566 matches
-
a le strecura către Occident, eventual până la Europa Liberă, dar mi-a răspuns că această întreprindere ar fi presupus riscuri nebănuite, având în vedere mediul în care trăia la data aceea. Prin urmare, Th. Codreanu ratează, astfel, statutul de scriitor disident, deși în taina atelierului lui de gândire și creație de la Orgoești fluieră în biserică nu cu metaforă, ci adânc, bărbătește, cât îl țin băierile: Aflu de la Samurcaș că mult lăudatul nostru partid (P.C.R.) s-a născut ca agentură a Kominternului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marile momente ale istoriei moderne a românilor pentru următorii 70-80 de ani: stat național, reformele modernizării, independența, unificarea din 1918. Considerații de analist autentic face Theodor Codreanu în capitolele VII, VIII și IX, intitulate semnificativ Naționalism și comunism, Protocronismul și Disidenți și rezistenți. Relația naționalism-comunism este, în opinia autorului, "o ecuație dintre cele mai confuze și mai controversate în ideologia contemporană", iar "dintr-un sistem utopic (comunism) nu se poate ieși cu utopii reformiste", promovate cu obstinență, dar cu totală ineficiență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manifestanți și figuri populare apar aduse pe tancuri pînă În porțile ei, studiourile se deschid și veștile se revarsă spre țară. Fuga dictatorului e anunțată Într-un moment emoționant de actorul Ion Caramitru, care se află În studio Împreună cu poetul disident Mircea Dinescu, Într-un grup numeros de revoluționari. Fraților, cu ajutorul lui Dumnezeu, am Învins! strigă el. În aceste prime secvențe ale televiziunii libere, actorul are un aer calm și aparent lucid, vorbește eroicului popor român, stăpînindu-și emoțiile, apoi Îi dă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Schachter, el afirmă de asemenea că, într-un grup în care cele mai multe opinii ale membrilor erau asemănătoare, cu puține deosebiri între ele, în timp ce un singur membru menținea un punct de vedere divergent, „numărul comunicărilor către membrul ce avea o opinie disidentă era de cinci ori mai mare decât numărul celor adresate celorlalți” (în Influența socială - texte alese, 1996, p. 80). Desigur că, astfel, discuțiile din grup se mențineau la o cotă ridicată de animație, dar ne întrebăm dacă o atare rupere
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
intesn dogmatism împresura. Citarea lui Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini știu însă că în 1952 un număr din Iașul literar fusese retras brusc după publicarea unui Labiș disident. Textul încriminat era o parabolă, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoară piciorușele unei păsărele zicându-i: "Ești liberă! Zboară păsărică!" Lupta cu inerția, titlul volumului său postum (1958) e un titlu-manifest; pagini de circumstanță (Umanism, Regenerarea, Viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Eterna reîntoarcere / 39 Capitolul II Transmiterea simbolică / 45 Cuvântul mut / 47 Vizibilul nu este lizibil / 55 Transmitere și transcendență / 62 Fatala "autonomie a artei" / 67 Sensul și grupul / 71 Capitolul III Geniul creștinismului / 77 Interdicția din Scriptură / 80 Un monoteism disident / 84 Matricea Întrupării / 89 Tentația puterii / 93 Revoluția credinței / 97 Miza strategică / 104 Capitolul IV Spre un materialism religios / 111 Provocarea mediologică / 113 "Eficacitatea simbolică" / 117 Telescoparea timpurilor / 120 Viciul ereditar / 126 Excepția străunchilor / 131 Reconcilierea / 133 Obstacolul umanist / 136
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
obscură a simbolicului. Isus și Fecioara Maria apar în planul secund, în staul, mângâiați de o lumânare, oferindu-se în clar-obscur privirii vecinilor, iar regii magi se apleacă spre copilul divin, Cuvânt deja expus la toate sortilegiile imaginii. Un monoteism disident Legitimitatea imaginilor în creștinism a fost tranșată, chiar în mijlocul sângeroasei dispute asupra imaginilor, la al doilea Conciliu de la Niceea, în 787. Această hotărâre nu va marca sfârșitul războiului civil, care va dura până în 843, "triumful Ortodoxiei". Două părți de înfruntau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
recent, Serge Moscovici, cunoscutul psihosociolog româno-francez, spunea: „Poate că vi se va părea amuzant, dar personal consider că acea autonomie a simțului comun, În calitate de al treilea tip de cunoaștere, altfel spus nevoia de simț comun a fost demonstrată de lupta disidenților sovietici pentru glasnost, pentru dreptul de liberă exprimare a ceea ce fiecare observă și știe, pentru limbajul cotidian, pe scurt, pentru simțul comun Într-o societate care se autoproclamă științifică și ideologică. Într-adevăr, glasnost a constituit una dintre reformele care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Dorian, Păstorel, „dușman al poporului”, CNP, 1994, 10; Horia Stanca, Păstorel și revista lui, APF, 1996, 7-8; Bogdan Ulmu, Păstorel, Iași, 1998; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 61-107; Dicț. analitic., II, 136-137; Dicț. esențial, 820-822; Micu, Ist lit., 307; Ioan Opriș, Cercuri literare disidente, București, 2001, 132-142, 184-187, passim; Popa, Ist. lit., I, 1077-1078; Elis Râpeanu, Epigrama în literatura română, Brașov, 2001, 272-325. N. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
