522 matches
-
orașe. Măsurile de acest gen, cu un caracter profund totalitar, nu au făcut decât să deturneze un traseu firesc al dinamicii de migrație între mediile de rezidență rural-urban, traseu la care se va încerca să se revină după 1990, consecințele disfuncționale perpetuându-se. Ideea principală este că aceste mișcări ale populației, forțate într-o mare măsură, au afectat acele tipuri de legături comunitare în mediul rural, iar în mediul urban, prin modalitatea specifică de alocare a locuințelor și prin amestecarea populației
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
o indicație pentru viitor, îndemnându-ne să avem o perspectivă de ansamblu asupra situație prezente, dar fără a ne îndepărta definitiv de ceea ce ne învață experiența trecutului. În contextul foarte tumultuos al celor mai recenți ani, tot mai multe aspecte disfuncționale prezente la nivelul societății românești sunt evidențiate și își fac simțite consecințele. Multe sunt receptate ca inedite, însă cel mai adesea este doar o iluzie. Se pare că istoria umanității este suficient de îndelungată pentru a nu mai produce decât
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de risc care, în ultimă instanță, pot submina în totalitate procesul. Pe scurt, acestea ar fi neîncrederea, inegalitatea dintre regiuni - din punct de vedere economic și financiar în primul rând, o multiplicare a birocrației, a corupției și a altor aspecte disfuncționale preexistente. La nivelul percepției publice, opiniile sunt împărțite, ceea ce indică mai degrabă lipsa unei viziuni clare sau a unui consens bine conturat cu privire la ceea ce ar îmbunătăți/ înrăutăți regionalizarea. Devine suficient să ne referim în acest caz, la un studiu IRES
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
stabilire a interrelației prin intermediul limbajului vorbit. Evantaiul noțional care se utilizează atât În știință cât și În limbajul obișnuit pentru a denumi persoanele cu tulburări de auz este foarte lung și diferit. De exemplu: surdo-mut, surdovorbitor, surd, deficient de auz, disfuncțional auditiv, hipoacuzic, handicapat de auz, asurzit. Precizăm că surditatea este urmarea unui defect organic instalat la unul din segmentele aparatului auditiv, iar mutitatea este consecința principală a defectului primar. De defectul primar - organic se ocupă medicul, iar de consecința surdității
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
prezentului trăit și conștiinței de sine. Astfel, dacă ești convins că ai un defect de vorbire din copilărie, rămâi cu această convingere chiar dacă, în viața adultă, devii un actor strălucit. De asemenea, pot exista avantaje și în menținerea unor strategii disfuncționale, pentru că ele te obligă mai târziu să cauți experiențe noi care pot fi benefice (Greenberg și Mitchel, 1983Ă. Alteori, nerezolvarea unei probleme împiedică implicarea în altele noi, iar incapacitatea de a te corecta îți modifică nu doar ție comportamentul, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de varietatea fațetelor oportunismului. Discrepanțele dintre nivelurile de trai ale diverselor categorii sociale fac ca tinerii din cele defavorizate să trăiască nenumărate frustrări și să dezvolte - lipsiți de motivații non-biologice și indiferenți la normele comunitare - comportamente de factură antisocială. Familiile disfuncționale și modelele de viață negative printre congeneri sunt factorii majori ai acestui fenomen (Robins et al., 1991Ă. Dezvoltarea eului și a sinelui implică din a doua copilărie și mediul extrafamilial. Educația revine și unor persoane străine de familie. În societățile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
corespunzătoare indivizilor, iar aceștia, la rândul lor, au diferite dorințe și nevoi. Ele se pot împlini doar în cadrul creat de diversitatea raporturilor interpersonale, dar pot rămâne un deziderat și, în același timp, o sursă de frustrare atunci când aceste raporturi sunt disfuncționale sau când resursele personale sunt insuficiente. Ambele condiții reprezintă apanajul tulburărilor personalității, a căror constantă existențială integrează o dependență tensionantă, anxiogenă, față de anturajul social, conduite manipulative sau ostil-dominatoare și ignorarea detașată a celor din jur. Aceste particularități comportamentale pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
aceasta nu e, în principiu, deficitară la tulburările de personalitate, ceea ce permite inserția, în viața de zi cu zi, împreună și alături de alți oameni. E afectată, în schimb, imaginea de sine și raportarea interpersonal-socială. Rezultă un mod de existență maladaptativ, disfuncțional, care se manifestă rigid în diverse medii și circumstanțe. O altă caracteristică evidentă a tulburărilor de personalitate - pe lângă durata ei de-a lungul întregii vieți, începând cu vârsta de adult tânăr - este și prezența unor manifestări psihice deviante, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de a funcționa adaptativ ca o figură de atașament și de a stabili relații afiliative; - eșecul de a funcționa adaptativ în grupe sociale, de a dezvolta comportamente prosociale sau cooperative. Patologia sinelui observată în tulburările de personalitate constă din aspecte disfuncționale ale funcționării sinelui, cogniții maladaptative, deficit de integrare a diferitelor componente ale sinelui într-o structură coerentă. Se vorbește, de obicei, despre șase elemente ale patologiei sinelui: limite difuze, lipsa unei clarități și certitudini a sinelui, un concept de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
