4,704 matches
-
cam așa cum Cioran îl întreba pe Beckett/ ce credea Joyce despre lume, iar Daedalus dădea impresia/ că nu mai făcea/ diferența între căderea unei frunze și cea a unei bombe/ atomice." (pag. 152) Cuvintele grele sunt alese pentru prospețimea lor discursiva. Evoluția, la Pântea, e de la pronunțarea afectată a locurilor comune (unul din frumoasele lui versuri de început sună așa: "a stiliza e o parafrază pentru moarte") la silabisirea naturală a locurilor, cum să le zic, inedite. Cât Bachelard, tot atât
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
care textele sale au o serioasă componentă eseistică și chiar filosofică. "Coma" însăși este descrierea cu precizie clinică a obsesiilor și a gândurilor celor mai nebuloase. Aceasta nu se poate face însă fără o serioasă risipă de... luciditate. Poemele sunt discursive, raționale, înțesate de citate și aluzii culturale și întrebări existențiale explicite sau sugerate. Pasiunea - câtă este și, mai ales, câtă s-a pierdut pe firul întortocheat al vieții - este filtrată prin intelect. Rezultă un soi de cugetări lirice de tipul
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
mai ales, câtă s-a pierdut pe firul întortocheat al vieții - este filtrată prin intelect. Rezultă un soi de cugetări lirice de tipul rubayatelor lui Omar Khayyam (chiar dacă forma poemelor Ruxandrei Cesereanu diferă radical, catrenelor persanului opunându-le ample dezvoltări discursive), a căror menire este să-l facă pe cititor să-și pună întrebări. Amplele poeme din ciclul care dă titlul volumului, Coma, sugerează spleen-ul existențial atât de comun poeților de după 1989, fără însă a recurge la imaginarul expresionist și
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
respectiv, Nicolae Ceaușescu se ghicesc abil camuflați. Tezismul (susținerea programată a unei ideologii), de care vorbea Nicolae Manolescu în 1973 cu referire la Sfârșitul bahic, nu se confirmă. Autodegradarea personajului narator prin instinct sexual și bahic indică neseriozitatea oricărei poziții discursive a acestuia. El nu este credibil nici sexual (posedă fantoșe/imposturi ale feminismului), nici "bahic" (vinul îi produce greață și coșmaruri). Conținuturile ideologice sunt "aruncate" pe "scena" narativă, pentru a fi "persiflate", prin degradare. Intenția parodică este dominantă. Simplificarea narativă
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
reacționar expirat ce se opune progresului, un conu' Leonida ridicol care se liniștește că exact poliția trage cu pistoalele. Înțelegând acest raport dat de inferioritate, apărătorul alege contraatacul, mutând acțiunea în terenul adversarilor și intrând, cu proteică perfidie, în strategiile discursive ale acestora. Inclusiv în polemici, cea mai eficientă metodă de compromitere a preopinentului este excerptarea din textul lui a unor fragmente mai puțin inspirate, urmată de dilatarea retorică, demonstrativă, a micilor gafe și improprietăți. Când structura de rezistență a adversarului
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
matricea instituțională; și P. Comarnescu, americanul care promovează modelul "revoluționarului furios, voluptuos și absent". Într-o notă ironică și mai subtilă, textul caricatural e adaptat la temele și modalitățile proprii celor două victime de lux, dar și la modalitatea lor discursivă, la cadrul textual predilect în care își plasează opțiunile. Eliade este prins în plin monolog maritim, de vorbă cu el însuși, înainte de a-și pune piciorul pe solul prozaic al României burgheze. În schimb, Comarnescu e parodiat, așa-zicând, dialogal
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
de îmbogățire a vocabularului - împrumutul lexical, derivarea și compunerea, schimbarea sensurilor prin metaforă și metonimie -, lexicul argotic utilizează și simpla modificare a formelor și a construcțiilor, prin confuzia voită cu alte cuvinte asemănătoare. Contaminarea, calamburul, "deraierea lexicală" (de obicei procedee discursive efemere) se fixează, produc cuvinte și expresii care se impun în uz datorită originalității lor, surprizei comice și formei sonore evocatoare. Dispoziția ludică poate genera multe asocieri aparent absurde, care îi pun în încurcătură pe cei dornici să descrie originea
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
la porcari voi merge (porcarul Emeu om de seamă!)/ Într-o sarica bună, în prietenia frunților pe genunchi îmi voi petrece noptie/ în așteptarea mărturiei mari și-a răsăritului"). Este o regasire de sine ce nu contrazice, în ciuda schimbării registrului discursiv, sensul major al căutărilor din poemele precedente. Despre aceste căutări antologia prefațata cu o generoasă înțelegere de Virgil Ierunca în urmă cu peste trei decenii spune, se pare, esențialul ( Nu știm, deocamdată, din ce ansamblu de texte s-a făcut