orientare agrariană sau liberală. În cadrul Frontului Național-Democrat se vor remarca două personalități destinate să joace un rol semnificativ În epocă: Petru Groza, conducătorul Frontului Plugarilor, și Gheorghe Tătărăscu, fost prim-ministru și ministru de Externe, care prezidează un partid național-liberal disident, desprins din formațiunea-mamă. Punctul culminant al campaniei purtate de Partidul Comunist, În numele unei coaliții a partidelor autentic democratice, este data de 6 martie 1945. Din acest punct istoric, se poate realiza o genealogie a totalitarismului autohton: Înlăturarea, prin intervenție sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cu condamnarea la pedepse severe (detenție pe viață) a lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache, În cadrul unui proces politic regizat de tip stalinist. Partidul Național-Liberal Își Încetează la rândul său activitatea, iar În noiembrie 1947 sunt eliminați din guvern liberalii disidenți, În frunte cu Gheorghe Tătărăscu. Controlul politic comunist era, acum, deplin 14. Ultimul act este reprezentat de abdicarea regelui Mihai I: consumată În condiții de coerciție și validată printr-un act parlamentar caduc, abolirea monarhiei constituționale deschidea capitolul Republicii Populare
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 1997 (ediția a II-a, revăzută, Polirom, Iași, 2005). Marino, Adrian, Cenzura În România. Schiță istorică introductivă, Aius, Craiova, 2000. Nedelcovici, Bujor, Un tigru de hârtie. Eu, Nica și Securitatea, Alfa, București, 2003. Opriș, Ioan, Cercuri culturale disidente, Univers Enciclopedic, București, 2001. Petcu, Marian, Puterea și cultura. O istorie a cenzurii, cuvânt Înainte de Mihai Coman, Polirom, Iași, 1999. Petrescu, Dan, Cangeopol, Liviu, Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere Într-o țară ocupată, Minerva, București, 1990. Petreu
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
-i captura pe adevărații combatanți Împotriva dictaturii comuniste până la „crearea” unor disidenți-colaboraționiști delegați În Occident pentru a dezinforma și a supraveghea diaspora românească și cercurile cultural-politice anticeaușiste, toate aceste manevre abile au dus la o erodare În timp a termenului disident și, uneori, la conferirea unor conotații peiorative acestuia. Ca urmare, valoarea pentru istoria recentă a României a acțiunilor celor mai cunoscuți disidenți români - Doina Cornea, Paul Goma, Vasile Paraschiv și Radu Filipescu - a fost pusă de multe ori sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În anii „Epocii de aur” ceaușiste al căilor subtile de dezavuare a ceea ce se petrecea În România prin inițiativele poetice, de pildă, ale Anei Blandiana sau ale lui Mircea Dinescu. Însă, dacă facem apel la o interpretare strictă a termenului disident, acesta poate fi folosit ca etalon doar În câteva cazuri. Printre ele se numără și cel al Doinei Cornea. Referindu-ne la cei care după revoluția din 1989 au pretins că acțiunile lor de protest petrecute În siguranța oferită de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
internaționale. Trebuie reamintit că Statutul Curții Penale Internaționale cu caracter permanent, adoptat la Roma, în 1998, califică astfel de excese drept crime de război, deoarece obligația respectării dreptului internațional umanitar revine atât membrilor forțelor armate guvernamentale, cât și luptătorilor părții disidente. Aceeași obligație revine și membrilor mișcărilor de eliberare națională sau celor care luptă împotriva regimurilor rasiste, aceste tipuri de operațiuni militare făcând parte din obiectul dreptului internațional al conflictelor armate. Cu toate acestea, Organizația pentru Eliberarea Palestinei sau Congresul Național
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
perpetuare a colonialismului francez. Unul dintre punctele de interes era și Indonezia. Administrația Eisenhower și îndeosebi secretarul de stat John Foster Dulles și fratele său, directorul CIA, Allen Dulles, își făceau griji din cauza politicilor președintelui Sukarno. Ei au căutat mișcări disidente în insulele exterioare ce ar fi putut fi sprijinite pentru a slăbi sau a înlătura regimul lui Sukarno. Ocazia a venit în 1957, când coloneii disidenți din Sumatra au organizat o rebeliune, ei primind arme de la CIA. Dar revolta a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
CIA, Allen Dulles, își făceau griji din cauza politicilor președintelui Sukarno. Ei au căutat mișcări disidente în insulele exterioare ce ar fi putut fi sprijinite pentru a slăbi sau a înlătura regimul lui Sukarno. Ocazia a venit în 1957, când coloneii disidenți din Sumatra au organizat o rebeliune, ei primind arme de la CIA. Dar revolta a eșuat, iar rolul CIA a fost ulterior făcut public, afectând și mai mult imaginea Statelor Unite în Indonezia și în regiune. Paul Gardner a scris după eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