planul relațiilor interpersonale se evidențiază deficiența capacității de intimanță, prietenie, dragoste, generozitate, precum și cea de a funcționa adaptativ ca o figură de atașament și, de asemenea, atitudini de dominanță și supunere exagerate, agresivitate, impulsivitate, suspiciune, manipulare, indiferență, toate intense și disfuncționale. Acestea perturbă și fac dificilă capacitatea de afiliere - care constituie una dintre cele două axe ale circumplexului interpersonal - și, la fel, „cooperativitatea” - care e una dintre cele trei dimensiuni fundamentale ale caracterului după Cloninger - sau „agreabilitatea” - unul dintre cei cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
necesare clasificări. Unii autori propun ca, dacă se identifică trei categorii să se vorbească deja de TP nediferențiată. Desigur, un om poate avea, ca stil și trăsături de personalitate accentuate, care nu ridică probleme majore de adaptare sau de comportament disfuncțional interpersonal și social. O caracterizare tipologică multiplă ar impune precizarea că trăsăturile din fiecare clasă menționată participă la comportamentul disfuncțional sau că acest comportament disfuncțional - rigid, constant, maladaptativ în diverse situații - se datorează trăsăturilor unui singur tip, iar cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
om poate avea, ca stil și trăsături de personalitate accentuate, care nu ridică probleme majore de adaptare sau de comportament disfuncțional interpersonal și social. O caracterizare tipologică multiplă ar impune precizarea că trăsăturile din fiecare clasă menționată participă la comportamentul disfuncțional sau că acest comportament disfuncțional - rigid, constant, maladaptativ în diverse situații - se datorează trăsăturilor unui singur tip, iar cele ce sunt specifice altui tip reprezintă doar trăsături accentuate? De exemplu, ceea ce definește un caz e TP de tip borderline dar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și trăsături de personalitate accentuate, care nu ridică probleme majore de adaptare sau de comportament disfuncțional interpersonal și social. O caracterizare tipologică multiplă ar impune precizarea că trăsăturile din fiecare clasă menționată participă la comportamentul disfuncțional sau că acest comportament disfuncțional - rigid, constant, maladaptativ în diverse situații - se datorează trăsăturilor unui singur tip, iar cele ce sunt specifice altui tip reprezintă doar trăsături accentuate? De exemplu, ceea ce definește un caz e TP de tip borderline dar aceasta are și unele trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe care le conceptualizează și le relevă TCI, se suprapun cu cele precizate în DSM-IV, nuanțându-le. Criterii pentru tulburarea de personalitate (după Cloningeră Un model (patternă durabil de răspunsuri rigide la experiențe, ce duce, încă din adolescență, la comportament disfuncțional în relațiile sociale, la sentimente și gânduri maladaptative, concretizate în cel puțin doi dintre cele patru trăsături de mai jos, fiecare din aceștia având cel puțin trei itemi bifați. Tabelul 6.3. Criteriile diagnostice ale tulburărilor de personalitate (după Cloningeră
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de întrebări pentru fiecare categorie a ICD-10. Concepția despre tulburările de personalitate a lui Tyrer se distinge prin flexibilitate. Tulburările de personalitate sunt caracterizate atât prin trăsături, cât și prin categorii. Sistemul său dimensional are în vedere doar trăsături exagerate, disfuncționale de personalitate, și nu trăsături și fațete ale persoanei normale, ca în cazul teoriei celor cinci mari factori. Deschiderea spre înțelegerea dimensională a tulburărilor de personalitate se extinde și în perspectiva continuumului cu stările psihopatologice de pe Axa I. Tyrer pledează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
are corespondent în stilul de manifestare a tulburărilor de personalitate, pe baza căreia acestea sunt împărțite în categorii tipologice. Există însă și un plan general care definește și întreține tulburările de personalitate și care se referă la atitudinile și conduitele disfuncționale, maladaptative, rigide, în raport cu variate circumstanțe. O problemă pe care cercetările empirice urmează a le clarifica este dacă cei diagnosticați cu tulburări de personalitate la o anumită vârstă își păstrează rigid, de-a lungul vieții, în aceeași măsură deficiența de raportare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu dificultăți rolurile sociale, fiind astfel frustrați de experiențele formative pe care acestea le induc, atât în ceea ce privește stilul comportamental cât și responsabilitățile sau au preferință doar pentru acele roluri și statute care mențin și accentuează stilul lor excentric, deficitar și disfuncțional de a se manifesta. De asemenea, datorită rigidității lor comportamentale, „tranzacționează” mai dificil cu ambianța și își construiesc mai dificil, prin propriul efort, un mediu de viață echilibrat. De asemenea nu reușesc să învețe din experiențele de viață proprii datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
