563 matches
-
tablou al Lianei Saxone Horodi, are același model după care a pictat, care a inspirat-o puternic, dar eu tot pe pictorița noastră o regăsec. Este aici o altă stare de spirit, iar coloritul viu, fierbinte, exprimă tensiuni ascunse și disimulate, aceeași intensă voință de a învinge, dar și o stare mai calmă, mai optimistă, mai echilibrată. Intrebările, indecizia sunt pe cale de a deveni semne de exclamare! N-a dispărut culoarea neagră (ea este alături de sugestii maronii) dar, deși păstrază conflictul
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
Prostia parcă lung meșteșugită, Dar și pe-aceea fals- închipuită... Și-am mai văzut prostia cea fudulă, Căci cea modestă nu-i destulă, Prostia ce se vrea dominatoare, Dar și pe cea supusă, slujitoare, Prostia care-i veselă sau tristă, Disimulată chiar ca o artistă... Le-ai dat la proști, la toți, o treaptă-n ierarhie, Prea tolerant, mai sus, mai jos, așa..., să fie... Dar, Doamne, nu trata cu indulgență Pe cel mai rău din proști: pe prostul cu licență
CU DUMNEZEU, DESPRE PROSTIE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363376_a_364705]
-
catalană, turcă, italiană, engleză. Pentru mai multe informații, să se vadă: www.goya-gutierrez-lanero.com Poemul tălmăcit acum este preluat din revista Alga, nr. 71, Castelldefels, 2014. Un lirism stăpânit, reticent și abscons, oscilând, cu subtilă pricepere, cu aparentă răceală, cu disimulat cutremur al ființei, între emoția ideii și tenebra imaginarului. E. D. Despre conviețuirea noastră I Dacă o stea ar coborî și ar cuibări la pieptul tău. Dacă ar putea steaua aceea, cu imensele aripi ale îngerului copilăriei, să-ți fie
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște. Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlinește astfel
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște. Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlinește astfel. Opera poetică și
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
Acesta nu-i spuse nimic ci doar îl invită la masă cu un semn. Astfel mai pierdu vremea vre-o două ceasuri stând acolo până când soarele începuse să se ridice bine pe cer. Ieși prin împrejurimi și privi cu atenție disimulată și ochi scrutători către străduțele învecinate la puținii trecători ori la ferestrele caselor vecine dar nu văzu nimic, însă știa că spionii arhiereului erau acolo pe undeva. Planul său pentru următoarele zile era să-și recupereze aurul și să fugă
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
se ridice la înălțimea Sfântului Apostol Pavel, ce prefera să fie anatematizat odată cu cei întru Hristos frați ai săi (cap. 15). Urmează, în continuare, avertismente puternice față de pericolele duhovnicești care-l pot paște pe preot. În primul rând slava deșartă, disimulată adesea sub forma modestiei exterioare, totodată lipsind smerenia interioară (cap. 17). Cu toate că femeile au fost excluse de la oficiul preoției harice și chiar de la predica în biserică, ele compensează uneori prin ceea ce numim astăzi „trafic de influență”. Astfel se ajunge la
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
Acesta nu-i spuse nimic ci doar îl invită la masă cu un semn. Astfel mai pierdu vremea vre-o două ceasuri stând acolo până când soarele începuse să se ridice bine pe cer. Ieși prin împrejurimi și privi cu atenție disimulată și ochi scrutători către străduțele învecinate la puținii trecători ori la ferestrele caselor vecine însă nu văzu nimic, însă știa că spionii arhiereului erau acolo pe undeva. Înțelegea foarte bine că Ierusalimul însemna moarte pentru el iar promisiunile de protecție
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
e nimic, nimic e. Un alt mare duhovnic, Părintele Arsenie Papacioc spune: „Tipic, tipic și la inimă nimic”, punând accent pe calitate și nu pe cantitate. Mai bine mai puțin și de calitate, decât mult și prost. Astfel, se conturează, disimulat, într-o negație aparentă, un demers afirmativ, căci titlul Vreau să fiu Luceafăr este sugestiv pentru transformarea în autor a cititorului, care a descoperit că poate avea cu o carte un raport ce-l plasează pe un nou nivel: tinerii
VREAU SĂ FIU LUCEAFĂR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363663_a_364992]
-
