298 matches
-
sinteză constructivă, clasică, integrală”. În ciuda aparențelor, asemenea postulate nu contrazic, totuși, respingerea „gramaticii” și a „logicii”; căci noua „gramatică” și „logică” a poeziei se vrea expresia unei ordini construite de poet, cu totul alta decît cea moștenită, ținînd de canoanele discursivității și În corespondență cu o ordine a realului. Poezia nouă, ca și arta de avangardă, se vrea esențialmente antimimetică, evadată - cum se putea citi În manifestul revistei Integral - din „pastișul etern natural”. Altfel spus, „construcția” poetică Își mărturisește insubordonarea față de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din paginile consacrate noii sale „gramatici” a poeziei, așa cum se conturează ea În articolele publicate Între anii 1924-1927 În revistele 75 H.P., Punct și Integral: negare radicală a gramaticii și logicii ca tipare ale limbajului conceptual, respingere, ca atare, a discursivității („anecdota cuvintelor”), aducere la zi a concepției mallarméene privind cedarea de către poet a „inițiativei cuvintelor” și a rimbaldienei „alchimie du verbe”, În sensul considerării cuvîntului ca material cu semnificație și valoare În sine, putîndu-se dispensa, ca atare, de simbol (deplasare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca și total autoreferențialitatea, subtila „chimie a cuvintelor”. Compensat adesea de performanțele asociative, acest deficit de prelucrare a discursului e nu de mai puține ori agravat de utilizarea abuzivă a comparației - ca În mai vechile Restriști -, ornament exterior al unei discursivități abia mascate, ca În următoarea strofă din Concluziuni: Aici tresare vitrina ca un obraz Vorbe deplasez ca figuri de șah Să-mi Împlînți privirile ca brazi Se leagănă sîngele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare de permanentă alertă a sensibilității care Îl particularizează În contextul poeziei românești moderne. Organicitatea acestor poeme nu e de judecat, desigur, la nivelul discursivității exterioare (cartea Întreagă e un mozaic alcătuit din cele mai diverse piese, cu salturi bruște de la un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
despre acest volum, G. Călinescu Îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborît de la elementele, ca să zicem așa, „nobile”, chiar prețioase, la altele, aparținînd unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e Într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară Împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, În cîmpuri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de Ilarie Voronca În limba română - realizează cu adevărat o asemenea depășire. Nu pentru că poetul ar aborda cu totul imagismul somptuos (performanțe de tipul celor trecute În revistă pînă aici continuă să se producă În fiecare pagină) și nici pentru că „discursivitatea”, a cărei pondere În organizarea textului era În creștere mai ales de la Zodiac Încoace, ar fi dispărut pe de-a-ntregul. Dar În noua carte registrul imaginar altădată atît de entropic, atinge, În sfîrșit, un grad de coeziune rareori realizat pînă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Breton - „afinități secrete” ale cuvintelor, „care le lasă tot felul de noi mijloace de a se combina”, - implicînd opoziția față de formele Închiderii și stagnării, exprimată uneori (și mai ales În ultimele poeme) chiar la modul retoric mai tradițional, Într-o discursivitate care a atras atenția criticii Încă În momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg În mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță totuși la tehnica asociaționistă exploatată
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: cîte trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmînd imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținînd Încă multe „barochisme” de pînă acum, Începutul unei anumite degajări de supraîncărcarea imagistică, odată cu accentuarea notei de discursivitate ce va domina În Petre Schlemihl și Patmos, restrîngînd dispersia asociativă. Trebuie să căutăm mult pînă să descoperim o succesiune de comparații ca acestea, referitoare la un singur obiect: „Și crești cu palii arbori În boreala zare /.../ În această oră
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
strofic tradițional, profitînd chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar În Ulise, mișcarea Însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curînd de modernismul moderat decît de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va accentua În Zodiac și mai ales În Petre Schlemihl, certificînd Înrudiri whitmaniene (detectabile Încă În Ulise) și anunțînd accentele de retorică
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