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Adrian Popescu, Gabriel Chifu ori Marta Petreu; de la plăcerea revelării conivenței cu spațiul, timpul și senzațiile la Mircea Cărtărescu, la plăcerea împărtășirii aluziilor și ramificațiilor din inconștientul colectiv la Ion Pop, Denisa Comănescu ori Dinu Flămând; de la plăcerea descifrării presupozițiilor discursive care stau la baza ironiei lui N. Prelipceanu ori Ioan Es. Pop, la cea a Parnasului lichid al lui Ion Mureșan; de la plăcerea incursiunii în lumea tomberonului din spatele blocului (inefabilă pentru cititorul spaniol), permeabilizînd un derizoriu întărîtat la Alexandru Mușina
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
Al. Cistelecan. Doi stăruitori practicanți ai impresionismului, dotați, desigur, cu un gust credibil, dar, ca să zic așa, ambii destul de fragili sub raport conceptual. Dincolo de meritele inerente, alegațiile acestora mi se par, nu o dată, foarte simplu de demontat o dată ce rezistăm atracțiilor discursive, de care, de altfel, textele lor sunt pline. Alternativa ar fi putut fi, oricând, critica lui Eugen Negrici. Inteligentă, cumpănită, panoramică. (Și, ca un bonus, calofilă). Numai că, nu-mi explic de ce, nimeni n-a citit-o ca atare. Deși
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
intuiției, adică noțiunea în locul flerului numinos. Mînat de orgoliul de a vedea în intuiție o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive (categorii). El este un spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de încîlceala etimologiilor, un mocăit ale cărui meditații rămîn să zacă în chenarul unor pagini inerte. Dar mocăitul nu bănuiește că noțiunile nu sunt decît forma abstractă, de
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
dialecticii între ele șcareț este complexă, obscură, plastică”. Cercetătorul mizează pe ficțiunea literară, cu posibilitățile ei de a oferi o mai fidelă și asimilabilă cunoaștere decât aceea obținută cu „metodele academice conven- ționale” ale istoriei. Antologia reflectă și diversificarea formelor discursive ale genului eseistic practicat în paginile revistei Letras libres, de la comentariul subiectiv al „exercițiului de admirație”, la evaluarea globală, revizuirea, reevaluarea unor opere intrate în canon sau deja etichetate de publicul larg. O „recuperare literară” întreprinde Jorge Edwards în „La
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
reper și care nu se putea întinde fără lipsă de respect pentru d-voastră.“ Dacă anul universitar ar fi fost mai lung, ar fi putut atinge, pe lângă problema cunoașterii imediate (prin mistică), și pe cea a cunoașterii mediate (a cunoașterii discursive), dar astfel a fost obligat să o lase pe cea de-a doua pentru următorul an. Iată deci sensul afirmației de la mijlocul cursului. Nae Ionescu nu-și clarificase încă pe deplin problema cunoașterii mediate, așa că pentru restul anului se oprește
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Emil Botta, București, Editura pentru Literatură, 1966. 15 Jean-Paul SARTRE, La Nausée, Paris, Gallimard, 1938, p. 85. 16 Mircea IORGULESCU: " ... perspectiva poeziilor din Întunecatul April o dădea tocmai jocul; când renunță la joc, poetul își pierde, ciudat, și gravitatea, devenind discursiv și artificios" (Din vol. Emil Botta interpretat de..., București, Ed. Eminescu, 1986, p. 224). 17 Pompiliu CONSTANTINESCU, Scrieri, I, București, editura pentru Literatură, 1967, p.362. 18 Petru COMARNESCU: în volumul Pe-o gură de rai sunt relevate "pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sobru și tinzând mai ales spre exactitate decât spre culoare, volutele ample ale expresiei lirice din primele scrieri ale autoarei indică zăgazurile de până atunci. De aici aerul poematic al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă legatură cu epoca de înflorire a poeziei noastre simboliste. Intențiile Hortensiei Papadat Bengescu merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea lor prin mijloacele metaforei. Figurația e
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a suprapune o icoană vibrantă pe aparența lucrurilor este act poetic. Astfel, veritabila, unica noastră realitate pe care ne-o putem crea și viețui este cea poetică Cea de a treia realitate depășește posibilitățile cunoașterii senzoriale, precum și cele ale cunoașterii discursive, intelectuale. Această neorealitate necesită un al treilea mijloc de cunoaștere, și anume intuiția poetică, capabilă să pătrundă nemijlocit, fulgurant în inima acestei suprarealități, după legea "totului sau a nimicului" (una din legile fundamentale ale activității inimii!), îngăduind intrarea în funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
