se poate de manifest atunci când violența este disculpată prin trimiterea făcută la o anume ideologie. „În războaiele ideologice sau în războaiele sfinte, dreptatea și Dumnezeu sunt întotdeauna de partea propriului grup, iar reaua-credință și diavolul, în tabăra inamică.” După cum subliniază Laplanche și Pontalis (1967), „raționalizarea găsește puncte solide
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
școala ei. Aceștia, în acțiunea lor criminală erau ajutați de niște elemente dezumanizate introduse în celule, este vorba de condamnații la moarte din primul proces al reeducării și neexecutați. Diferența este că în timp ce la Pitești regimul a încercat să se disculpe printr-un simulacru de proces, în care să-i pună sub acuzare pe așa-zișii torționari, oameni cu voința anihilată, deveniți niște automate ale crimei în mâna organelor Ministerului teroarei și crimei, la cazimcă nu au mai făcut acest proces
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]