sunt locul în care există „sunt“ / și patul lui, în care doarme. (SOrd, I, 371). Spre a-l lăsa și mai „perplex“ pe Omul-Fantă, spre a-l deturna de pe a adevărului pistă, protagonistul poematic stănescian îi declară într-un mod disimulat și „sursa de hrană“, sursa real-vitală putând rămâne „absolut secretă“, „invulnerabilă“, în caz că Fant-Omul ar încerca să i- o distrugă, în eventualitatea încolțirii gândului de a-l anihila pe ens-ul uman din universul nostru marcat de legea inexorabilă a luptei pentru
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Iar TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ întruchipează cu deosebire un astfel de reper fundamental al artei dramatice naționale. Aproape întotdeauna, în spatele măștii, bufonul cu chip de rege niciodată învins este, în general, trist... Un fel de duioșie amară amestecată cu un optimism bine disimulat actoricește, dar și cu tristețea inerentă a propriei vieți. Nestrăin de zgura sufletească a eternului vagabond gorkian, care zace întristat la masa umilului adăpost nocturn al lui Costîliov și al Vasilisei, zadarnic și cu oarece timiditate încercând a căuta sensul
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
semnificații care rămân mult timp printre noi , și apoi trec în ecou ,ca un sistem de citate.Ele sunt ,și devin și ale noastre , pentru că cuprind și exprimă esența umană . Deoarece este revelat eternul uman .O chemare lansată , o invitație disimulată ,spre Întrebare ,spre Neliniște este opera poetică.Aceasta trezește latențe spirituale . Ea se identifică uneori cu speranța ,deoarece este și ea o tensiune spirituală spre viitor . Poetul este locuitorul operei sale și cel care încearcă o reașezare de lumi .El
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”.( Zoe Dumitrescu-Bușulenga).Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște.Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlinește astfel
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”.( Zoe Dumitrescu-Bușulenga).Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște.Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru poet de a fi deja un stăpân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împlinește astfel. Opera poetică și
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
o anumită estetică erotizată dar inefabilă rămâne captivă în „atelier”, în inima artistului. Pentru reușită, o regulă pare confirmată: cei ce pozează trebuie să o facă cu naturalețe, controlând tocmai plăcerea de a se expune. Cu cât aceasta este mai disimulată, mai ambiguă, cu atât seducția, farmecul modelului, este mai mare. Instantaneul trebuie să surprindă, iar surpriza vine din felul în care modelul așteaptă succesiunea și jocul fotografierii. Nonșalanța potențează întotdeauna momentanul. La fel, în pictură, privirea poate fi când fixă
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
îi împărtășește veselia. De parcă chiar și-au dat întâlnire, nu întârzie să apară secretarul de partid care nici măcar nu-i ia în seamă veselia menită să escamoteze supurația unei răni vechi ; cei doi se cunosc de prea multă vreme. Veselia disimulată a celuilalt nu numai că nu mai are forță dar tinde să devină tristețe și mai ales durere. Are nevoie de suport moral. Nu îl găsește la niciunul dintre cei doi astfel încât trebuie să recurgă la remediul ce nu trebuie
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
dând impresia de o precizie a monturii lirice, iar poemul e încărcat de un halou misterios-romantic.Ca într-o pictură de Chirico, e sufficient ca în vidul realului să apară câteva detalii emblematice. Complicitatea poetului cu propriu-i discurs e disimulată până la a sugera impersonalitatea. Fire invizibile țin însă riguros decorul în mână pentru a evita oscilația:” Mă joc cu candele aprinse,/Mă-mbrac în straiele de sfânt,/ Prin mănăstiri de îngeri părăsite,/Când vreau Dumnezeirea să o simt.“(Joc de
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
de ordin iconic (eventual, și indicial sau lingvistic), la cele de ordin moral, intelectual, chiar metafizic. În viziunea noastră, aceste niveluri sunt: 1. Asemănarea (altfel spus, aparența, omul social). Evocarea asemănării cere talent și meșteșug; 2. Chipul (omul lăuntric, deseori disimulat, non-confesiv). Suprinderea lui îi pretinde sculptorului intuiție precisă și adâncă; 3. Ființa (omul esențial, ideea de om, sădită în orice făptură cugetătoare, condiția umană particularizată). Sugerarea ființei (a modului în care omul lăuntric se raportează la Marele Mister) presupune, din partea