explodează, declanșând-o și pe cea mare, de sub picioare. Ansamblul e făcut să schilodească, nu să omoare. Un schilod îl încetinește pe inamic și blochează alți oameni care trebuie să se ocupe de el. Filmam la întâmplare, era o scenă discursivă, aranjată, moartă, toată lumea simțea asta, inclusiv Jamsheed, care își compusese o figură gravă. Plecând de acolo, pe când Leila schimba în spate numere de telefon cu căpitanul francez care o examina pofticios, fără să se ascundă, Jamsheed, apăsând acum și mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și atunci când intenționează să-L nege. Abia ideea de Divinitate (în termeni creștini, Dumnezeu) a deschis spațiul în care cultura a putut să se ivească. Prin intermediul cuvintelor limbajul sparge coerența ființei, pe care încearcă apoi s-o recompună în mod discursiv, creând ceea ce considerăm a fi realitatea. Putem spune așadar că realitatea este un construcție discursivă, este discursul conștiinței noastre. A citi o Istorie a filosofiei e ca și cum te-ai uita pe o hartă turistică: are caracter de orientare. A citi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deschis spațiul în care cultura a putut să se ivească. Prin intermediul cuvintelor limbajul sparge coerența ființei, pe care încearcă apoi s-o recompună în mod discursiv, creând ceea ce considerăm a fi realitatea. Putem spune așadar că realitatea este un construcție discursivă, este discursul conștiinței noastre. A citi o Istorie a filosofiei e ca și cum te-ai uita pe o hartă turistică: are caracter de orientare. A citi un filosof înseamnă a vizita unul dintre obiectivele turistice. Și pretenția "turistului" e de a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
propria copilărie, ba cu adolescența nesigură. Niciodată, însă, nu uită să-l aducă în discuție, pe un ton vitriolant, pe un anume Marin Foiște. Care nu e altul decât, la distanță, partenerul său de construcție, cel de-al doilea pilon discursiv al cărții. Lasă că acest Foiște, profesor suplinitor, predă la școala administrată de tatăl lui Ectoraș, lasă că în timpul liber e poet și pictor, că el și numai el e intelectualul singuratic al localității. Esențialul despre el se arată a
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
că ignoră (probabil deliberat - dar nu putem ști niciodată care este raportul exact dintre ignoranță și rea-credință) practicile și convențiile domeniului în care se plasează. Nu se adresează unui auditoriu specializat (cu care ar împărtăși aceleași repere cognitive și practici discursive), dar mimează obiectivitatea și atitudinea științifică, putînd convinge în destul de mare măsură pe cititorul mai puțin instruit sau mai puțin atent. Evident, jocul de cuvinte și pretinsa etimologie cu care începe textul în cauză (Liiceanu - Liicheanu - lichea) nu au nici o
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
trebuie să ne sperie: el are, în alcătuirea lui, o sugestie intuitivă de o simplitate formidabilă. El te face să înțelegi spontan un fenomen pe care, altfel, în lipsa termenului, nu l-ai putea lămuri decît folosind un maldăr de explicații discursive. El spune că eu, în calitate de om, sînt locul ( Da) în care ființa (Sein) lumii se arată. Meritul lui Heidegger nu e cel de-a fi inventat cuvîntul, căci el exista de mult în limba germană, ci de a-l fi
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
foștii noștri teribili optzeciști ar trebui să-i mulțumească. Și aici subtilitatea cercetării depășește cu mult autostudiile postmoderniștilor de la noi, precum și teoretizările globale și impresioniste de aiurea. Pe lîngă tratarea noii componente descriptive, autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal construit dintr-o secvență de descrieri întrerupte de fragmente narative tot mai ample pe care evocarea unor locuri, peisaje, portrete i le impune
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
de inspirație e negreșit cel al scrierilor eline. Și e firesc să fie așa: după ce ani de zile s-a cufundat în studiul mitologiei grecești și în cercetarea filozofiei carteziene, nu se poate să nu fi împrumutat ceva din armătura discursivă a acestui gen de texte. Și chiar acesta e cazul autorului nostru. Iar bizareria manierei sale nu se oprește la sintaxă, ci o regăsim în topică și în preferințele lexicale. Într-un cuvînt, avem de-a face cu un intelectual
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
a face cu un intelectual care are oroare de cultura literaților, adică de lumea esteților lipsiți de bază filozofică, artiști pentru care înfățișarea lesnicioasă, după criterii estetice, a unor cunoștinte mai mult sau mai puțin neutre reprezintă culmea putinței lor discursive. Pe scurt, Ion Papuc nu scrie ca să placă, ci ca să transmită ceva. Al doilea motiv pentru care Ion Papuc face o figură singulară în rîndul colaboratorilor de la Convorbiri literare e acela că gîndirea lui este statornic îndreptată împotriva mentalității dominante
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]