noii poezii, aceea care mizează pe valorile mimesis-ului și ale tranzitivității. În realitate, dificultățile ce rezultă de aici nu sunt deloc neglijabile. Conform unei opinii larg acceptate, într-o primă etapă din evoluția literaturii, proza ar fi fost învăluită în discursivitatea funciară a poeziei și, în consecință, „constituirea sa în literatură nu ar fi reprezentat decât aplicarea, în acest scop, a unui demers ivit pentru a servi altor exigențe”233, după cum afirma același Antonio Russi. Tocmai pentru că proza a fost legată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu gândul la estetica barocului, dar și la voga postmodernă a performance-ului. Într-adevăr, într-un anumit sens am putea spune că, la fel ca în Pao Pao, asistăm și aici la manifestări ale unei logici performative, indicii ale unei discursivități aflate în perpetuă metamorfoză. În loc de o abordare „strategică” a construcției textului, care s-ar cantona într-un topos sigur, bine delimitat, cum se întâmplă în cazul operelor canonice, cu Bilete pentru prieteni ne aflăm în fața unui parcurs „tactic”293, compus
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
povești”. Dacă, așa cum remarca Alfonso Berardinelli, „a povesti, a exprima, a raționa și a reprezenta erau pentru Breton și pentru Valéry lucruri ce trebuiau să rămână dincolo de limitele scrisului poetic”418, pentru reprezentanții poeziei de care ne-am ocupat, excluderea discursivității și a referențialului nu mai reprezintă deloc o prioritate. Dimpotrivă, ei se reorientează spre recuperarea acelor genuri și stiluri considerate multă vreme nepoetice, reabilitând în special narativul și dramaticul, într-o mișcare recuperatorie ce ne-a îndreptățit să vorbim de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
putea despre mine, căci m-ați făcut să depășesc limitele filosofării pe care mi le-am prescris”. Teama, reluată și aici, de a nu depăși limitele propuse pentru filosofare exprimă intenția carteziană de a menține argumentația În limitele raționalității, ale discursivității și ale unei reale obiectivități. Convingerea că filosofia trebuie să se folosească doar de mijloacele rațiunii, chiar și atunci când este vorba de argumentarea existenței lui Dumnezeu, este rostită hotărât, o dată mai mult, la sfârșitul Meditației a treia: „Întreaga forță a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cu forță în fața momentului final, în fața morții, înainte de shakespeareana rezonanță a tăcerii. [...] Și așa cum la Caragiale "legea artistică se vădește a fi măsura extremă manifestată prin concizie", Alexa Visarion își respectă limbajul ales, conferind filmului forța de sugestie, eliberată de discursivitatea unui dialog stufos și explicativ, de pleonasmul unui comentariu muzical, de platitudinea unei imagini comode. Liviu Rozorea, hangiul Stavrache, se arată a fi un excelent actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
relațiile rațiune-nerațiune, sexualitatea, penitența, supravegherea și controlul, panoptismul, raporturile complexe ale puterii-cunoaștere, relațiile de putere și de cunoaștere din cadrul societățiilor, biopolitica și bioistoria, tehnologiile, tehnicile de guvernare, raporturile dintre practicile discriminante și protejarea privilegilor de grup) a deschis o întreagă discursivitate contemporană în universități din întrega lume. A urmări o temă foucauldiană acolo unde ea se intitulează (de exemplu, nebunia în Istoria nebuniei în epoca clasică, sexualitatea în Istoria sexualității) rămâne o pretenție din moment ce Foucault gândește disparat, discontinuu, clar-obscur, iar a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
căruia și-a lăsat amprenta. Mario Petrucciani susține lucru, de altfel, izbitor că nu este corect să îl considerăm pe sicilian exclusiv un poet ermetic întrucât în a doua lungă perioadă de creație poezia să vădește o deschidere și o discursivitate străine obscurității și izolării, ale căror semne apăruseră la el de timpuriu, chiar începând cu volumul Poezii noi (1936). Același critic consideră că un Quasimodo preponderent ermetic ar putea fi cel al anilor 1930 1936 / 1938.186 Evitând strictețea acestor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu un adevăr, ci o mistificare a adevărului, împingând până la extrem exacerbarea eului. Același ziarist remarcă sentimentul de rătăcire, de eșec, de gol perceput de mulți scriitori ce întrevedeau într-un viitor foarte apropiat apusul manierei ermetice și germenii noii discursivități, ce nu mai ținea ferecate porțile poeziei.190 În 1945 în Școala ermetismului se lasă liniștea deoarece începea atunci căutarea unui nou limbaj al poeziei, mai accesibil semenilor.191 Pe lângă acestea, în pragul anilor cincizeci, devenise din ce in ce mai stringenta nevoia eliberării