din aceste cazuri, ea fiind un factor de întreținere, uneori de compensare relativă. Dependentul caută persoane și medii autoritare care îi mențin dependența, schizoidul - medii fără solicitări interpersonale, histrionicul - ambianțe care îl stimulează și îl iau în considerare. Dacă manifestările disfuncționale de tulburări de personalitate se evidențiază în orice situație, predilecția pentru anumite situații sau medii sociale poate fi comentată mai ales ca o tendință spre compensare (DISHION, 1995Ă. „Rigiditatea” s-ar manifesta prin faptul că nu se schimbă suficient în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Rigiditatea” s-ar manifesta prin faptul că nu se schimbă suficient în împrejurări noi, într-o nouă nișă ecologică ce pretinde noi statute și roluri sociale. Se mai ridică și problema dacă, de-a lungul timpului, în noi împrejurări, manifestările disfuncționale, dezadaptative sunt de același tip, dacă se menține acceași categorie de tulburări de personalitate. Toate cele menționate mai sus sunt puncte de vedere ce pot fi considerate ipoteze de lucru. Într-un fel sunt aserțiuni normative privitor la cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
substratul teoretic al terapiilor comportamental-dialectice îl reprezintă - ca și în cazul terapiilor cognitive dezvoltate de BECK și colab. (1990Ă - principiile teoriei învățării de această dată aplicate vieții emoționale. Atributul de „dialectic” se datorează coexistenței dintre acceptarea de către terapeut a comportamentului disfuncțional și încercarea de a-l modifica în sens pozitiv. Fără prima componentă a binomului cea de-a doua a fost mereu invalidată de intervențiile anterioare (LINEHAN, 1997Ă. Doctrina dialectică pornește de la premisa că pacientul - în perioada intervenției terapeutice - dorește să
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
comportamentului individual și anume decepțiile, amenințările, trădările, pedepsele fizice. Se știe că atitudinea parentală poate influența direct sau indirect structurarea personalității copiilor sau instalarea unor episoade maladive ale Axei I. Astfel părinții pot contribui direct la modelarea unor comportamente adaptative disfuncționale ale copiilor sau indirect, prin stimularea și promovarea unei comunicări deschise între generații. Pot fi astfel prelucrate și depășite împreună eșecuri, frustrări, abuzuri pe care le suferă conjunctural copiii și care altfel ar putea condiționa negativ echilibrul psiho-comportamental. RUTTER și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
self-help, autoterapia, întrajutorarea 363 etc. Boala este o perturbare a funcționării normale a ființei umane, a organismului biologic. Sănătatea este o nevoie funcțională a fiecărui membru al societății. O proastă stare de sănătate, o incidență mare a bolilor, sunt aspecte disfuncționale, deoarece fac să nu fie îndeplinite efectiv rolurile sociale. În măsura în care această situație poate fi controlată prin acțiune socială, este clar că interesul societății este de a eradica bolile, de a diminua efectele lor nedorite, negative. Relatia medic-bolnav trebuie înțeleasă în cadrul
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
boli, cauzată de consumul exagerat de băuturi alcoolice și a lui D.R. (53 ani, a fost confecționer), în prezent pensionată pe caz de boală. Istoricul familial Relațiile dinte victimă și mama acesteia sunt descrise de ambele ca fiind normale, însă disfuncționale în ceea ce privește comunicarea tuturor problemelor cu care se confruntă victima. Mama a aflat despre infracțiunea a cărei victimă a fost fiica sa de la o prietenă a acesteia, aspect care a deranjat-o și nemulțumit-o. În ceea ce privește relația cu tatăl său, A
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
familie dezorganizată, părinții au divorțat cănd minora avea cinci ani, ea find încredințată spre creștere și educare, mamei sale P.L. Nu Ține legătura cu tatăl său. Relațiile dinte victimă și mama acesteia sunt descrise de ambele ca fiind normale, însă disfuncționale în ceea ce privește comunicarea tuturor problemelor cu care se confruntă victima. P.N. este elevă în clasa a opta la școala din comună. Situația la învățătură este una medie, nu absentează de la ore. Situația financiară a familiei minorei este modestă, sigurul susținător în
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
o reconfigurare a structurării valorilor dominante chiar și în societățile care au cunoscut o anumită prosperitate și stabilitate politică democratică. Din cauza unor forme de inechitate care se propagă în țesutul social, și în aceste societăți apar tot mai frecvent fenomene disfuncționale, precum dezorganizarea autorității statale, slăbirea legăturilor de rudenie și a formelor de sociabilitate tradiționale, apariția tot mai pregnantă a unor fenomene de dezordine socială, care impun recuperarea valorilor care solicită ordine, stabilitate, ierarhie, predictibilitate. Aceste "reîntoarceri" ne indică prezența unei
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]