clasă socială beneficiară a postcomunismului românesc, aflată în competiție atât cu vechea societate comunistă (actuala țărănime și urmașii proletariatului comunist), cât și cu elitele diverselor alternative ale tranziției postcomuniste, între care foștii proprietari ai perioadei interbelice, elitele „minoritare” - de la intelectualii disidenți, la „revoluționarii anticomuniști” -, clientela lor economică și administrativă și, nu în ultimul rând, capitalul străin care, împreună cu grupurile sociale dependente de acesta, joacă un rol cu totul special, care nu se limitează în nici un caz doar la maximizarea profitului, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
care renunță la comunism. Revolta muncitorilor din Brașov din 1987 a fost prima mișcare deschisă a proletaritatului împotriva regimului politic comunist, dar care nu a avut nici un fel de urmări politice directe și imediate, ea nefiind susținută nici de intelectualitatea disidentă - existentă deja în acea perioadă -, nici de clasa mijlocie a comunismului românesc. În decembrie 1989, muncitorii industriali au respins comunismul și au răsturnat regimul politic comunist, dar nu ei vor stabili direcțiile de dezvoltare ale tranziției postcomuniste. Dimpotrivă, în ciuda puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
oferă sondajul de opinie. „Mentalitățile” pot să apară denumite ca atare (cf. Betea, 2005) sau în forma „culturii politice” sau a „culturii civice”, fie ea a populației, fie a clasei politice (cf. Mungiu-Pippidi, 2002; Barbu, 2005). „Băieții buni” erau intelectualii disidenți și urmașii elitelor interbelice. „Băieții răi” erau, în primul rând, Securitatea și elitele politice, administrative și economice ale fostei societăți comuniste, cu excepția elitelor intelectualității umaniste. Reluat, în secolul XX, tocmai de Einstein prin celebra formulă că „Dumnezeu nu joacă zaruri
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
democratic occidental în funcțiune. O asemenea abordare putea fi găsită printre intelectualii comuniști convinși care se autodefineau ca reformatori ai comunismului. Nu cred însă că în România acest grup era prea numeros. Probabil că era format mai ales din comuniștii disidenți, deși cei mai mulți dintre ei se depărtaseră deja de conceptul comunismului. Programul construirii unui „socialism adevărat” nu cred că era popular. Criza îndelungată a sistemului comunist a generat o atitudine atât de negativă față de acesta, încât noi experimente nu mai prezentau
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tindeau a fi relativ tolerate. Grupările formate din membrii fostelor partide politice, desființate de către comunism la sfârșitul anilor ’40, s-au dovedit a fi mai bine organizate, devenind factorul politic cel mai activ și, paradoxal, împingând în plan secund mișcările disidente propriu-zise. Activizarea politică a tehnocrațieitc "Activizarea politică a tehnocrației" După Revoluție, singura clasă care deținea puterea, fiind bine organizată pe baza relațiilor funcționale, dar și a unui spirit de solidaritate, a fost tehnocrația. Revoluția a eliberat-o de controlul Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
categorie în care sunt incluși nonconformiștii și minoritățile active. Caracteristic acestui tip de devianți este faptul că pun în discuție legitimitatea normelor pe care le violează și încearcă să promoveze norme și valori noi. În cadrul acestei categorii intră și teroriștii disidenți sau membrii sectelor religioase care își asumă actele și care își revendică legitimitatea. * Transgresorii sunt persoane care violează deliberat o normă a cărei validitate o recunosc. Majoritatea infractorilor sunt transgresori prin aceea că ei nu încalcă o normă din principiu
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și medicină. Primele universități au fost înființate în secolele al XII-lea și al XIII-lea la Salerno, Bologna, Salamanca și Paris. Aceasta din urmă a devenit rapid centrul vieții intelectuale în nordul Europei. Un grup de profesori și studenți disidenți de la Universitatea din Paris a înființat, în 1167, Universitatea Oxford. Un alt grup de disidenți, de la Oxford de data aceasta, a înființat câțiva ani mai târziu Universitatea Cambridge. În epoca respectivă, universitățile erau comunități de dascăli și de studenți preocupați
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
aceea, prea insistentă, desigur, scoțând din geantă un ziar: „Citește asta...“ Era o coloană îngustă, care anunța moartea unui anume Grinberg, opozant sovietic ce-și petrecuse câțiva ani în lagăre, fusese expulzat în Occident, colaborase la o stație de radio disidentă. Ziaristul preciza că Grinberg murise la München, într-un apartament minuscul, uitat de toți, având pe noptieră un talmeș-balmeș de hârtii: scrierile sale care nu mai interesau pe nimeni, facturi pe care nu le mai putea plăti, scrisori... — Ghicești despre
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]