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Încadrarea lor sub semnul acestui curent literar, în ciuda limitărilor inerente, s-a dovedit utilă în alegerea corpusului, plasat astfel a priori sub protecția lui Giacomo Leopardi. Poeziile scrise după al doilea Război Mondial au dat dovadă de o mai bună discursivitate și au arătat ca sicilianul renunțase la cultul pentru versul ermetic, dificil. Scopul său, dar și al altor scriitori din generația lui a fost acela de a depăși barierele pe care poezia prea elitista le ridicase în fața cititorilor din pricina dificultății
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fapt, un tablou general al tendințelor principale din poezia italiană a momentului, în care propria creație se integra, tehnic și conceptual, numai parțial.252 Într-adevăr, compozițiile ulterioare anului 1945 beneficiau din punct de vedere formal de o mai bună discursivitate, erau orientate mai vizibil spre interlocutor, fapt susținut din punct de vedere tematic și de introducerea faptului divers printre subiectele tratate, oglindind prin această concepțiile expuse în Discursuri. Totuși, comunitatea criticilor nu s-a îndoit nicio clipă că factorul caracterizant
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ai acestui intertext. Melancolia era pentru filosoful german pesimismul devenit tristețea impersonală a lumii. Este limpede însă că Schopenhauer nu putea fi o cale de receptare corectă a gândirii indiene pentru Eminescu. Gândirea indiană preluată de Schopenhauer era de domeniul discursivității metafizice; Eminescu însă, deși receptase acest aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din care s-a născut, în final, discursul filosofic indian (Al-George: 1981, 278). Buddhismul constituie unul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poate da un răspuns pe deplin satisfăcător în ceea ce privește distincția între postmodernism și modernism, Camelia Grădinaru socotește că, dat fiind scopul cercetării sale, i se pare că "abordarea [postmodernismului] ca modalitate proprie de a vedea și de a concepe lumea prin intermediul discursivității" este cea mai pertinentă, drept care retoricii și limbajului li se rezervă un spațiu pe măsura importanței rolului pe care îl dețin într-un demers angajat și efectuat din perspectiva discursului. Preferința postmodernă pentru retorică s-ar datora faptului că Nietzsche
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu stare de spirit. Gândit astfel, oare postmodernismul nu ar putea fi cumva apropiat de mentalitate? Studiul de caz, Jean Baudrillard, este destinat să valideze rezultatele obținute în încercarea de a stabili, pe cât se poate de inatacabil, trăsăturile ce definesc discursivitatea postmodernă în filosofie, posibilitățile de extrapolare fiind evidente, având în vedere faptul că, la nivel discursiv, între unele dintre umanitățile contemporane nu prea poate fi vorba de existența unor bariere etanșe. După ce a demonstrat în mod, dacă nu chiar întotdeauna
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ele discutate la nivel teoretic în unele dintre cele mai importante luări de poziție din acest domeniu, dar își propune și o parte aplicativă, și anume cazul Baudrillard, care încearcă să surprindă la lucru o parte dintre caracteristicile enunțate ale discursivității postmoderne. Cadrul general, în mod constant avut în vedere pe parcursul lucrării, este conectat la câmpul retoricii, și în particular la cel al "retoricii postmoderne", cu nucleul său principal de asumpții și caracteristici. Alături de retorică, un domeniu de bază al cercetării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
călătorie, studii filosofice și politice, memorii, articole, interviuri), de stiluri de scriitură (analitic, poetic, retoric, sentențios, fragmentar) și strategii discursive (ambivalența, ironia, radicalizarea ipotezelor, inversiunea etc.). Efectele textuale și hermeneutice pe care le provoacă o asemenea scriitură sunt exemplificatoare pentru discursivitatea postmodernă, Baudrillard deținând un tip special de discurs, care, în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul text. Astfel, prin subiectele tratate și prin modalitatea în care le-a descris în actul scriiturii, Baudrillard a contopit în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
formula o serie de trăsături care să-l poată descrie mai bine. Chiar dacă, probabil, o definiție nu poate fi oferită și ar fi chiar împotriva spiritului postmodernismului, setul de caracteristici, idei-cheie, teme recurente ne va ajuta să ne apropiem de discursivitatea proprie fenomenului luat în atenție, cu scopul de a extrage și explica tehnicile și strategiile discursive care îl individualizează. În această operație clarificatoare de specificare, demersul care ne introduce în acest tip de rețea tematică reprezintă un pas necesar. 2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]