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
de apărare, de luciditate: nu doar celor personale, ci in extenso, ale unei memorii colective frustrate bestial de Monstrul Istoriei. Povestea - parabola romanului este astfel nu doar a cuiva, ci a mai multora ... Iar monstrul istoriei este monstrul perpetuat divers, disimulat, camuflat sau explodând hidos la răscruci, monstru Puterilor manipulatoare, „ secret - serviciile” - care fac și desfac ... lumea. EUGEN EVU NOTĂ: Recomand cui primește această carte. Cititorilor noștri le recomand și excelentele eseuri ale Vavilei Popovici, în care vom distinge axiomatic aceea
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
protestul la nonvaloare, dar și iubirea cu accentele sale alternativ extatice/ autoironice. Ceea ce le apropie poezia, ceea ce face ca împletirea eclectică a ideilor să devină realizabilă, este SENSIBILITATEA amândurora, indiferent dacă peste sensibilitatea nativă (Manuela), se suprapune, uneori, o detașare disimulată (Francisc). Ecuația lirică rezolvă perfect această îmbinare a universurilor de gând, totul transformându-se în energie pură, un magnetism ce-l va cuceri pe cititor prin sinceritatea și aura de meditație pe care o incumbă. Vă invit la un regal
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
semnificații care rămân mult timp printre noi, și apoi trec în ecou, ca un sistem de citate. Ele sunt, și devin și ale noastre, pentru că cuprind și exprimă esența umană. Deoarece este revelat eternul uman. O chemare lansată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre Neliniște este opera poetică. Aceasta trezește latențe spirituale. Ea se identifică uneori cu speranța, deoarece este și ea o tensiune spirituală spre viitor. Poetul este locuitorul operei sale și cel care încearcă o reașezare de lumi. El
METAFORA CA RITM AL GÂNTIRII POETICE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370920_a_372249]
-
se ridice la înălțimea Sfântului Apostol Pavel care prefera să fie anatematizat odată cu cei întru Hristos frați ai săi (cap. XV). Urmează, în continuare, avertismente puternice față de pericolele duhovnicești care-l pot paște pe preot. În primul rând slava deșartă, disimulată adesea sub forma modestiei exterioare, totodată lipsind smerenia interioară (cap. XVII). Cu toate că femeile au fost excluse de la oficiul preoției harice și chiar de la predica în biserică, ele compensează uneori prin ceea ce numim astăzi „trafic de influență”. Astfel se ajunge la
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
al peste 20 de concursuri naționale de poezie, căruia - din păcate - nu i se acordă locul și statutul pe care îl merită în poezia contemporană. Ultima sa carte, ca și apariție editorială este un amestec de esențe, amărăciune, jale, un disimulat protest, la ascensiunea nonvalorii în literatura contemporană. Iată ce spune criticul literar Al. Cistelecan:. „Problema lui Liviu Ofileanu rămîne cam aceeași și în această a patra carte: cum să etaleze o sensibilitate imediat vibratilă (și îndurerată, nu doar înduioșată, de
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > LECTURI PERPENDICULARE : ANDREI PLEȘU Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Motto : O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor. (Costel Zăgan) AUTOPORTRET DISIMULAT (Andrei Pleșu, Fața către față. Întâlniri și portrete) ”Cititorul citește cărți și extrage citate. Autorul citește ansambluri și face hermeneutică. Aș agăuga că există și o a treia variantă : lectura creatorului, adică a aceluia care citește pentru a scrie. ” Andrei
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
și că, în pofida orei matinale, apucase să-și facă toaleta de dimineață. Pielea feței îi strălucea din pricina unei loțiuni aplicate de curând. Mă privea cu niște ochi imobili, căutătură bine știută mie, în care intuiam de mult o aversiune bine disimulată. Tu erai?... răspunsese cu vocea ei spartă, inconfundabilă, salutului meu, tanti Drina. Stai să-ți dau drumul. Nicio vorbă de venirea mea prea timpurie, de deranjul inerent, de parcă ar fi știut fără greș când urma să ajung. De altfel, nu
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]